Dragostea celor 3 portocale în repetiţii la Teatrul “Stela Popescu”

  „Astăzi începe o aventură, astăzi începe un ritual, astăzi începe viața pe scenă, astăzi începe Dragostea celor 3 portocale…”, declara Michele Modesto Casarin la începutul acestei săptămâni, când,...
Viena

 

„Astăzi începe o aventură, astăzi începe un ritual, astăzi începe viața pe scenă, astăzi începe Dragostea celor 3 portocale…”, declara Michele Modesto Casarin la începutul acestei săptămâni, când, ignorând canicula de afară, distribuţia pentru Dragostea celor trei portocale s-a adunat pentru primele repetiţii la sediul Teatrului Stela Popescu, urmând să dea o primă formă spectacolului ce va avea premiera pe 5 octombrie, la Sala Mare a Palatului Național al Copiilor.

Textul piesei, inspirat din celebrul basm antic scris de Carlo Gozzi în 1761, este dramatizat pentru această producţie de Carlotta Pansa și Michele Modesto Casarin, tradus de Oana Boșca Mălin și Matei Stoenescu.

Să aduci pe scenă Gozzi și teatrul său fantastic pare o utopie. Pe cine mai interesează astăzi, într-o lume plină de crize economice, politice și sociale un “basm copilăresc”, cum îl definește însuși dramaturgul venețian? Tocmai acesta este pariul creatorilor spectacolului, care au avut primele ntîlniri cu actorii încă din luna mai, în contextul unui work-shop organizat de Teatrul Stela Popescu. A aduce acest basm antic, care conține toate crizele (politice, sociale…) și a le “ardem” prin intermediul ritului laic al teatrului.

“Pentru că acesta este funcția teatrului, permite publicului să-și recunoască propriile frici, propriile lipsuri, ca mai apoi să le depășească și să râdă pe seama lor, cu ajutorul poveștii. Oamenii au nevoie să simtă povești dintotdeauna, să se confrunte cu ele, nu contează dacă ești român sau italian sau de orice altă naționalitate. Basmele sunt mitice și fiecare cultură are ceva asemănător în propriul trecut. Acesta este motivul pentru care urmează să pun în scenă, după Corbul în Italia, Regele Cerb în România, Dragostea celor Trei Portocale la Teatrul Stela Popescu. În încercarea de a aduce ceva neobișnuit pentru teatrul românesc, din punct de vedere vizual, narativ, joc actoricesc, pentru a stimula publicul spre ceva mai puțin cunoscut, pentru a-l duce cu mine pe durata spectacolului și pentru a-l face să evadeze din cotidianul adesea apăsător.

Echipa cu care lucrează Michele Modesto Casarin este recunoscută la nivel internațional şi este formată din Licia Lucchese (scenograf și designer costume) și Stefano Perocco di Meduna (maestru constructor de măști), care colaborează cu artiști din România, precum coregrafa Ioana Macarie și muzicianul Raul Kusak.

 

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole

  • ÎNGERUL DE LA FÂNTÂNĂ, poem

    La zidirea lumii, s-a născut întâi Cel ce-avea să fie al ei căpătâi, s-a născut Cuvântul – gânduri întrupate, zbor de libelule peste Principate… La zidirea lumii, cerul însuși...
  • Cântec, joc şi voie bună la Sic

    La sfârşitul săptămânii trecute, în comuna Sic s-au încheiat activităţile taberei de dansuri populare şi târgul de artă populară, tradiţionala manifestare organizată anual, în luna august, de Primăria şi Consiliul...
  • SONDAJ DE OPINIE

    ─ Stimate domnule, vă rog să mă scuzaţi că vă opresc aşa, deşi… ştiu foarte bine că nu vă face nicio plăcere să vă întrerupă cineva din ceea ce...
  • EUROPA ȘI NOII EUROPENI

    Citat din cugetările lui Andre Marlaux : ” Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Campionatul european de fotbal pentru echipe naționale de jucători sub 21...