Grăuntele de nisip

  „Omul nu e nici înger, nici animal;    Nenorocirea e că, cine vrea să devină înger,   devine animal.”    Blaise Pascal                                                                                       Pe Pământ există viață de...
Viena

  „Omul nu e nici înger, nici animal;

   Nenorocirea e că, cine vrea să devină înger,

  devine animal.”

   Blaise Pascal                                                                          

            Pe Pământ există viață de 3,5 miliarde de ani. De atunci 23 de extincții majore au afectat biodiversitatea. Cea mai mare dintre acestea a avut loc în urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani. Atunci exista un singur continent, Pangeea, însă după extincție 96% dintre speciile marine și 70% dintre cele terestre au dispărut. Cercetătorii cred că Marea Moarte, așa cum i se mai spune, a survenit datorită erupțiilor vulcanice care au eliminat cantități enorme de substanțe toxice. Otrăvind atmosfera au afectat capacitatea oceanelor de a menține echilibrul chimic.

            După cum se știe dinozaurii au dispărut brusc acum 65 de milioane de ani, cel mai probabil datorită coliziunii cu asteroidul al cărui crater măsura 180 km în diametru. Nu se știe dacă șocul coliziunii a fost cauza dispariției sau tsunamiurile și schimbările drastice de temperatură care au urmat la scurt timp.

            Potrivit unui studiu următoarea extincție în masă va avea loc în următorii 300 până la 2200 de ani dacă ritmul anual al dispariției speciilor se menține. Cauzele se cunosc ( poluarea, reducerea habitatului animalelor și schimbările climatice), rămâne doar ca omul să întreprindă ceva urgent pentru a schimba acest deznodământ.

Să mai spunem că 2% dintre speciile de animale au devenit extincte doar în ultimele două secole, ritmul fiind accelerat de activitatea umană. După dispariția speciilor dominante datorită extincțiilor în masă alte animale s-au adaptat și au prosperat în locul lor, devenind mai puternice și mai pregătite pentru cataclismele naturale decât predecesoarele lor.

            Ce va face specia umană în această ecuație? De la apariția sa pe Terra acum 200000 de ani în Africa drumul a fost sinuos, imprevizibil și extrem de sângeros dar și temerar, tumultuos sau sublim. Va fi ea oare pregătită pentru viitorul sumbru care o poate aștepta dacă nu se trezește în sfârșit și nu acționează temeinic și eficace? Răspunsurile nu depind decât de acțiunile, comportamentul și mentalitatea oamenilor începând chiar de astăzi. Până atunci prezentul se prezintă în culori deloc încurajatoare.

            În secolul XX temperaturile au crescut în medie cu 0,6 grade Celsius iar în secolul XXI vor crește cu 1,4 până la 5,8 grade Celsius.

În anul 2005 s-au înregistrat cele mai ridicate temperaturi din ultimii 1200 de ani conform concluziilor echipei de la University of East England, iar în ianuarie 2007 a fost cea mai fierbinte lună ianuarie din istorie. În următorii 50 de ani încălzirea globală va conduce la o reducere drastică a nivelului râurilor în Africa.

            Dacă încălzirea globală continuă Oceanul Arctic va deveni la fel de cald ca acum 130000 de ani iar Europa se va scinda în două: un Sud pârjolit de arșiță și un Nord călduț. Tot datorită încălzirii globale Marea Barieră de Corali va dispărea în câteva decenii, numărul furtunilor devastatoare va crește iar ghețarii se vor topi.

Mai amintesc că din același motiv zeci de rațe sălbatice au renunțat să mai plece în țările calde iar în anul 2100 vom avea o nouă glaciațiune.

Concluzia este că schimbările climatice reprezintă o amenințare mult mai gravă decât terorismul.

            La finele lunii ianuarie a anului 2007 IPCC (Intergovernamental Panel on Climate Change) al Națiunilor Unite care operează sub auspiciile Programului pentru Mediu al ONU și ale Organizației Meteorologice Mondiale și se bazează pe studiile unei comisii formate din circa 2500 de oameni de știință din toată lumea a ajuns la concluzia că activitățile umane au un impact semnificativ asupra încălzirii globale. Astfel rămân puține dubii că încălzirea planetei nu s-ar datora efectului de seră.

Tot în urma unui raport al IPCC se arată fără echivoc că emisiile de dioxid de carbon sunt cauza principală a creșterii temperaturilor.

            Până la sfârșitul secolului este posibil ca temperaturile globale să crească până la 6 grade Celsius, mai mult decât se preconiza în raport adică între 2 și 4,5 grade Celsius.

Încălzirea globală epuizează capacitățile planetei de a absorbi excesul de dioxid de carbon se afirmă în studiul IPCC, instituție înființată încă din anul 1988.

            Experții au concluzionat că există o probabilitate de 99% ca nivelurile de dioxid de carbon și încălzirea globală să fie mult mai ridicate comparativ cu variația medie din ultimii 650000 de ani, ceea ce înseamnă că încălzirea globală se datorează dezvoltării economice din ultimii 250 de ani.

            Singurele soluții pentru diminuarea temperaturilor planetei spun susținătorii lor sunt cele de geoinginerie climatică, adică manipularea voluntară a chimiei straturilor atmosferice pentru atenuarea efectelor gazelor de seră.

Acestea ar fi intervențiile astronomice pentru devierea razelor Soarelui, injecțiile chimice uriașe în atmosferă, de un milion de tone de sulf anual, pentru limitarea cantității de lumină solară recepționată la sol sau mobilizarea a 8100 de barje echipate cu pompe de ape în Oceanul Atlantic pentru intensificarea circulației oceanelor.

Proiecte extrem de costisitoare în primul rând care atrag multe riscuri de natură fizică, chimică sau climatică și la tehnologia cărora încă se mai lucrează nefiind pregătite să funcționeze. Ținând cont de problemele grave enumerate mai sus aceste soluții pot părea acum desprinse din filmele SF, dar într-o zi, dacă devin realitate, pot salva planeta noastră atât de greu încercată. Oricum este bine că omul și-a identificat vulnerabilitățile și încearcă să le rezolve.

            Ce întreprind factorii care și-au asumat rolul de a trezi și de a călăuzi reperele și modelele societății contemporane?

Intelectualii de pildă par că se îndepărtează de la misiunea lor inițiatică de educație și „lumină” și că lucrează sub comanda magnaților, a   „păpușarilor”, adică forțe obscure de la vârful politicii și societății care au interese ascunse, deloc curate, și care urmăresc transformarea lumii după propriile criterii și evaluări de natură politică, socială, economică dar și religioasă. Intelectualii nu mai sunt ființe libere, independente ci devin condiționați material, sclavi ai adevăratei elite corupte și retrograde care conduce din umbră omenirea.

            Observăm cum înțelegerea noțiunilor de muncă și valoare suferă mutații majore și sunt greșit aplicate, căpătând noi sensuri și interpretări dăunătoare și periculoase pentru mentalul colectiv. Avem tot mai puțini mentori, formatori de opinie, modele umane și morale și tot mai multe personaje impunându-se (sau fiind impuse) prin charismă, calități fizice și notorietate provenită din condiția socială îndoielnică, personaje traduse în limbajul comercial și consumist al lumii bulversate de astăzi prin v.i.p., vedetă, star, starletă.

            Biserica, și mă refer aici la biserica universală, și-a pierdut și ea din autoritatea morală, iar importanța mesajului religios este estompat de valorile materiale ce tind să devină definitorii în egală măsură pentru enoriași ca și pentru prelați. Corupția, scandalurile mediatice repetate în privința abuzurilor sexuale împotriva minorilor, homosexualitatea pronunțată în rândul clericilor, radicalismul și extremismul descriu dificultățile acute, cronice cu care se confruntă biserica universală în prezent, dificultăți împotriva cărora trebuie luptat neîntârziat, energic și riguros pentru ca moștenirea sacră transmisă de părinții fondatori și edificiul religios solid și imuabil existent acum să rămână și în viitor la fel de trainice și de nezdruncinat.

Perenitatea bisericii depinde în special de munca, talentul, dăruirea și competența sacerdoților dar și de vigilența, grija și atenția mirenilor având datoria de a respecta și urma neâncetat canoanele și preceptele religioase. Și înainte de toate este nevoie de dragostea și ajutorul lui Dumnezeu.

            Creatorul își iubește Creația. Încearcă să o protejeze și îi asigură echilibrul natural dorit. Copiii Lui însă sunt orgolioși. Îi nesocotesc darurile făcute și se cred indispensabili în trecerea lor, scurtă și trecătoare de altfel, prin această lume. Își supralicitează calitățile și forța ajungând să creadă că sunt invincibili și invulnerabili și își uită originea și ajutorul permanent prin care sunt împinși să cucerească și să-și descopere locul și rostul în angrenajul etern și indestructibil numit Univers. Grăuntele de nisip se zbate în tumultul și imensitatea valurilor mării și crede că poate ieși la suprafață. Acesta este omul. Sublim și tragic totodată în încleștarea titanică căreia îi este nevoit să-i facă față și să îi supraviețuiască.

            Tot prin prezența Creatorului, chiar dacă nu întotdeauna conștient sau împotrivindu-se Lui, omul își depășește limitele și devine Spirit superior. Toate impedimentele sunt înfruntate și cucerite, iar drumul, a se citi aici zborul său, este uimitor de îndrăzneț. Nimic nu îi poate sta în cale. Ceea ce pare inexpugnabil se dovedește a fi până la urmă culcat la pământ. Împărați, regi, călăi, dictatori, sisteme, legi, prejudecăți, mentalități, morală îndoielnică sau chiar lipsă de morală, toate sunt îndepărtate pentru ca Binele să triumfe. Creația este salvată și odată cu ea și rătăcirile voite sau nevoite ale Fiilor care greșesc și nu își găsesc Calea îndrumată de Acesta.

            Copilul nu își urăște Tatăl dar se urăște pe sine pentru păcatele și slăbiciunile sale, astfel că valoarea mesajului Operei lui Dumnezeu este în pericol de a nu mai fi corect înțeleasă și respectată. Rămâne ca timpul să decidă cât de mare este acest pericol. Și mai ales rămâne ca Dumnezeu să-și conducă în continuare turma Sa de oițe neștiutoare. Rămâne așadar doar să avem credință în El.

——————————————–

de Mihai Tudor

Bibliografie:

-diferite articole din revista „Descoperă”, anul V, nr. 2(42) din anul 2007.

-documentarul televizat „Pământul supraviețuirii” din seria „Dezastre preistorice” transmis de postul Discovery World în anul 2012.   

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole