„DIALOG”, un cerc cultural romano-german din Köln

 Românii din Germania au numeroase asociații menite să păstreze legăturile lor spirituale cu patria de origine. O astfel de asociație este, în Köln, Cercul Dialog, existent de două decenii,...
Viena

 Românii din Germania au numeroase asociații menite să păstreze legăturile lor spirituale cu patria de origine. O astfel de asociație este, în Köln, Cercul Dialog, existent de două decenii, care, prin diferite manifestări culturale, urmărește atât informarea participanților, germani și români, cât și strângerea legăturilor dintre ei, precum și o mai bună integrare a celor din urmă.

În Germania trăiesc aproape un milion de vorbitori de limba română. Dintre aceștia, 560 de mii o vorbesc ca limbă maternă, fiind veniți în Germania pe vremea comuniștilor ca refugiați politici sau ca „repatriați” (adică români neaoși probând cu acte false că, de fapt, sunt de origine germană), după prăbușirea comunismului ca migranți, emigranți, imigranți, ziceți-le cum vreți că tot aia e, iar după aderarea României la UE pur și simplu ca cetățeni europeni. Restul de 400 de mii sunt etnici germani din România care au venit ca repatriați. În realitate, numărul real al vorbitorilor de limbă română din Germania e considerabil mai mare, dar necunoscut, deoarece mulți cetățeni români nu au fost luați în evidențele oficiale.

 Că vrea sau nu vrea să recunoască, un imigrant care și-a tăiat rădăcinile, chiar dacă vrea să fie mai german decât germanii, nu va putea uita niciodată locurile natale și nici limba maternă, trăind virtual în două spații diferite. Nu e de mirare că mulți dintre ei vor să se întâlnească, să mai audă românește și chiar să organizeze manifestări culturale: conferințe, discuții, spectacole, concerte etc. În cam toate orașele germane mai mari există organizații românești. Numai în orașul meu de adopție, Köln, există după știința mea, vreo patru.

Una dintre ele este Cercul cultural româno-german „Dialog”, care împlinește în 2018 frumoasa vârstă de 20 de ani. În prezent condus de inginerul Alexandru Timoschenko, secondat de Renate GöcklerTimoschenko. La aceste manifestări și-au adus contribuția nu numai membrii cercului, în majoritate zdrobitoare oameni cu studii superioare, ci și numeroase personalități din Germania și din România. Prezentările având drept temă literatura română au fost făcute preponderent în limba germană, pornindu-se de la premisa că românii cu studiile făcute în România au învățat-o la școală.

 Între ele „Literatura de limbă germană scrisă de tineri autori români, fenomen unic în literatura contemporană pe plan mondial” (Ingmar Brantsch), „Sara pe deal – o incursiune lirico-muzicală în poezia românească” (Birgit Welther), în ambele limbi a fost prezentat de Anni-Lorei Mainka și Andrei Băleanu poetul Paul Celan, iar Catrinel Gelles și Anni-Lorei Mainka au făcut în limba română o incursiune „În Bucureștiul de altădată”. Iar Renate Göckler-Timoschenko a vorbit despre „Transilvania – peisaj cultural european“.

Rămânând în domeniul literaturii, menționez că au fost organizate seri de prezentare a unor lucrări în lectura autorilor. Între altele, poezii de Anni-Lorei Mainka (o tânără autoare de talent dispărută mult prea devreme) și de Alexandru Drăghici. Elisabeth Axmann-Mocanu a prezentat în limba germană „Drumuri şi oraşe” („Wege, Städte”) din România.

Comemorînd 70 de ani de la dureroasele evenimente, Renate Göckler-Timoschenko a citit în limba germană fragmente din lucrarea sa, „Russland Deportierte erinnern sich” (Deportaţii din Rusia îşi amintesc), prima carte apărută după 1989 în România despre deportarea etnicilor germani dun România în URSS. Iar subsemnatul a avut prilejul să abuzeze de atenția publicului cu fragmente din cărțile „Leptopisețul unui european moderat” și „Exerciții de globalizare”.

Dar nu numai membrii cercului au avut prilejul să-și prezite propriile producții, ci și invitați din alte părți ale Germaniei și din România. Menționez dintre ei pe profesorul universitar Lucian Boia din București („Istorie și mit în conștiința românilor”), pe profesorul universitar Liviu Antonesei de la Iași care a prezentat, în colaborare cu dr. Dan Goglează „Societatea civilă și prelucrarea critică a trecutului comunist din România”, pe profesorul Viorel Roman de la Bremen („Germanii și românii, urmași ai Romei”) și pe activistul ecologist Alexandru Popescu din Ploiești care a vorbit despre „Dosarul Roșia Montană”. Iar în limba germană aș cita pe dr. Silvia-Irina Zimmermann din Mannheim, care, cu tema „Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta” a evocat monarhia română, pe Karin Böllman din Leipzig care a vorbit despre „Bisericile fortificate din Ardeal şi identitatea saşilor ardeleni”, și pe Gabriel Pall din Worms cu „Cetăţile dacice din Carpaţi” Trista istorie a agresiunilor sovietice și istoria țărilor în care tancurile sovietice au impus comunismul a fost o preocupare permanentă în activitatea cercului. Citez: „România şi Germania în pragul primului război mondial” (Michael Wittmann şi Al. Nicolae Corbeanu 32 Timoschenko – lb. germană) “România în planurile agresive ale lui Stalin în declanşarea celui de al II-lea război mondial” (Alex. Timoschenko – lb. română). Iar urmele adânci ale perioadei comuniste rămân vizibile și în notele de călătorie din foste țări comuniste.

 Tot Alexandru Timoschenko și Renate Timoschenko și-au prezentat impresiile de călătorie în „Călătorie sentimentală printr-un ţinut unde istoria s-a oprit în loc” (sudul Basarabiei, azi regiunea Odesa, din Ucraina) și „Periplu baltic – Impresii de călătorie din „ţinuturile de chihlimbar“: Estonia, Letonia, Lituania. Iar Alexandru Timoschenko și subsemnatul au prezentat împreună un ținut care a fost și rămâne, orice s-ar zice, românesc: Basarabia.) Ce au însemnat posturile de radio din Occident pentru ascultătorii din România în perioada comunistă a fost tema unei discuții intitulate „Vocile libertății”, cu participarea unor foști jurnaliști ai posturilor Europa Liberă și Deutsche Welle: Andrei Băleanu, Zănel Fruchtmann, Catrinel Gelles și subsemnatul.

Muzica românească contemporană a fost și ea tema unor reuniuni ale cercului „Dialog”. „Joseph Schmidt – un Caruso german, originar din Cernăuți“ s-a intitulat o cronică de Andrei Băleanu, apărută şi în ziarul „Kölnische Rundschau”. Au avut loc întâlniri cu compozitorul Aurel Stroe din Mannheim, compozitoarea Violeta Dinescu, profesoară la Universitatea Oldenburg, cu muzicologii Marilena Călăraşu, Eugen Wendel și Mădălina Wendel din Köln. Despre spiritualiatea ortodoxă a ținut conferințe preotul ortodox Radu Constantin Miron, vorbind în limba germană (manifestările adresându-se în primul rând publicului german) despre „Ortodoxie şi ecumenism în Germania” și despre „Sinodul Panortodox din Creta”. Merită să fie menționată și o întâlnire cu centenarul general de aviație în rezervă al armatei române Mihail Pavlovschi, care și-a prezentat cartea autobiografică „O pasiune de o viață”.

În încheiere trebuie să spun că Cercul „Dialog” trăiește și se menține în viață pe propriile picioare prin forțe proprii. Nici Ambasada română din Germania, nici organisme oficiale din România sau din Germania nu au ajutat-o vreodată material. Manifestărniile Cercului se desfăşoară în principal în spaţiile oferite cu generozitate de „Academia Melanchton”, o instituţie de învăţămînt pentru adulţi din Köln. În cadrul colaborării cu această academie, Alexandru Timoschenko și Renate GöcklerTimoschenko au prezentat, pentru public preponderent german, teme legate de istoria României. Mai trist este faptul că majoritatea participanților sunt oameni în vârstă, care și-au trăit prima parte a vieții în România și al căror număr este, din motive biologice, în continuă scădere. Iar urmașii lor, formați în Germania și perfect integrați în societatea germană, se interesează puțin sau deloc de temele românești. Dar, vorba neamțului: die Hoffnung stirbt zuletzt , speranța moare ultima. Așadar să nu ne pierdem nici speranța în viitorul cercului „Dialog”.

Nicolae Corbeanu

Viena
Categorii
CulturăDiasporaGermaniaRomânia
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole