Nadia Tătaru: Muncesc cu bucurie pentru comunitate

A lucrat în televiziune, a înființat un radio pentru părinți și copii, a organizat festivități și gale tot pentru copii, a purtat mai multe bătălii întru binele celor mici....
Viena

A lucrat în televiziune, a înființat un radio pentru părinți și copii, a organizat festivități și gale tot pentru copii, a purtat mai multe bătălii întru binele celor mici. Iar lupta continuă, cu Nadia Tătaru mereu plină de energie, de bunătate și de profesionalism.

Născută în urmă cu 46 de ani, în județul Botoșani, mamă a doi copii adolescenți, este absolventă a două facultăți și a altor cursuri de formare, convinsă fiind că educația este cea care deschide ușile și care schimbă lucrurile. De altfel, elementul comun al activităților sale îl constituie dragostea față de copii și față de educație. Așa se face că a fondat în 2005, alături de soțul său, Felix Tătaru, postul de radio Itsy Bitsy, care a crescut încet, dar sigur de-a lungul anilor, devenind un partener de cursă lungă al părinților și al copiilor. Tot Nadia și echipa sa au luptat pentru ca ziua de 1 iunie să fie liberă pentru părinți, astfel încât aceștia să poată petrece mai mult timp de calitate cu copiii lor, pentru campania antibullying și propunerea legislativă pentru incriminarea acestuia în legea educației. Și asta nu e tot, am aflat mai multe chiar de la ea!

Mamă,soție, cofondatorșimanageralradioului ItsyBitsy,președintaAsociațieiPărințilorIsteți, partenerînMBA Junior…câteore are pentrutineziua,dragăNadia? Cumreușeștile cuprinzi pe toate?Maimult, cumreușeștile cuprinzi pe toate cudăruireșientuziasm?

Sunt de toate și mai mult decât atât, însă nu reușesc să le cuprind pe toate în aceeași zi și uneori nici în aceeași săptămână… Le iau pe rând și am și o echipă minunată de oameni, care mă ajută foarte mult și am și mulți parteneri. Iar ceea ce fac fac cu dăruire și entuziasm, pentru că altfel nu aș putea. Aleg să fac majoritar ceea ce mă motivează și îmi place și asta mă încarcă de energie. Iar atunci când apare ceva ce nu prea îmi place, aplic vorba aia românească: „Dacă-i musai, cu plăcere!“ Mă străduiesc să găsesc cel puțin un motiv ca să-mi placă să fac acel lucru. Și, da, dacă nu e musai, aleg să spun NU.

Încaredintrerolurilemenționatetesimțicelmaiconfortabil?

Acasă mă simt confortabil și familia mea îmi oferă confortul de mamă, soție și fiică. Cred că fără acest confort nici nu aș putea să fac atâtea lucruri ce țin de sfera profesională. Îmi place mult să observ cum se schimbă generațiile de copii și părinții, să stau de vorbă cu oameni care fac programe educative și îmi place să creez campanii, programe și mișcări cât mai relevante în viața copiilor și părinților. Așa că orice proiect cu relevanță socială, care are un strop de creativitate sau chiar inovație mă motivează și îmi place foarte mult. Zilele la Itsy Bitsy îmi oferă din plin ingredientele unei vieți profesionale pline de satisfacții.

De ce toate aceste demersuri, de cetoatăaceastămuncă?Caresuntideileîncarecrezișipentru caretearunciînluptă?

De ce atâta muncă? Pentru că încă sunt „de treabă” și nu „de relaxare” (râde) sau pentru că așa am învățat acasă, să îmi pun capul la contribuție și să muncesc. Pentru mine, a munci este o bucurie. Și a munci în folosul comunității este o bucurie și mai mare. Iar când reușesc să aduc la un loc oameni din diverse sfere, cu diverse specializări și să-i inspir să lucreze împreună pentru un scop comun, e o încântare. Ceea ce se creează din această sinergie este foarte fain, pentru că din interdisciplinaritatea aceasta ies lucruri uimitoare. Da, cred că fiecare trebuie să facă în dreptul lui ceea ce poate ca să contribuie la binele societății și că doar împreună putem crea ceva cu impact.

Cesatisfacțiiți-a adustoatăaceastăactivitatededicatăcopiilor,educațieilor?

Cea mai mare satisfacție este aceea că aud și văd copii care se exprimă liber, copii ai căror părinți se uită la ei și–i văd așa cum sunt și le suflă în aripi pentru a-i susține pe drumul lor.

De asemenea, o satisfacție mare este aceea că 1 iunie e zi liberă națională și toți părinții și copiii sunt liberi și pot să petreacă ziua asta împreună, așa cum le place lor. Am muncit mult la acest proiect împreună cu o echipă foarte numeroasă și le voi fi recunoscătoare mereu (politicieni din toate partidele, jurnaliști și bloggeri, specialiști în parenting, oameni de comunicare, PR și public affairs, ONG-iști, reprezentanți ai instituțiilor statului etc.).

Campania radio și TV „Pentru sănătatea emoțională a copilului dvs. petreceți cât mai mult timp împreună cu el“ este o altă satisfacție profesională.

De doi ani am demarat și o campanie strategică națională de prevenire a bullyingului și am reușit împreună cu echipa mea să aducem la o masă rotundă toți stakeholderii (n.r. toți factorii implicați) și să demarăm un program de modificări legislative în acest sens. Trag nădejde că punând mână de la mână, oamenii vor conștientiza cât de nociv e bullyingul, vor ști să–l identifice și să intervină în prevenirea și stoparea lui.

Genul acesta de realizări mă bucură și le pot numi satisfacții profesionale.

Cu ce obstacolete-ai confruntat pe parcurs?

Cel mai mare obstacol a fost și este mentalitatea mea. A fost nevoie să îmi revizuiesc de multe ori credințele, să îmi evaluez periodic valorile, să provoc forma și să păstrez atenția pe fond, să mă ridic de câte ori am căzut în deznădejde, să ies din confortul cunoscutului și să înfrunt teama de necunoscut și frica de eșec, să caut mereu ceea ce ne unește ca oameni.

Am avut și ceva obstacole externe, precum: criză financiară din 2008, dependența extinderii rețelei radio doar de concursurile CNA și altele mici și multe pe care nici nu mi le amintesc acum.

Cecrezieste celmaiimportantînformarea unui copil,înstarea lui de bine,îneducațialui?

Cred că cel mai important e ca părinții să–l aducă pe lume și să îl crească pe copil pentru elnu pentru ei! Pare un concept din cărți, dar nu e. Am auzit mulți oameni care își doresc copii ca o jucărie pentru ei sau din datorie sau că așa e obiceiul sau că să aibă cine să le umple casa ori să le aducă un pahar cu apă la bătrânețe etc. Eu cred că un copil vine cu viața lui, are drumul lui, iar părinții care țin cont de asta și nu proiectează pe copil dorințele și fricile lor sunt niște părinți mai buni.

Pentru mine, iubirea, încrederea și atenția pe care un părinte le acordă copilului sunt principalele ingrediente pentru un start bun în viață.

Câtdeușor/de greuți-a fost cu propriii copiiladiferitevârste,maialeslaadolescență? Cumaireușitsă-ițiiaproape?

Mi-a fost greu și frumos! Așa cum am simțit atunci când am devenit mamă că mi s-a schimbat viața, așa am mai simțit și la intrarea copiilor la școală și la intrarea lor la liceu. A trebuit să mă reinventez, să cresc în trei zile ca Făt-Frumos, ca să pot să învăț înaintea lor care sunt provocările vârstei și generației și să–i îndrum. Au fost provocări mari, încă sunt, dar fac parte din viață și din frumusețea vieții de părinte. Încă învăț și încă greșesc…

Foarte greu mi-a fost în copilăria mică, când aveam grijă de doi copii foarte diferiți, cu o diferența de vârstă între ei de doar doi ani și un pic. Mi-a mai fost foarte greu cu acomodarea lui Teodor la școală în clasa întâi, pentru că a fost victimă a bullyingului și apoi s-a transformat în agresor, tocmai ca să se apere. Mi-a fost greu și când mergeam la n extrașcolare cu ei, în școala primară.

În mare parte cred că împreună cu soțul meu am reușit să–i ținem aproape de noi, dar acum au 18 și aproape 16 ani și e relativă apropierea asta în adolescență.

Cred că lucrurile pe care le-am făcut aproape intuitiv de când erau mici au ajutat.

Le-am spus că acasă e cel mai bine și că, orice fac, să se întoarcă acasă la noi, părinții. I-am învățat că o prostie/greșeală recunoscută e pe jumătate iertată și împreună o vom îndrepta mai ușor și mai repede.

Am comunicat mereu cu ei, iar atunci când primeam reclamații de la școală și grădiniță, mai întâi ascultam și versiunea lor și abia apoi luam o decizie și găseam un plan împreună, chiar și cu profesorul aferent. Nu sunt și nu am fost un părinte care să aștepte de la copilul lui zece pe linie și nu i-am supus presiunii performanței la toate materiile. Am făcut tot ce am putut să-i las să exploreze, să afle care sunt pasiunile lor, să învețe din experiență.

Ziualiberăde 1 iunie, mesajul delaTV pentrusănătateaemoționalăa copiluluitău, petrececâtmaimulttimpîmpreunăcu el, campania antibullying,Școalăde SuperEroi,plajăItsy Bitsy… Ce maiurmează? Nuoboseștiniciodată?

Obosesc și eu… Nu am încă un plan, nu știu ce urmează. Sunt atentă la ce provocări ne oferă societatea, la cum evoluează generațiile de copii, ce nevoi au. Și voi face ceea ce voi putea ca să le dau o mână de ajutor pentru a-și crea o viață cât mai armonioasă. Iar dacă vremurile vor fi pașnice, mă voi ocupa să le ofer un program de edutainment (divertisment educativ) pe cinste împreună cu SuperEroii Itsy Bitsy.

De curând am lansat Școala de SuperEroi Itsy Bitsy, prin care ne propunem să împuternicim copiii și să–i transformăm în supereroii vieții lor. Și pentru asta, echipa de eroi de la Itsy Bitsy, prin joacă deșteaptă ajută să își activeze și să își antreneze puterile interioare: curajul, creativitatea, bunătatea, încrederea, bucuria, energia, prietenia. Acestea sunt câteva lucruri esențiale de care are nevoie un copil ca să poată face față presiunii școlare și sociale. Iar prin această campanie sperăm ca părinții și profesorii să devină mai conștienți și să valorizeze ceea ce poartă zi de zi copiii în suflet și în minte, nu doar în ghiozdan și în carnetul de note. Pentru că atunci când ai o stimă de sine bună și te simți bine în pielea ta, ai și performanțe școlare, te înțelegi bine și cu ceilalți. Doar atunci când un copil nu este copleșit de frici, el poate să își deschidă aripile și să zboare, poate să îndrăznească să își descopere pasiunile și să le urmeze, poate să se dezvolte armonios.

Așa că, destul cu filosofia din spate, și pentru a descoperi superputerile interioare vă invit la joacă interactivă cu SuperEroii Itsy Bitsy la radio în eter sau prin aplicația gratuită Itsy Bitsy FM și în locurile din București în care vă dăm întâlnire în perioada următoare: la Therme București (octombrie și noiembrie) și în Park Lake (decembrie).

Și ca mamă, și ca profesionist, cunoști îndeaproape problemele sistemului de învățământ românesc. Mai mult, alături de soțul tău, Felix Tătaru, și de alți profesioniști entuziaști ați creat SuperTeach, un program de formare a cadrelor didactice, astfel încât lucrurile să se schimbe de jos în sus, din interior, de acolo unde apar problemele. Care au fost reacțiile participanților?

SuperTeach este un proiect al Romanian Business Leaders, fondat în 2017 de soțul meu (Felix Tătaru) împreună cu Dragoș Anastasiu, Alex Ghiță și Cristina Gheorghe. Este un program care își propune să schimbe mentalitatea a peste 50.000 de cadre didactice din România. Itsy Bitsy este partener media principal și promovează și susține acest proiect educațional valoros. Deja sunt peste 5.000 de profesori care au participat la conferințele SuperTeach, interesul este foarte mare, peste 3.000 de profesori au intrat deja ca membri activi în comunitatea facebook SuperTeach Group. Conferințele deschise, trainingurile de Mentalitate Deschisă în Educație și comunitățile locale sunt cele trei direcții prin care SuperTeach își propune să acționeze în spiritul misiunii pe care o propune cadrelor didactice din sistemul preuniversitar de stat: „Descoperă măreția din fiecare copil“.

Cumaratăprofesorul,nu spunem ideal, dar cel sprecaretindemgrațieacestui program?

Un SuperTeach descoperă și dezvoltă măreția din fiecare copil pe care îl are în clasă.

Cumte-au schimbat petinetoate aceste campaniișiproiecte,toatăaceastămuncădevotată?

Ne-am influențat reciproc. Am contribuit la crearea acestor programe și am crescut odată cu ele. Am devenit mai conștientă de ceea ce sunt, mai deschisă către oameni și la a lucra împreună, la a lăsa controlul și a accepta diversitatea.

Un profesor decareîțiaminteșticu drag de pe vremeacânderaielevă/studentă.

Am vreo 3-4 profesori de care îmi amintesc cu mare drag. Din păcate, ei mi-au apărut în viață abia în gimnaziu. Aristotel Samoilă mi-a fost diriginte și de la el am primit acea încredere și libertate de a-mi deschide aripile și a începe să zbor în felul meu, lucruri de care are nevoie fiecare copil. De la doamna Magdalena Toma, care mi-a fost profesoară de limba română, am învățat ce înseamnă să muncești cu dedicație și pasiune și să vezi măreția din fiecare copil; un om cu un handicap fizic major pentru care doar simplul venit la școală era un efort, dar care își adapta metoda de predare la fiecare elev. Am avut și doi superprofi de matematică: Florinte Catargiu și Radu Marin. Sincer, nu știu ce și cum au făcut ei atunci, dar orele cu ei erau o joacă provocatoare pentru mine și datorită lor mi-a plăcut mult matematica.

Aitimpșidetine? Cumîțiplaceterelaxezi?

Îmi fac timp pentru mine, altfel nu aș rezista. Eu îmi încarc bateriile în natură și în solitudine. O muzică bună, un spectacol, un masaj sunt lucruri care mă deconectează de to do list și mă conectează la mine însămi.

Cumaidefini feminitatea?

Uite că nu m-am întrebat până acum… și o să îndrăznesc un răspuns fără să deschid vreun dicționar sau vreo carte deșteaptă. Conceptul de feminitate mă conectează cu acea energie blândă și hrănitoare pe care o persoană o emană în jurul său. Feminitate este și atunci când dai viață și susții viața în toate formele ei. Feminitatea are însă nevoie de masculinitate pentru a crea un întreg.

Dacăarfiscrii o carte despreviațata,eaarpurtatitlul…

Uitându-mă la viața mea în 100 de feluri.

Material apărut în numărul de noiembrie 2019 al Revistei Femeia.

Text: Cătălina Oprea

Viena
Categorii
InterviuRomânia
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole