Noul profil al cărţii sau împlinirea unui impecabil destin cultural

Dacă sunt descusute cum se cuvine, cărţile vorbesc despre viaţa celorlalţi oameni şi despre noi înşine. Ele sunt sipete care ascund comorile culturale şi civilizatoare ale omenirii. Citindu-le vom...
Viena

Potrivit deciziei UNESCO începând cu anul 1995 se sărbătoreşte pe 23 aprilie Ziua Internaţională a Cărţii şi a Dreptului de Autor  iar în România tot în 23 aprilie este Ziua Bibliotecarului. Iată 2 motive care ne îndreptăţesc să aducem un semn de apreciere cărţilor, autorilor lor dar şi mânuitorilor cărţii, care îşi desfăşoară activitatea în biblioteci.

 Încep acest scurt laudatio cu menţiunea că o viziune generală asupra cărţii trebuie să pornească de la convingerea că inventarea tiparului de către Gutenberg a reprezentat pentru omenire un adevărat şoc cultural. Din momentul în care  părintele tipografiei a scos prima carte tipărită în atelierul său din Mainz, un fragment din “Cartea Sibilelor”,  omenirea s-a  mişcat  prin acest imperiu al culturii scrise, fără a se dezmetici, mai exact fără a concepe că relaţia definitivă dintre destinul ei cultural şi destinul cărţilor mai poate fi separată în vreun fel.

Din momentul  naşterii istoriei moderne a cărţii, în secolul al XV-lea,   literatura biblioteconomică, critica literară., literatura filosofică şi hermeneutică s‑au luat la  întrecere căutând  să dedice studii, teorii şi eseuri cărţilor şi autorilor lor. Au existat cărturari, asemenea lui  Al Marino care priveau cărţile ca pe nişte forme de materialitate grafică. Bineînţeles,  definiţiile reducţioniste care identificau cărţile cu simple obiecte materiale nu au avut adepţi numeroşi . O carte  se sprijină pe un suport material dar devine un produs editorial valoros  datorită conţinutul său  ideatic şi mai puţin datorită  înfăţişării ei. De-a lungul secolelor milioane de oameni au fost captivaţi de mirajul cărţilor. Mulţi le-au preţuit şi le preţuiesc, puţini s-au încumetat să  cuprindă ideea de carte în limitele unor  definiţii esenţiale şi generalizatoare.

Cărţile sunt  înainte de toate  opere originale gândite  de minţi sclipitoare şi de genii cu putere creatoare. În paginile lor se află concentrate multiple  semnificaţii filosofice,  ştiinţifice, religioase, politice, psihologice şi literare. Cărţile sunt iubite şi înţelese de mii şi mii de persoane care afirmă cu  unanimă sinceritate că textele tipărite le alungă tristeţea, îi provoacă la meditaţie, le înfăţişează frumuseţile naturii, le consolidează mintea cu informaţii binefăcătoare.

 Dacă sunt descusute cum se cuvine, cărţile vorbesc despre viaţa celorlalţi oameni şi despre noi înşine. Ele sunt sipete care ascund comorile culturale şi civilizatoare ale omenirii. Citindu-le vom înţelege cum ne-au şlefuit mintea cu vorbe înţelepte cum ne-au modelat sufletul cu sentimente pilduitoare.  Plastic vorbind, volumele tipărite sunt poticniri în calea destinului nostru muritor sau, conform spuselor lui Sadoveanu, numai în preajma cărţilor “creşte lumina cea fără de  amurg al unei   umanităţi în care muritorii îmblânziţi se vor simţi fraţi pe pământ şi vor birui tristeţea trecerii prin viaţă, prin bucuria iubirii.”

Declanşând  acest exerciţiu de admiraţie închinat cărţii nu trebuie să uităm că lecturarea  cărţilor se face în linişte. Volumele tipărite nu fac zgomot dar produc seisme culturale şi ştiinţifice, dau naştere unor neaşteptate vibraţii spirituale, te îndeamnă cu tainic cântec de sirenă să le răsfoieşti, să le redeschizi.

Trăim într-o lume puternic informatizată şi tehnicizată unde idealurile culturale sunt în aparenţă ocultate de mărunte griji cu caracter pragmatic, pe fondul exercitării unei libertăţi aproape nemărginite. Într-o astfel de realitate subordonată legilor supravieţuirii economice ne punem întrebarea  cât instinct literar a mai rămas în noi ? Ne întrebăm în ce măsură mai sunt cărţile personajele principale ale universului nostru creator? Fără îndoială, cărţile ne-au guvernat trecutul şi ne influenţează prezentul. Cărţile au produs şi vor continua să producă noi universuri paradigmatice, au modelat şi vor modela   mentalităţi. În privinţa  viitorului totul depinde numai de noi, de obligaţia şi nevoia  de a permite cărţilor să-şi manifeste eficienţa contribuind la îndestularea culturală a  umanităţii. 

                                                                               LILIANA MOLDOVAN

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole