Eminescului : Poem de Mircea Dorin Istrate

MĂRITE DOMN AL POEZIEI Mihai Eminescu 15.01.1850—15.06.1889 motto: Trecător prin ceruri ninse/ Cu luceferii în roi, Însfințești cu-a tale vise/ Urma carului cu boi. De nu ți-o fi cu...
Viena

MĂRITE DOMN AL POEZIEI

Mihai Eminescu
15.01.1850—15.06.1889

motto: Trecător prin ceruri ninse/ Cu luceferii în roi,
Însfințești cu-a tale vise/ Urma carului cu boi.

De nu ți-o fi cu supărare, te-ntreb mărite Eminesc,
Ce faci domnia ta acuma, pe-acol’, prin ‘naltul Rai ceresc?
Mai scrii poeme ca odată, râmăie pentru veșnicire,
În care pui, ca-ntotdeauna, scânteie de dumnezeire?
***
Te plimbi, cum încă tot dorit-ai, prin încâlcite căi cerești?
Să deslușești acele taine ce încă nici că le gândești?
Să vezi cu ochii-ți necuprinsul? să-i cauți clipa de-nceput
În care tot ce e pe-acolo, într-un nimic a încăput?
***
Prin lumile de sus tu dat-ai de mări de liniști și de haos?
De mari genuni îngrozitoare, de lume vie și repaos?
De Universuri cât nisipuri într-un deșert de necuprins
Pe care gândul tău de-o clipă, n-atale brațe l-a cuprins?
***
Ai dat cumva de cel Luceafăr, ce pe aici sa-nnamorat
De-o pământeancă preafrumoasă, ce-a vrut s-o ducă în înalt?
I-ai spus în pace să mi-o lase, că e din neam de omenesc
Și-aici își va găsi norocul, nu-n sfere ‘nalte din ceresc?
***
Gustat-ai cum îmi e vecia prin înălțimile de sus?
Îmi e mai altfel ca pe-aicea din lumea-n care tu te-ai dus?
Nu îți dorești n-apoi te-ntoarce să-ncerci mai înc-odat’ pruncia?
Și tot ce-n gând de-apururi pus-ai când ți-ai trăit copilăria?
***
Pe-acolo ai un codru verde și-o apă rece de izvor?
Și crângul cela de poveste, cu vre-o codană prinsă-n dor?
Și plopii tăi fără pereche și lacul veșnic tremurat?
Și o fereastră luminată, c-o fată stând în așteptat?
*** *
Mărite ,,Domn al Poeziei”, eu nici nu cred că ai plecat,
Tu ești în noi, în fiecare, când versul tău înfiorat
Înmoaie sufletele noastre și-atât de-aproape te simțim,
Că nemurit vei fi poete, cât versul tău încă-l iubim.
***
Tu spui în câteva cuvinte, cum nimeni încă poate spune
Ce noi simțim, visăm și încă, dorim să fie-n astă lume,
Ne-alinți cu versul tău măestru, ce-i leac la inimile noastre,
Cu-aripa clipei de poveste, care ne plimbă printre astre.
***
La-ltarul sufletului nostru îți pun aprinsă lumânare
Și-ți mulțumesc în gând poete, într-o smerită închinare,
Că Domnul ni te-a dat pe lume să spui în versul tău mărit,
Ce noi nicicând, cei muritorii, n-aveam cuvinte de rostit.
***
N-am să te caut sus pe boltă, acolo-n sferele cerești,
Că tu ești, cum îmi sunt mai toate minunile dumnezeiești,
Înrisipit în noi și-n lume, în largul cer și pe pământ,
În cei de-acum și-n viitorii, în a lor suflete și-n gând.
***
Când pus-ai slovele-ți ales, în marea cupă de rubin,
Ne dat-ai mierea din cuvinte și-nfiorarea din divin,
Să știm că tu ai fost alesul de însuși Domnul din ceresc,
Să fii cel ,,Domn al Poezie”, pe-al nostru suflet, românesc.

Mircea Dorin Istrate

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole