„Mi-e dor de viaţa din Ardeal”

Interviu cu Valer Popean REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE Sunt născut la 12.01.1959 în Iernut, am urmat cursurile Liceului Energetic din Iernut,  Academia de Studii Politice – Bucureşti, locuiesc în Târnăveni,  judeţul...
Viena

Interviu cu Valer Popean

REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE

Popean Valer

Sunt născut la 12.01.1959 în Iernut, am urmat cursurile Liceului Energetic din Iernut,  Academia de Studii Politice – Bucureşti, locuiesc în Târnăveni,  judeţul Mureş. Am avut onoarea să activez în cenaclul revistei „Ramuri” din Craiova, condus de regretatul Marin Sorescu. Sub patronajul dânsului am fost publicat în 1979 în ziarul „Înainte” din Craiova. În acea perioadă eram militar în termen. Poezia se numea „Mi-e dor de viaţa din Ardeal”. Am activat ca membru al cenaclului „Tudor Arghezi”, apoi al cercului „Elena din Ardeal” din Târnăveni, unde am citit poezie şi epigramă.

Deocamdată am publicat şase volume de poezie după cum urmează: în anul 2009 am debutat editorial cu volumul „Suflet deschis spre mare”, sub patronajul d-lui Nicolae Băciuţ la editura Nico. Am revenit cu un nou volum în octombrie 2016 – „Răsar seminţele de gând”.  În Iunie 2017 am publicat volumul „În verde viu”iar în aprilie 2018 volumul „Oglinzi paralele „, toate apariţiile editoriale fiind realizate de editurile „Nico” şi „Vatra Veche”. 

În luna septembrie 2018 am publicat volumul  „Şi macii plâng de dorul tău” la editura „Ştef” iar în aprilie 2019 am publicat volumul „60 de ani. Oare totul e poveste?” tot la editura „Ştef” din Iaşi.

În luna septembrie, 2017 am devenit membru al Ligii Scriitorilor din România şi membru al Uniunii Scriitorilor Europeni cu sediul la Lyon. Am publicat poezii în revistele literare „Confluente Literare”, „Ilustraţiunea Română”, „Ecreator”, „Expresia Ideii”, „Rusidava Culturală”, „Dor de dor”, „Citatepedia”,  „Armonii Culturale”, ziarul „Cuvântul liber”, „Anotimpurile”, „Expresia Ideii”, „Amprenta de Oneşti”, „Urmuz”, „Parnas 21”, „Logos şi Agape”, „Revista Noua” şi altele. Am primit diplome din partea Uniunii Scriitorilor Europeni, din partea Editurii „Ecreator”,„Izvorul cuvântului”, „Ligii Scriitorilor filiala Mureş”, „ASCIOR, Lyric”, „Graf” şi altele.

Am onoarea să fac parte din monumentala lucrare „Istoria literaturii române de la începutul sec. XXI”, am apărut în diverse antologii şi cărţi de critică literară, am 24 de poezii puse pe note muzicale.

Liliana Moldovan (L.M.) : – Pentru început vă rog să ne vorbiţi puţin despre debutul dumneavoastră literar, despre prima poezie pe care aţi scris-o şi despre prima carte publicată?

   Valer Popean (V.P.) : – Aş spune că sunt un norocos… fiind militar în termen, în anul 1979, l-am cunoscut pe marele Marin Sorescu, care era redactor şef al revistei „Ramuri” din Craiova şi al ziarului judeţean Dolj, „Înainte” care patrona un cenaclu literar în Craiova. Am citit în cadrul cenaclului poezia „Mi-e dor de viaţa din Ardeal”, poezie pe care ulterior dânsul a publicat-o în ziarul „Înainte”. Nu voi uita cuvintele maestrului: „tinere te-ai aruncat în oceanul poeziei…ori înveţi să înoţi ori te îneci”. Nu ştiu nici acum dacă am învăţat să înot dar ştiu sigur că nu m-am înecat.

    Am scris poezie şi epigramă multă odată cu trecerea anilor. Debutul meu editorial s-a produs sub patronajul domnului Nicolae Băciuţ la editura „Nico”, cu un volum numit  „Suflet deschis spre mare” care reuneşte în paginile sale atât poezie cât şi epigramă. Acest prim volum a fost un cadou de ziua mea fiind tipărit pe 12 ianuarie când este ziua mea de naştere.

L.M. : – Cât timp petreceţi în preajma muzei poetice? 

 V.P. : – Nu pot spune că petrec un timp anume în preajma muzei poetice. Când simt nevoia să scriu, atunci mă confund cu muza… în gând bineînţeles.

L.M. : – Unde au loc aceste întâlniri? Preferaţi să scrieţi în linişte la adăpostul odăii preferate? La o cafenea? Ori în natură?

V.P. : – Scriu poezie peste tot… acasă, la restaurant, pe stradă, o cafenea, noaptea… când simt nevoia să scriu pun mâna pe telefon şi scriu… din acest motiv nu pot spune că am un loc preferat. A fost o perioadă în care am scris peste un volum de versuri la şi în restaurant. Volumul se numeşte „În verde viu” 

L.M. : – Cui se adresează poeziile pe care le scrieţi? Vedeţi în poezie o formă de comunicare cu lumea sau versurile pe care le compuneţi iau forma unor confesiuni interioare?

 V.P. : – Multă lume mă întreabă şi se întreabă cine este muza mea?! Cui îi sunt dedicate poemele mele? Tot ceea ce scriu este dedicat soţiei mele Carmen Elena şi fetelor mele Carmen Alina şi Loredana Adina. Dacă cineva se regăseşte în lumea mea poetică şi în versul meu eu mă bucur enorm. Poezia mea nu se adresează unui public anume, ea se vrea o punte între oameni, un liant în diversitatea socio-umană a zilelor noastre, o părticică din mine pe care vreau să o dăruiesc cititorilor mei.

L.M. : – Preferaţi să vă publicaţi creaţiile în mediul online sau rămâneţi fidel tipăririi lor într-o carte?

V.P. : – Fiecare poezie nouă pe care o scriu, este postată într-un fişier, de unde în zilele de luni, miercuri şi vineri, postez câte o poezie pe paginile mele. Când se adună în folder în jur de 180 de poezii, trimit poeziile la o editură, gata corectate.

Aşa am reuşit să public mai multe volume de versuri din care, începând cu anul 2016 până acum am publicat cinci volume de poezii după cum urmează:

-2016 volumul „Răsar seminţele de gând”

-2017 volumul „În verde viu”

-2018 volumul „Oglinzi paralele”

-2018 volumul „Şi macii plâng de dorul tău”

-2019 volumul „60 de ani. Oare este o poveste?”

   Aş menţiona aici că un număr de 28 de poezii au fost puse pe muzică de diverşi compozitori: Alesia, Florin Ţuţuianu şi Ghiuri Mezabrovschi care locuieşte în Germania. Toate melodiile le găsiţi pe „YouTube” la pagina „Poet Valer Popean”.

L.M. : – Ce impact credeţi că a avut mediul online  asupra autorilor de poezie şi a calităţii creaţiilor lor?

 V.P. : – Aici este mult de discutat: a făcut mult bine dar şi mult rău… îmi vine în minte un anunţ care era postat la intrarea în Academia de Arte Frumoase : „Nu intraţi dacă nu aveţi chemare!” Mi se pare foarte actual şi cred că ar trebui să dea de gândit multor autori. Partea bună este că oferă un cadru larg în care te poţi face auzit. Partea proastă constă în faptul că nu există nici un „barem”: poţi publica orice. Pe undeva calitatea a ceea ce postăm este dată şi de audienţa pe care o are fiecare postare dar acest lucru nu este concludent. Oricum timpul va cerne operele noastre şi ce este de rămas va rămâne.

L.M. : – Dintre volumele pe care le-aţi dăruit publicului până acum, există vreo carte preferată ori un volum care a atras în mod special atenţia criticii?

V.P. : – Da, există un asemenea volum, care poartă numele de „Şi macii plâng de dorul tău”. Această carte include de poezii apreciate de cititorii mei iar dintre ele, pe cititori i-a atras ca un magnet poemul care dă titlul volumului. Această poezie este îmbrăcată în note muzicale de trupa „Poate una cu alta”. Astfel creaţia mea s-a făcut şi mai bine remarcată.

Dar toate volumele sunt pentru mine precum copii mei: cu rele şi bune.

La bună vedere!

Liliana Moldovan
Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole