Moartea istoricului și arhivistului Vasile Lechințan lasă un loc gol în istoriografia clujeană!

Moartea fulgerătoare și neașteptată a istoricului și arhivistului Vasile Lechințan m-a întristat profund. Contextul decesului a fost dramatic. Istoricul, singur în apartamentul său, a suferit un AVC și, abia,...
Viena

Ionuț Țene

Moartea fulgerătoare și neașteptată a istoricului și arhivistului Vasile Lechințan m-a întristat profund. Contextul decesului a fost dramatic. Istoricul, singur în apartamentul său, a suferit un AVC și, abia, după trei zile pentru că nu răspundea la telefon, poliția și pompierii au intervenit spărgând ușa pentru a intra în apartament, încercând să-l salveze. Primul care mi-a dat vestea despre tragedie a fost deputatul Dan Tănasa, care m-a rugat să mă interesez la UPU Cluj despre situația maestrului. Două zile am încercat să aflu amănunte despre istoric, care zăcea la pat, cu cei mai buni medici clujeni lângă el. Tot Clujul intelectual s-a mobilizat pentru a afla starea de sănătate a istoricului. Transferat la Neurochirurgie soarta pacientului era gravă, conducerea Societății Culturale Avram Iancu era îngrijorată pentru acest membru de vază. În ultimele zile se vorbea despre iminenta trecere la cele veșnice a istoricului, care era conectat la aparate. Moartea sa m-a tulburat. L-am cunoscut pe Vasile Lechințan, încă, din 1990, când, fiind tânăr student la Facultatea de Istorie frecventam Arhivele Naționale Cluj. Vasile Lechințan era arhivar și custode la sala de studiu și documentare a arhivei locale. Din prima clipă s-a creat o simpatie cu arhivistul. Era amabil și atent la cerințele studenților. După câteva discuții am realizat că eram foarte apropiați în gândire. Vasile Lechințan era patriot și pasionat de istoria și suferințele românilor din Ardeal. Ne-a legat imediat o strânsă prietenie. Vasile Lechințan și-a pornit cariera de jos. A venit de la țară și mulți ani după 1990 nu a urmat studii superioare. Facultatea de Istorie a făcut-o târziu, când era un arhivist recunoscut în oraș, cu studii publicate. A urmat doctoratul la o vârstă când alții se gândesc la pensie. Vasile Lechințan a avut această capacitate de a urca scările valorizărilor istoriografice, treptat, cu pasiune și obstinație. Nu s-a rușinat să fie considerat arhivar sau arhivist. Lucrările sale bine documentate și fermentate de izvoarele scrise scoase din arhive nu sunt ale unui istoric de sinteză, ci ale unui pasionat de mărturii și detalii. Unii l-au criticat că nu și-a depășit condiția de arhivar sau arhivist, deși terminase doctoratul, dar Vasile Lechințan nu i-a luat în seamă și și-a construit o operă istoriografică impresionabilă. Aceasta nu e o sinergie sintetică specifică marilor istorici Pascu sau Prodan, dar este o contribuție exhaustivă, la detaliu, a istoriei zbuciumate a poporului român asuprit din Ardeal înainte de 1918.

Vasile Lechințan a crescut istoriografic după 50 de ani, devenind un istoric redutabil și recunoscut, fără fasoane și tinichele științifice agățate de coadă. Opera sa cuprinde o multitudine de monografii locale din zona Clujului, Bistriței și Năsăudului, dar și cunoscutele legende ale Clujului. Toți scriitorii vorbesc de Mitruț, dar ignoră contribuția istoricului în legătură cu legenda sinuciderii regelui dac Decebal, urmărit de centurionii romani, la porțile anticei Napuca, înspre râul Someș. Vasile Lechințan a fost un istoric harnic, pasionat de document, care a știut să evidențieze documetele arhivistice, pe care le îndrăgea. Nu era infatuat și nici nu poza o erudiție științifică futilă. Și-a păstrat atitudinea de țăran român cinstit și patriot. Conștiința sa era neamul și credința. În ultimii ani m-a onorat cu prezentarea cărților mele de istorie la Târgul de Carte Transilvania sau la Liga Scriitorilor Români. De fiecare dată avea talentul și intuiția de a scoate ce-i mai bun și interesant din opera pe care o prezenta la lansare. Moartea lui Vasile Lechințan lasă un gol în istoriografia clujeneană, dar și în mișcarea patriotică din Ardeal. E greu azi să-l înlocuiască cineva în scormonirea documetelor arhivistice despre trecutul de suferințe ale românilor și despre relațiile româno-maghiare. În același timp istoriografia maghiară a pierdut un competitor redutabil, care știa să dea replici argumentate științific. Lechințan vorbea maghiara la perfecție și știa istoria Ungariei ca un academician de la Budapesta. Clujul a pierdut un mare istoric și arhivist din stirpea lui Prodan sau Pascu. E greu să-i ia azi locul cineva, când mediocritatea și formalismul repetitiv bate, din păcate, la porțile facultății de istorie, care-și pierde, tot mai mult, rolul, menirea și rădăcinile. Clujul istoriografic a pierdut o voce inconfundabilă și originală. Drum lin printre stelele eroilor istoriei noastre, Vasile Lechințan! Clujul e mai gol și mai trist fără cronicarul și arhivistul Vasile Lechințan! El ne-a lăsat moștenire conștiința asiduității și acribiei că se poate face istorie, pornind de la izvor, fără exces de intelectualism și snobism.

Ionuț Țene

SURSA : http://www.napocanews.ro/

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole