Moment poetic cu Valentina Novković

Cicatrici După o luptă fără de sens pentru libertate care exclude adesea perspectiva eternității, zâmbetele îngenuncheate rămân, pălăriilor le lipsește lipsa de sens, ochii mijiți de compasiune caută scuze...
Viena

Cicatrici

După o luptă

fără de sens pentru libertate

care exclude adesea

perspectiva eternității,

zâmbetele îngenuncheate rămân,

pălăriilor le lipsește lipsa de sens,

ochii mijiți de compasiune

caută scuze în tunete

care nu recunosc slăbiciunea.

Din cauza victoriilor

care nu pot fi ținute

intre palme,

cupele lor s-au amestecat

cu otravă.

În fața ușii

fără străji și lacăte

– cicatricile se vindecă de la sine.

Prin rugăciune

Cavaler al Milei

În pahar

ochiul ezitării,

moare traseul

pe care cavalerul

Milei

celor curajosi dezinteresat

le-a dăruit.

Şiretlicul vremurilor

Ea intră brusc,

ea nu recunoaște

pacea și un pahar de vin

pe masă,

nu o deranjează creioanele

și hârtia de ciocolată

pe care am scris că vântul

nu mă mai iubeşte.

Ea stă pe un covor de lână

cu râsete trase pe

a treia margine,

nu-i pasă de ce vor spune

ciorile mânioase pentru că soarele

apune mai devreme.

Ele nu vor știi că am învățat

râsul bufnițelor și mânia

veveriţelor când se ceartă

pentru aceeași scorbură din copac.

Tot ceea ce sunt,

aşteaptă să fie scris

pe scoarța unui copac de o sută de ani

pentru amintirea celor

care trăiesc din prezent,

precum eu trăiesc din dragostea noastră.

Care intră peste tot

fără să cunoască

şiretlicurile vremurilor.

În timp ce Dumnezeu ascultă

Este ceva devastator în

zâmbetul unei zile

care poartă foamea

și rugăciunea pe același umăr.

În ea, o bătrână cu margarete

şi o primulă se roagă pentru

o bucată de supraviețuire,

cute ale graţiei în palma

mâinii tale.

Lumea are ghearele

rănitei

lebede și mirosul bucuriei

în ochii copiilor

pe care nimeni nu a fost în stare să-i răsfețe.

El ne are cu cerneală invizibilă

silabisim în noi căi

acorduri între

salcii si nuferi.

În timp ce Domnul ascultă.

Legănatul frânghiei

Viața are ochii cenușii

care au uitat

ce este fericirea

și baloane de săpun

pe care o fată într-un scaun cu rotile

încearcă să le ajungă.

Un zâmbet este uneori

un os rupt al iluziei

și piele care este răstignită

pentru un scop mai înalt.

Și mai presus de toate,

este un legănat ușor al frânghiei

care ne ține în picioare

în timp ce ne plimbăm pe gheață.

Despre autoare

Valentina Novković, a absolvit Departamentul de Limbă și Literatură Rusă. Ea scrie poezie, nuvele, traduce din rusă în rusă, scrie recenzii. A publicat poezie și proză în multe reviste din Serbia Književne novine, Trag, Književni pregled, Brankovina, Buktinja, Stremljenja, Savremenik, Istok, Balkanske vertikale, reviste electronice Ekerman, Hyperboreja, Zvezdani kolodvor, Društvož živih pesnika precum și  multe reviste literare din Rusia, Uzbekistan, Kârgâzstan, Polonia, România, Macedonia, Kazahstan.

Reprezentată în numeroase antologii din ţară și străinătate, una dintre cele mai importante este cea întocmită și tradusă în limba română de Leo Butnaru, poet, prozator, eseist, jurnalist și traducător, nominalizat de către Asociația Scriitorilor din Moldova pentru Premiul Nobel. În antologia amintită, pe lângă Marina Cvetayeva, Mayakovski, Rilke și alți poeți de renume mondial, sunt reprezentați doi poeți sârbi: Zoran Pesić Sigma și Valentina Novković.

Poeziile ei au fost traduse în rusă, engleză, macedoneană, română, uzbecă, azeră, coreeană și bangla. Câștigătoare a multor premii pentru poezie și proză. A publicat trei cărți de poezie Atemporal (Draslar, 2014), Picătură pe secetă (Parthenon, 2018) și Puzzle-uri ale tandreţii (Liberland, 2021), precum și cartea de povești Două ore ale realităţii  (AWS, 2020)

Redactoare la editura Liberland, unde editează lucrări ale artiștilor din Serbia și din împrejurimi, traduce lucrări ale autorilor din zona vorbitorilor de limbă rusă. Jurnalistă a portalului Focus News, unde interlocutorii ei au fost mulți creatori din Rusia și fosta Uniune Sovietică.

A primit un număr mare de premii pentru traduceri literare, iar ca una dintre translatori a primit premiul Asociației Traducătorilor din Muntenegru pentru cea mai bine tradusă carte de proză  în 2019 a unui autor proeminent din Uzbekistan („Carte de povești pentru tineri ”).

Șefa programului obișnuit al bibliotecii „Milutin Bojić”, „Conversaţie cu un poet”. Membră a Asociației Scriitorilor din Serbia, a Asociației Literare Sârbe și asociată a Institutului de Literatură pentru Copii. Trăiește în Belgrad.

Viena
Categorii
SerbiaCultură
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole