Mircea Dorin Istrate : ,,Poezii de sâmbăta seara”

RĂDĂCINĂ DE LUMINĂ Suntem pulbere de stele, Rădăcină de lumină, Plămădiţi din sfânta tină Din acelaşi lut ca ele. Suntem duh de scânteiere Din adânc de infinituri, Sâmburi de...
Viena

Mircea Dorin Istrate

RĂDĂCINĂ DE LUMINĂ

Suntem pulbere de stele,
Rădăcină de lumină,
Plămădiţi din sfânta tină
Din acelaşi lut ca ele.

Suntem duh de scânteiere
Din adânc de infinituri,
Sâmburi de Adami şi mituri
Tot ’nălţaţi prin renviere.

Suntem tot la fel ca toate
Ce se-nvârt prin universuri,
Felurite înţelesuri,
Naştere, trăire, moarte

Suntem trestii gânditoare,
Viaţă-n forme diferite,
Taine încă negăsite,
Muguri lumii viitoare.

***
Suntem pulbere de stele,
Rădăcină de lumină,
Păcătoşi ce au ca vină
Gândul urcător la ele.

&

AŞTEPTARE
Motto: ,,Doamne fă şi vrerea nostră
Că te-om pune floare-n glastră
Şi-n a inimi fereastră’’

Pusu-ne-ai Mărite în cuibarul lumii
Să îţi fim vecie pe acest pământ,
Datu-ne-ai nădejdea de la sânul mumi
Şi puteri sporite din străbunul lut.

Şi-ncă ne mai dat-ai bogăţii cu carul
Ce să ispitească hulpavele lumi,
Ca să ştim ce-i jalea, chinul şi amarul
Şi să ţinem minte anii ceia buni.

Peste toate astea ne-ai mai dat Mărite
Via ce-a credinţă să ţi-o apărăm,
Şi cu ea în suflet mergători ’nainte
Toate cele rele noi să le răbdăm.

Ne-ai promis vecia de vom face bine
În cuvânt şi-n fapte cât pe-aici vom fi,
Raiuri din cerescu-Ţi toate fi-vor pline
Şi cu noi ce încă, mult te vom mări.

Din cât ştiu Mărite, de la începuturi,
Pentru ce primit-am Tu ne-ai dat din plin,
Plânset, jeluire, doruri şi tristeţuri,
Viaţă de osândă, trai amar, pelin.

Prea puţine clipe fost-au fericite
Din scurtimea vieţii ce-a de muritori,
Prea plătit-am Doamne toate cele sfinte
Cu durere-n suflet, noaptea până-n zori.

Tu ne-ai dat nădejdea, pâinea sufletească,
S-o avem pe masă ca pe-o sfântă cină,
Ea ne ţine încă viaţa ce-a trupească
Visul şi speranţa zilei ce-o să vină.

De-asta, cu sfială, ceru-ţi Ţie, Doamne
Ne mai dă pomană strop de fericire,
Să gustăm de-acuma bogăţii de toamne
După cât răbdat-am vieţi de umilire.

Le-am plătit pe toate câte-au fost de plată,
Ţie, lumii ăstei, pentru ce-am primit,
Lasă-ne o vreme viaţa-mbelşugată,
Dă-ne-n fruntea ţării omul potrivit.

Din popor să fie ca să-i ştie baiul,
Fie cu românul cela necăjit,
Aibă demnitate şi curaj cu carul,
Să nu plece capul primului venit.

Să-mi topească ura care ne dezbină,
Să stârpească hoţii care ne despoie,
Fruntea ne-o ridice din slinoasa tină,
Griji să-l întărească, nu să mi-l înmoaie.

Un vultan să fie pe al ţării cer,
Paraleu când alţii vor să ne robească,
Fulger la mânie când vecinii cer
Guri de rai din glia noastră strămoşească.

Asta vrem Mărite şi-om uita de toate
Câte-n veci răbdat-a neamul meu iubit,
Dă-ne numai omul cela care poate
Facă-ne de mâine, veacul preamărit.

Că de mult vreme încă ne lipseşte
Cela pus de Tine fie-ne în frunte,
De ni-l dai Mărite şti-vom că el este
Cel sortit de-acuma toate să le-nfrunte.

Dacă asta-i face, noi precum ne ştii
Ne-om lega Mărite ca de-acum nainte,
Din ce-am fost nevolnici, până vom trăi
Rugi de mulţumire să-ţi nălţăm smerite.

&

ŢĂRÂNA SFÂNTĂ

În sfânta ţărână de scurmi dai de moşi
Ce stau la hodină din timpuri cărunte,
Îmi intră în vorbă cu ei, că-s sfătoşi
Şi încă ţi-or spune din vremea lor multe.

Afla-vei ca-atuncea-n cuibarul veciei
Avut-au pe mână pământul dintâi,
Că Domnul aicea i-a pus ca să-mi fie
La neamul acesta străvechi căpătâi.

Că veacuri de-arândul viaţa şi-au dat-o
Obol, ca să ţină ce-a gură de rai,
Că sfânta moşie mereu au udat-o
Cu lacrimi şi sânge pe lanul de mai.

De vrei ca vecinii respect să-ţi arate
În glorii şi-n slavă tu neamul ţi-l ţine,
De nu, ca tâlharii te-njunghie-n spate
Când crezi că ţi-s prieneni şi-ţi merge mai bine.

Fi-i mândru de moşii ce ţin astă glie
Cu tot ce făcut-au pe-aici trăitori,
Ca dânşii din faptă îţi fă măreţie
Să ştie că şi tu în glorii doar mori.

Aşa doar cinsti-vei a lor vitejie
Şi încă simţi-vei că-s mândri de tine,
Iar când te vei duce în loc de vecie
Pomelnic urmaşii ţi-or face de bine.

&

ÎNŢELEPCIUNEA

Din a gândului visare, din simţire izvorâtă,
Din ce mintea noastră încă e în stare ca să lege,
Ies frânturi de înţelesuri ce în viaţă ne ajută
Să-nţelegem taina lumii, şi-al nost’ drum spre unde merge.

Ce ştim azi, e tot ce vine dintr-o vreme de departe,
De la moşii ce lăsară picul lor de-nţelepciune,
La urmaşii ce venit-au, fie rânduri dintr-o carte
Care-ntreagă doar citită, ne dezvăluie minune.

Tainele ce azi le-nvaţă pruncii la-nceput de viaţă
Adunate-s lungă vreme de toţi cei de din-nainte,
Ei le-au pus înşiruite ca mărgelele pe aţă
Să ne facă nouă salbă de comori nepreţuite.

Tot la fel vom face şi noi, cei de-acuma trăitori,
Cu ce ştim lăsăm la alţii facă pasul ce urmează
Pe cărarea suitoare, ce-o urcăm ca muritori
Într-un vis care ne ’nalţă mai apoi, cu mintea trează.

El, trecutul, e prezentul ce-l lăsăm ca moştenire
Ca urmaşii să-i mai crească strălucirea-i viitoare,
De vom scade moştenirea, ne vom duce spre pieire
Şi n-apoi o să ajungem în trecutul ce ne doare.

Al nost gând şi fapta bună în istorii vor rămâne
Fie trepte ce ne urcă ne-ndoios spre viitor,
Fapta rea doar ne coboară mai mereu în adâncime
Înglodândune-ne în tină şi frângându-ne din zbor.

Suntem liberi să alegem: înălţare sau genune,
Să-nţelegem mersul lumii ori să fim robiţii ei,
Să-nşirăm pe firul vieţii boabe de înţelepciune
Sau umili închinăciune să tot facem, către zei.

&

PATRIARHILOR PĂRINŢI

Motto: ,,Nu lăsaţi ca dezbinarea
Cuib să facă-n al vost suflet’’

Mă închin în faţa voastră patriarhilor părinţi,
Moşi bătrâni cu albe plete şi cu chipuri ca de sfinţi,
Plini de har şi de credinţă, stupi de-adâncă-nţelepciune,
Candele ce daţi lumină, făcători de fapte bune.

Voi ce-n rugi neostenite, preasmeriţi şi în durere
Tot îmi cereţi la Măritul ca să facă a Lui vrere,
Să ne ierte de păcate şi de-o vrea cu-a Sa iubire
Neamul nostru preajertfelnic să îl ia sub ocrotire.

Aţi răbdat pe crucea vremii nesfârşite silnicii,
Robi aţi fost la greii lumii îndurând nemernicii,
Dar rămas-aţi în credinţă sub puterea crucii sfinte
Şi răriţi de coasa vremii dus-aţi neamul înainte.

Voi aţi stat în fruntea noastră când la vremi învolburate
Am cerut ce-i creştineşte, cuvenita cea dreptate,
Şi ca noi amară soartă aţi avut de îndurat
Înjosiţi şi-n umilinţe, pentru tot ce-aţi apărat.

Astăzi iară cei nemernici bunătatea v-o încearcă
Şi-n cuvinte mincinoas vă rănesc şi vă atacă,
Ca de noi să vă despartă, să dezbine astă ţară
Şi să-ntoarcă roata vremii pentru ei, a câta oară?

Au uitat că ţara asta a fost mare şi-n putere
Când în noi aveam credinţă, ne-am făcut a noastă vrere,
Ce-am rămas când toate astea în durere le-am pierdut?
Slugi la alţii, sărăcie, vremea hoţului temut.

Asta vreţi? aşa rămâie timpul ce-l trăim acum?
Pustiiţi de toate cele, aruncaţi afară-n drum?
Nu vedeţi că-n jurul nostru fierbe lumea, se-nfioară?
Doar credinţa ţine încă, neamul ăsta să nu moară.

Trece-or astea, cum trecură şi-alte vremuri mincinoase
Şi de-n noi avem credinţă, fi-vor zile norocoase,
Iar cu voi în fruntea noastră, cei de Domnul rânduiţi
Neamul duce-li-ţi ’nainte, preaiubiţi mei Părinţi.

&

EU SUNT DIACUL VREMII

Eu sunt diacul vremii, ce cânt smerit în strană
Prohodul lumii care se trece prin păcat,
Cu cântul meu sfielnic un picur pun pe rană
Să-i îndulcesc amarul ce-l greu şi-nlăcrimat.

Am tot avut nădejde că Tu, Hristoase Doamne
Le-ai arătat cu jertfa-ţi ce-a cale de urmat,
Dar au trecut de-atuncea grăbite mii de toamne
Şi mulţi, prea mulţi nevolnici mai sunt de îndreptat.

În parohia lumii mi te-ai născut Mărite
Să fii preumblătorul prin neamul omenesc,
Să-i simţi tristeţi şi-amarul şi încă cele sfinte,
Să schimbi Tu mersul lumii cu vruta din ceresc.

Să pui iubirea-n suflet înlocuind ce-a ură,
Ca pace şi dreptate să fie pe pământ,
Doar gânduri preafrumoase rosteasc-a noastră gură,
Şi niciodată omul să nu-l mai văd oftând.

Minuni făcut-ai Doamne să ne arăţi că Tu eşti
Trimisul cel din ceruri să ne arate calea,
Şi-apoi ne-ai spus Mărite, că Tatăl din ceresc
Ne dă, de suntem vrednici, vecia şi iertarea.

Păcatul nost’ cu Tine luatu-l-ai pe cruce
Ca să plăteşti jertfelnic a noastră mântuire,
Să poată omenetul cerescul rai s-apuce
De-o face fapte bune şi o trăi-n iubire.
*
N-a fost aşa să fie, că prea de mult puterea,
Mărirea, bogoţia, am vrut-o din-ceput,
Uitând că viaţa noastră îşi are nemurirea
În ceruri doar, c-aicea-i o clipă ce-a trecut.

N-am învăţat nimica din jerta Ta, Mărite,
De-aceea-n astă lume-i amarnică durere,
Mai cu nimic nu suntem mai buni ca înainte
Şi tot noi încă plângem că lumea mâine piere.

De-aceea-s eu diacul, ce-n cântul meu de jale
Te plâng nebună lume că nu vrei să te schimbi,
Să mergi, cum ţi se-arată, pe nălţătoarea cale
Ce duce, prin iubire, spre raiul Tău divin.

&

PESTE TOATE

Din pridvorul ierni mele, ce o simt că o să vină
Văd cum cerul vieţi-mi cerne tremurate nostalgii,
Tot ducându-mă cu gândul într-o vreme fără vină
Când aveam pe mână lumea trecătoarei fericiri.

N-am în mintea mea cuvinte şi nici vorbe-ndestulate
Să vă spun cum ceea lume fost-a raiul pământesc,
Cum nimicul era totul şi cu el avut-am parte
De ce raiul cu-ale sale poate n-are în ceresc.

Ale mele erau toate, dealul, apele, pădurea,
Bercul plin cu cântătoare şi hotarul cât cuprinde,
Şi pomiştea popii toată, fragii ierbii şi-apoi murea
Cât pe valea lenevoasă rugii ei mi s-or întinde.

Ţintirimul cu melinul mirosind a însfinţiţi,
Stâna plină de mioare şi-apoi viile pe Coastă
Ce-mbiau a mele simţuri spre ciorchinii-ngălbeniţi
Prefăcând, a câta oară, îndulcită viaţa noastră.

Mult prea scurtă era ziua, iară-n noaptea înstelată
Culegem un roi de stele lucitoare şi târzii,
Ce le dam pe-o sărutare, la un drac micuţ de fată
Ce plătea la rând cu-a sale, încă alte sute, mii.

N-are ceru-atâtea stele câte datu-ţi-am săruturi
Ţie-mbobocită floare strălucind de preacurat,
N-am făcut păcat Mărite, când cu-a vieţii începuturi
Din a tale raiuri sfinte, câte încă n-am furat.

Astăzi, toate-n al meu suflet pusu-le-am în tăinuire
Unde singur am cheiţa lumii-n care ele-au stat,
Le mai scot, să gust dulceaţa vremii plină de iubire
Când nostalnicele clipe, le înmoi în lăcrimat.

Mircea Dorin Istrate

&&&

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole