La muncă, boşorogilor! Vă arde de plimbare?

Se discută aprins, de câteva zile încoace, despre majorarea vârstei de pensionare. Ideea, extrasă dintr-un discurs al unui lider liberal, a fost deformată din gură-n gură până a ajuns...
Viena

Se discută aprins, de câteva zile încoace, despre majorarea vârstei de pensionare. Ideea, extrasă dintr-un discurs al unui lider liberal, a fost deformată din gură-n gură până a ajuns un fake news de toată fala. De fapt, dezbaterea propusă viza posibilitatea prelungirii vârstei de pensionare pentru medicii şi profesorii care îşi doresc acest lucru. De aici până la pensionarea tuturor românilor la 70 de ani n-a fost nevoie de prea multă „muncă”, ci doar  de câteva interpretări politicianiste, pentru că subiectul e unul foarte fierbinte.
Dacă abordăm tema la modul serios, vom vedea că sustenabilitatea sistemelor de pensii este în dificultate în toată Europa, iar cauzele sunt aceleaşi şi ţin în special de demografie, sporul natural (diferenţa dintre numărul nou-născuţilor şi cel al decedaţilor) fiind negativ în majoritatea ţărilor continentului. Când la această problemă se adaugă majorarea populistă a cuantumului pensiilor, apariţia a mii de „speciale” pentru diverse categorii sociale privilegiate şi posibilitatea ieşirii la pensie la vârste care frizează absurdul, gen 40-42 de ani, situaţia devine de-a dreptul dramatică.
Soluţiile „normale” de rezolvare a problemei nu sunt decât trei, oricât ne-am învârti în jurul cozii. Prima vizează creşterea vârstei de pensionare, variantă cu din ce mai mulţi adepţi în Occident, unde însă speranţa de viaţă este cu zece ani superioară României. La noi, bărbaţii abia ajung să trăiască în medie 71 de ani, aşa că o pensionare la 70 de ani ar însemna întoarcerea la bancurile ceauşiste despre ziua de muncă de 24 de ore. O variantă mai „şmecheră” a acestei soluţii este creşterea numărului de ani de cotizare pentru a putea beneficia de pensia integrală, care ar reduce numărul beneficiarilor de pensii complete.
A doua soluţie este majorarea contribuţiei la sistemul de pensii, aflată deja la un nivel destul de mare în România, care ar fi greu de digerat de către angajaţi.
A treia opţiune este reducerea cuantumului pensiilor până la un nivel pe care sistemul îl poate suporta, variantă la fel de greu acceptabilă în România, din cauza valorii deja foarte scăzute a pensiilor mici şi medii.
Dar, după cum îi ştiu eu pe politicienii români, nu cred că se va aplica niciuna dintre soluţiile specialiştilor. Cel mai probabil, în cazul unei crize majore, guvernul aflat în funcţie la vremea respectivă va renunţa pur şi simplu la investiţiile în infrastructură (nu că acum se fac prea multe drumuri), sub pretextul mereu gândit, dar niciodată exprimat public: „Vă arde de plimbare, boşorogilor? La muncă, avem sinecuri de plătit, şpăgi de încasat şi pensii speciale de majorat!”

Sursa: viata-libera.ro Autor: D.C. Petrescu

Viena
Categorii
RomâniaSocial
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole