FEMEIA-ETERNA IUBIRE FRUMOASĂ

  Fecioara Maria e hărăzită să odrăsleasă frumosul şi dragostea în Creaţia Fiului ei. Eterna iubire este Femeia care te-nalţă cu sufletul pur spre azururi de constelaţii. Mama-şi resfiră...
Viena

 

Fecioara Maria e hărăzită să odrăsleasă frumosul şi dragostea în Creaţia Fiului ei.

Eterna iubire este Femeia care te-nalţă cu sufletul pur spre azururi de constelaţii.

Mama-şi resfiră gândurile albe în lira de seraf, ca rândunelele ce fâlfâie spre cer.

Enigma Fecioarei ţese năzdrăvana dorinţă în taina voluptăţii aprinselor scântei.

Inima Femeii brodează pe ghergheful lumii cărarea sidefie-a dogoritoarelor oraţii.

Adevărul suspină în sufletul Mamei-temelia vieţii, mână-n mână cu Dorul străjer.

 

Existenţa Femeii e acel Empireu odrăslit în soare, presărat cu eternele mângâieri.

Taina Fecioarei zămisleşte adâncuri, ce-o lume-ntregă le poate cuprinde frumos.

Esenţa Mamei e din rădăcina divină ce strânge la sân frumuseţi, adevăr şi lumină.

Răbdarea Femeii e meridianul cărării fierbinte a paşilor de azi şi-a paşilor de ieri.

Nădejdea Fecioarei este Mirele ceresc, cu pletele Luceafăr ca chipul lui Hristos.

Azurul Mamei înşiră anotimpurile răpite primăverii ce-a-nmiresmat dulcea grădină.

 

Iubirea Femeii uimeşte întreaga noastră zidire, cu focul ce arde de tot şi totuşi rămâne.

Universul Fecioarei răzbate ca un potop năvalnic de dor în zborul suav de porumbiţă.

Bucuria Mamei este marea Arcă ce-adună în pântec cununi de cer şi zămisliri de îngeri.

Idolul Femeii e pseudonimul Dochiei, îndrăgostita prinţesă-martiră a vetrelor române.

Rondelul Fecioarei e rază, e zâmbet, e frază, e stropul de sânge-nemuritoare mlădiţă.

Eminul Măicuţei e Sfântul Prunc odrăslit de Feciora Maria în zâmbet şi-n plângeri.

 

Femeia-eterna iubire frumoasă e Dorul-scânteie în pâlpâirea soarelui la amiază.

Regala Fecioară se-aprinde în har cum ard îndrăgostiţii în vârtejul focului-horă.

Uimirea Femeii e freamătul Paradisului ce scapără cerul când pământul scânteiază.

Măicuţa este gena sfântă de ţărână, aluat dospit pecetluit în veci cu cerul auroră.

Omul e ramura-nflorită din mugurul Femeie-romanţa inimii ce-n suflet lăcrimează.

Astrul Fecioarei surprinde unda amintirii ca ispititoarele sirene cu cântecul de proră.

Sonetul Mamei-i cântare de îngeri ce vine de Sus şi binecuvântări serafice-i urează.

Ăst timp Fecioara, Femeia, Mama, rămân răsăritul zorilor sublime în sufletele noastre.

———————-

Tuturor aleselor Fecioare, Femei, Mame: întru eterne iubiri frumoase!

 

+ Sf. Ier. Teofilact Mărturisitorul, Pavel Mărturisitorul, Sf. Mc. Dometie.

————————————————

Gheorghe Constantin NISTOROIU

Brusturi –Neamţ

8 Martie 2018

 

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole