Nivel de trai în creștere, spuneți? Să ne uităm la cifre. O explicație cu familia Ionescu și INS

Domnul Ionescu s-a mai liniștit. Citise despre creșterea economică uriașă din 2017- aproape 7%, și nu înțelegea de ce atunci când venea ziua plății ratelor a credit, gâfâia tot...
Viena
Domnul Ionescu s-a mai liniștit. Citise despre creșterea economică uriașă din 2017- aproape 7%, și nu înțelegea de ce atunci când venea ziua plății ratelor a credit, gâfâia tot mai tare. A văzut la televizor guvernanți pe care lumea nu putea să-i mai încapă, vorba Poetului, cum explicau că multinaționale, că bănci, că însuși Soros…Cert e Cineva îi fura din portofel creșterea LUI economică. Iar dl. Ionescu nu putea face mare lucru. Apoi, dl. Ionescu a dat peste cercetarea publicată vineri de Institutul Național de Statistică despre nivelul de trai din România și s-a lămurit. Ce Soros, ce multinaționale…voi mai credeți în spiriduși?
Ce trebuie să reținem, foarte pe scurt:
  • Structura familiilor din România arată că cele mai numeroase sunt cele de pensionari (43,9%), urmate de cele de salariaţi (38,4%).
  • Sub aspectul capacităţii achitării la timp a unor cheltuieli curente importante (întreţinerea locuinţei, rate la împrumuturi, plata utilităţilor etc.) se poate constata că 31,7% au prezentat restanţe repetate, cauzate în principal de situaţia financiară nesatisfăcătoare.
  • Dintre plăţile pentru care s-au înregistrat restanţe în cursul anului 2017, cele mai frecvente cazuri au fost la energia electrică (51,0% din familiile cu restanţe), întreţinerea locuinţei (jumătate, adică 50,0%) şi abonamentul telefonic (36,3%).
  • Familiile de şomeri se regăsesc în situaţia cea mai dificilă, ponderea celor care nu şi-au putut plăti la timp sumele datorate fiind de 62,7%, proporţie mai mare faţǎ de celelalte categorii de gospodǎrii. Fenomenul restanţelor este de asemenea mai răspândit în cazul familiilor cu copii şi mai ales al celor cu doi adulţi ṣi 3 sau mai mulţi copii în întreţinere (42,9%).
  • O treime din familii consideră că pot efectua cheltuielile curente cu un venit bănesc net lunar minim cuprins între 1001 lei şi 2000 lei, dar trei din cinci familii au nevoie de cel puţin 2000 lei pentru acoperirea cheltuielilor lunare. Mai puṭin de o treime din familii consideră că venitul necesar acoperirii cheltuielilor curente ar trebui să fie chiar mai mare de 3000 lei lunar.
  • Împrumuturile sunt folosite de 8% dintre familii, iar ele au fost contractate în principal pentru: cumpărarea în rate (inclusiv prin leasing) a unor bunuri de tipul autoturismelor, echipamentului tehnic şi electronic etc. (50,9%) ṣi plata cheltuielilor pentru îmbunătăţirea, repararea, renovarea locuinţei (46,5%). În proporţii mult mai mici, familiile au contractat împrumuturi în alte scopuri, cum ar fi: datorii, acoperirea unei descoperiri de cont, plata facturilor (18,5%); cheltuieli pentru concedii ṣi timp liber (6,9%).
  • Împrumuturile contractate pentru îmbunătăţirea sau repararea locuinţei s-au întâlnit cel mai frecvent la familiile conduse de: pensionari (53,2%), salariaţi (45,2%) ṣi lucrători pe cont propriu (inclusiv patroni) 44,9%.
Locuinţa reprezintă un element foarte important în definirea standardului de viaţă al unei familii, atât din punct de vedere al caracteristicilor tehnico-constructive şi funcţionale, cât şi sub aspectul cheltuielilor impuse de întreţinerea ei.
  • În anul 2017, în marea lor majoritate (96,6%), familiile ocupă locuinţa în calitate de proprietar. Ponderea familiilor chiriaṣe este mai mare cu 1,9 puncte procentuale în mediul urban faṭă de mediul rural.
  • Existenţa băii/ duşului şi a grupului sanitar, amplasate în interiorul locuinţei, constituie elemente reprezentative pentru confortul şi calitatea locuirii. În anul 2017, pe total, ponderea familiilor dotate cu baie/duş a fost de 71,4% iar a celor cu grup sanitar de 69,8%.
  • Pe medii de rezidenţă, diferenţierile sunt foarte pronunţate la ambele tipuri de utilităţi, în principal din cauza slabei dezvoltări a sistemului public de alimentare cu apă şi a sistemului de canalizare şi epurare a apelor uzate în localităţile rurale, faţă de cele urbane. Ca atare, în jur de 45% din familiile rurale beneficiază de avantajele oferite de existenţa unei băi şi a grupului sanitar.
  • Aproape o gospodărie din ṣapte se confruntă cu una sau mai multe probleme serioase privind locuinţa. Printre cele mai frecvente probleme care afectează calitatea locuirii se află cele privind deteriorarea pereţilor, podelelor, tocurilor de ferestre (51,6% din totalul familiilor care reclamă existenţa unor probleme ale locuinţei) şi igrasia din pereţi, podele sau fundaţia casei (50,3%). Comparaţia între mediile de rezidenţă arată că, în general, în rural, ponderile familiilor cu probleme ale locuinţei sunt mai mari decât în urban, mai ales cele legate de deteriorarea pereţilor, podelelor sau ferestrelor şi de igrasie. Aceste situaţii sunt de înţeles într-o anumită măsură, ţinând seama de caracteristicile construcţiilor corespunzătoare caselor individuale care se găsesc preponderent în localităţile rurale.
  • Vârsta la care o persoană începe să desfăşoare o activitate economico-socială poate fi un indiciu asupra nivelului de trai al respectivei persoane. Cu cât vârsta de intrare pe piaţa forţei de muncă este mai ridicată, cu atât mai mult se poate presupune că persoana a dobândit un nivel de instruire mai ridicat care îi poate permite realizarea unor venituri superioare, premisa unui nivel de trai decent. Din distribuţia persoanelor de 16 ani şi peste care au experinţă profesională rezultă că aproximativ 4 persoane din 5 au început să lucreze la o vârstă cuprinsă între 18-24 ani, o persoană din 10 a intrat pe piaţa forţei de muncă înainte de a împlini 18 ani, și o persoană din 9 a început să lucreze după vârsta de 24 ani.
  • Care sunt motivele pentru care unele persoane ocupate lucrează mai puţin de 30 ore pe săptămână? O parte din motive sunt independente de voinţa persoanei, cum ar fi imposibilitatea de a găsi un loc de muncă cu program complet – acesta constituie principalul motiv pentru 38,1% din cei care lucrează sub 30 ore pe săptămână. Altele ţin de dorinţa proprie a persoanei –  21,0% dintre persoanele ocupate cu program obişnuit de sub 30 ore nu sunt interesate să lucreze mai mult. Un al treilea grup de motive vizează numărul cumulat de ore în toate locurile de muncă care este considerat complet, situaţie întâlnită la aproximativ una din 5 persoane care lucrează sub 30 ore săptămânal.

de Dan Popa

Sursa: https://economie.hotnews.ro

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole