Eminesciană

Eminesciană  Prin verde gând de cetini trece neumbrirea Şi nuferi sorb lumină de pe un lac tăcut, Când în  oglinzi de vreme răsare din trecut Luceafărul ce-şi scânteiază nemurirea....
Viena

Eminesciană 

Estera Colesniuc Bălan

Prin verde gând de cetini trece neumbrirea

Şi nuferi sorb lumină de pe un lac tăcut,

Când în  oglinzi de vreme răsare din trecut

Luceafărul ce-şi scânteiază nemurirea.

Îşi scutur florile de tei miroznă fină

În pletele viselor din nopţile albe.

Coboară la izvoare stelele în salbe,

Când aţipeşte versul roţii de fântână. 

Adie prin salcâmi o boare înserată.

Plouă cu neînţelesuri în plopii fără soţ.

Pe prispa-nfrigurării,  din inimă la toţi,

  Se-aşterne floare de cireşi, înrourată.

Corola speranţei e la fel de albastră,

A înfrunzit stâlpul aşteptării sub lună.

 Iar în dulcele corn înnoptarea răsună

Precum un ultim cânt de lebădă măiastră.

Un mugure de stea, desprins din constelaţii,

A aprins o candelă în marea de senin –

Domnule Mihai, să îţi vegheze somnul lin

Şi să-ţi  ardă în stihul vieţii şi al morţii!

Dar pădurea suspină, printre stânci bătrâne –

Plâng vreascuri frânte într-o  doină mai amară –

Că Feţi-Frumoşi şi Cosânzene îi luară

Şi-i sfâşiară poala mâinile străine.

Bate clopotul Putnei într-o poartă de cer!

Măria Ta, uneori istoria-l doare –

Când „Corul robilor” înalţă în cântare

Jalea unui neam viteaz, printre străini, stingher!

de Estera Colesniuc Bălan

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole