Neagoe Basarab poate fi model pentru președinții de azi ai României: modern, creștin și luminat

În anul 2008, domnitorul Neagoe Basarab a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română la inițiativa PF Daniel. Între chipurile luminoase ale istoriei noastre, la loc de frunte se...
Viena

În anul 2008, domnitorul Neagoe Basarab a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română la inițiativa PF Daniel. Între chipurile luminoase ale istoriei noastre, la loc de frunte se află domnul Ţării Româneşti, Sfântul Neagoe Basarab, pe care îl sărbătorim în Biserica Ortodoxă Română, la data de 26 septembrie, când se face citirea în Sinaxar. Neagoe Basarab a urmat tradiţia bizantină de conducere a marilor bazilei de la Constantinopol și a căutat să fie un adevărat conducător creştin şi un apărător al ortodoxiei din sud-estul Europei. Neagoe Basarab a fost un domn evlavios, cu frică de Dumnezeu, care a avut grijă de Biserică, şi mai ales un mare binefăcător al ortodoxiei europene, după cum afirmă istoricul Petre P. Panaitescu. Pe 15 septembrie 1521, domnitorul Ţării Româneşti Neagoe Basarab se stingea din viaţă şi era urmat la tron de fiul său, Theodosie. Personalitatea sa complexă a lăsat posterităţii două monumente de o valoare excepţională: unul în domeniul arhitecturii – frumoasa biserică episcopală de la Curtea de Argeş, iar altul în domeniul literaturii: ”Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”, una dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii române vechi, scrisă în slavonă. Prin condeiul său, Neagoe Basarab, în „învăţăturile” sale către fiul său, a așternut pe hârtie nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale de educare a tineretului, ci şi principii de guvernare a sufletului, care oferă celor ce le vor urma moştenirea adevăratelor valori, cele spirituale. Monumentala lucrare a fost creată între anii 1513-1521, când s-a ridicat Mănăstirea Argeșului. Neagoe Basarab şi-a petrecut tinereţea în anturajul patriarhului Nifon şi la Mănăstirea Bistriţa din Vâlcea, ctitorie a strămoşilor săi Craioveşti şi acumulase o masivă cultură teologică. El a fost copist la mănăstire. Foloseşte în opera sa literatura patristică lucrările Sfântului Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul, Efrem Sirul, scrierile Patriarhului Eftimie al Târnovei, ca şi unele cărţi populare de mare circulaţie ca Alexandria şi Varlaam şi Ioasaf. Acestea au circulat în manuscris şi erau cunoscute de oamenii de cultură ai secolului al XVI-lea. „Şi această să nu le gândeşti că le grăiesc eu din capul meu, ci toate le-am aflat în Sfintele Scripturi şi ţi le grăiesc ca să-ţi fie de certare şi de învăţătură şi de toată trezvia şi chibzuiala şi bucuria ce va să fie. Deci să nu pară cuiva rău sau să aibă vreo împuternicie spre noi pentru aceste cuvinte, că pentru folosul sufletelor voastre ne-am nevoit, din adâncul inimii, şi v-am adus aminte.”

Am apreciat mult că Academia Română prin vocea originală a președintelui Ioan-Aurel Pop, nu l-a uitat pe domnitorul cărturar. Acesta a afirmat, miercuri, că domnitorul Neagoe Basarab și-a slujit țara și Biserica într-o manieră „exemplară”, istoricul accentuând că unii dintre liderii de azi ar putea să învețe din „Învățăturile” acestuia. „A acționat, în general, ca un creștin într-un stat creștin din familia europeană. Spun asta pentru că, de multe ori, în secolul al XVI-lea, când se tratează istoria noastră în alte părți, Țara Românească e trecută ca provincie otomană, ca și cum ar fi avut în frunte un pașă, un guvernator otoman, ceea ce n-a fost cazul niciodată”, a declarat Ioan-Aurel Pop la sesiunea științifică „Neagoe Basarab – 500 de ani de la moarte”, desfășurată în Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române. Președintele Academiei Române a arătat că voievodul Neagoe Basarab „s-a străduit să-și țină rangul de domn al Țării Românești, de domn uns al lui Dumnezeu, pentru țara și pentru Biserica sa și pentru ca acestea două, zice el, să nu fie batjocură limbilor străine”. Istoricul susține că „Neagoe Basarab a fost, în felul lui, un renascentist și nu numai de modelul Renașterii Bizantine, ci chiar un renascentist cu filieră occidentală. A promovat opere de artă somptuoasă, cărți de teorie a puterii politice, cum au fost faimoasele ‘Învățături’ și a militat chiar pentru dialogul între catolici și ortodocși. S-a străduit să-și țină rangul de suveran, în toată această domnie frământată, inclusiv în raporturile pe care le va avea cu Veneția și care sunt un prolog al raporturilor altor domni care i-au urmat, până la Constantin Brâncoveanu. (…) S-a străduit să-și țină rangul (…) european, dar și rangul de domn al Țării Românești, de domn uns al lui Dumnezeu pentru țara și pentru Biserica sa și pentru ca acestea două, zice el, să nu fie batjocură limbilor străine. Unii dintre liderii de azi ar putea să învețe din ‘Învățăturile’ lui”. Marele istoric a mai arătat că la sfârșitul domniei lui Neagoe Basarab s-a scris scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, „mărturia cea mai veche a unui text complet păstrat în limba română”. Datorită importanței „Învăţăturile” lui Neagoe Basarab au fost ulterior plagiate pentru primul cneaz moscovit care s-a intitulat ţar, Ivan cel Groaznic. Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol. Documentul semnat de Teodor Mamalachos a fost descoperit în anul 1988 de către cercetătorul italian Santo Luca, fără însă ca acesta să cunoască importanţa acestei descoperiri. Studiul atent al plagiatului a fost făcut însă de Ion Dumitriu-Snagov.

După anul 2000 a apărut o carte fermecătoare la Editura Bonifaciu, intitulată ”Maria Sa, Neagoe Basarab… Însemnarile monahiei Platonida, Doamna Despina a Tării Romanesti. Ediția a fost alcătuită și îngrijită la Mănăstirea Diaconești. Cartea este un „jurnal” construit literar excepțional, inspirat din cronici si documente istorice, înfătișand cu deosebită candoare viata unui sfânt care a fost, în vremea petrecerii sale pământești, domn al Țării Românesti, soț al printesei Despina Milița, descendenta din familia țarilor sârbi și părinte a șase copii. Cartea se citește ușor fiind scrisă fermecător. Neagoe Basarab ne-a lăsat moștenire un principiu creștin, că poți fi domnitor, cărturar și credincios în același timp în politica de conducere a statului. Un om politic de stat nu vede politica fluidă și meschină cum s-a încetățenit în opinia unuiversitară și populară. Neagoe Basarab a fost primul voievod isihast al evului mediu românesc, de o înțelepciune avant la letrre față de Nicolo Machiaveli care, prin ”Principele”, a fost opusul domnului român. Principele occidental își menținea puterea prin minciună, fraudă și teroare, dar domnul muntean prin ”învățăturile” sale ne-a lăsat moștenire modelul bizantin de bun gospodar și credincios care își conduce poporul în adevătr cu ajutorul Celui de Sus și a bisericii. Neagoe Basarab vedea buna guvernare bazată pe precepte morale și creștine, cu sprijinul fundamental al bisericii ortodoxe. Mănăstirea Curții de Argeș a fost ridicată de vestitul domnitor între anii 1514 – 1521, devenind un simbol al ortodoxiei românești și al mitologiei populare care stă la baza baladei Meșterul Manole. Pentru ridicarea ei doamna Despina a dăruit podoabele ei de aur și argint. Neagoe Basarab a fost un renascentist, un domnitor intelectual din stirpea lui ștefan cel Mare. Azi nu mai avem domnitori sau președinți cum vă place să le spuneți, care să fie, în același timp, buni români, intelctuali și credincioși practicanți, conduși de precepte morale și care să pună biserica la temelia conducerii și bunei rânuieli democrate șu și spirituale a țării. Neagoe Basarab poate fi un model pentru președinții de azi ai României: modern, creștin și luminat. Povețele lui Neagoe Basarab sunt mai actuale ca niciodată. La povețe politice de stat, bazate pe morală, românii au dat lecții Europei renascentiste de la începutul secolului XVI.

Ionuț Țene

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole