MIHAI EMINESCU (1850-1889) – Moment omagial închinat MARELUI Poet

,,Mihai Eminescu s-a întrupat din marea primordială a geniului românesc, şi-a trăit “clipa cea repede” într-un zbor uluitor deasupra lumii şi a veacului care i-a fost hărăzit. Atunci cand...
Viena

,,Mihai Eminescu s-a întrupat din marea primordială a geniului românesc, şi-a trăit “clipa cea repede” într-un zbor uluitor deasupra lumii şi a veacului care i-a fost hărăzit. Atunci cand a ajuns la capătul vremii sale ca om, s-a contopit cu eternitatea şi a devenit mit.’’
Anul acesta, pe 15 ianuarie, se împlinesc 169 de ani de la nașterea ,,geniului literaturii române,, – cum a fost supranumit Mihai Eminescu. El însuși a oferit culturii universale o definiție originală a geniului pe care mi-o amintesc cu înfrigurare mereu: ,,Dacă geniul nu cunoaște moarte și numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte aici pe pământ nu e nici capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte dar n-are nici noroc.”
Acesta e primul aspect care mi-a atras atenția, copil fiind, asupra unicității sale. Viața unui geniu care a trăit permanent cu privirea ațintită spre înaltele idealuri: de artă, de cunoaștere națională, de puritate sufletească și de dăruire, care a trăit aproape exclusiv prin și pentru opera sa, neacceptând compromisuri și dăruind acestor idealuri tot ce avea mai bun în propria ființă.
Au trecut anii, ,,ca nori lungi pe şesuri’’, am descoperit valoarea inestimabilă a operei și n-am mai putut să mă despart de ea. Oriunde pașii și destinul m-au purtat, cu mine am luat volumul de poezii al marelui nostru poet care-şi mărturisea atât de sincer în poezia ,,Criticilor mei’’ setea arzătoare pentru creaţie astfel:
,,Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.’’

Copiilor mei le voi spune că Mihai Eminescu a fost o personalitate copleșitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligență, memorie, curiozitate intelectuală, cultura de nivel european și farmecul limbajului. Îmi va face o imensă plăcere să le pot insufla dragostea pentru versurile și ideile eminesciene.
Fiecare generație își construiește o anumită imagine a lui Eminescu, important e să-l aducem în discuție ori de cate ori avem ocazia și vă reamintesc în final acest sacru legămant al poetului Grigore Vieru:

Legământ

de Grigore Vieru
(Lui Mihai Eminescu)

Ştiu: cândva, la miez de noapte
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lăsaţi aşa, deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.

Nadia Marin

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole