Nu credeam că am să scriu la trecut despre Doamna Limbii Române

Prin strădania fiicei regretatei scriitoare și promotor cultural Ligya Diaconescu, în colaborare cu scriitoarea Mariana Popa Potaisa, a apărut volumul în format A4 “În memoriam: Ligya Diaconescu. “ Dacă...
Viena

Al. Florin Țene

Prin strădania fiicei regretatei scriitoare și promotor cultural Ligya Diaconescu, în colaborare cu scriitoarea Mariana Popa Potaisa, a apărut volumul în format A4 “În memoriam: Ligya Diaconescu. “

Dacă altădată era o sărbătoare când primeam din Rm.Vâlcea Antologiile Doamnei Limbii Române, cum am “botezat-o”, de data aceasta o undă de tristețe mi-a frisonat sufletul.

Zilele trecute am primit această carte, apărută la Editura OLIMPIAS, 2021, care este structurată în patru capitole: Cuvânt înainte, Capitolul 1- Viața și crezul, 2-Regrete și lacrimi și 3-Festivalul Limbii Române.

Încă din primul an când s-a sărbătorit pe 31 august Ziua Limbii Române, Ligya Diaconescu, numită de George Rotaru Doamna Sufletului Românesc, a organizat această manifestare în Bucegi, alături de regretatul scriitor Corneliu Leu.De atunci, în fiecare an, Ligya Diaconescu organiza, ca un adevărat promotor cultural, manifestări în această zi ce marchează cu literele de aur al sufletului românesc Ziua Limbii Române, alături de zeci de scriitori din țară și străinătate în diferite localități din țară.

Îmi aduc aminte că în fiecare an revista Starpress şi Liga Scriitorilor Români organizau frumoase şi instructive manifestări culturale şi literare în diferite localităţi din ţară, dedicate Zile Limbii Române.

Cele două instituţii, Starpress şi Liga Scriitorilor Români, prin reprezentanţii Ligya Diaconescu şi Al.Florin Ţene, au semnat în urmă cu opt ani, la solicitarea regretatului scriitor Corneliu Leu, petiţia către Parlamentul României pentru a se aproba sărbătorirea pe 31 august a ZILEI LIMBII ROMÂNE. Imediat după Decret, Starpress şi Liga Scriitorilor au organizat sărbătorirea Limbii Noastre cea Română în localităţiile Jupiter, Eforie Nord, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Moneasa, Horezu și Olănești, unde au participat peste 100 de scriitori de expresie română din ţară şi diasporă.

Pe 30 august era primirea delagaţilor la Pensiunea Siva, din Horezu, iar seara s-a vizitat Mânăstirile Bistriţa şi Arnota, unde s-a luat cina. Au fost aşteptaţi scriitori din ţară, Canada, SUA, Anglia, Flanţa, Italia şi Moldova. Manifestările dedicate Zilei Limbii Române au început pe 31 august la oa 11 la Casa de Cultură”Constantin Brâncoveanu “. Ligya Diaconescu directoarea revistei STARPRESS, a deschide manifestările, alături de pr.Constantin Mănescu, preşedintele Filialei Vâlcea al Ligii Scriitorilor, iar Al.Florin Ţene, preşedintele national al Ligii Scriitorilor, a vorbi despre” Istoria formării poporului şi a limbii române”.În continuare au lansat cărţi scriitorii: – MARIANA POPA –Brașov – MELANIA RUSU CARAGIOIU – Montreal, Canada – OLIMPIA SAVA – Galați, România – ADALBERT GYURIS – Augsburg, Germania – RODICA CALOTĂ – Tg. Jiu – FLORIN ROMAN – Arad – NADIA URIAN – Bistrița – GEORGE FLIP – Montreal, Canada – TUDOSIA LAZAR– Galați – IONELA FLOOD – Londra, Marea Britanie -ALEXANDRU CETAȚEANU – Montreal, Canada – ELENA Buică –Toronto, Canada, Titina Nica Ţene şi Al.Florin Ţene.

În continuare, poetul Al.Florin Ţene a susţinut un recital cu poeme dedicate Limbii Române. Preşedintele Ligii Scriitorilor şi Ligya Diaconescu a înmânat diplomele de excelență STARPRESS şi LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI şi a premiilor cocursurilor literare : STARPRESS & LIGA SCRIITORILOR vâlceni. Au urmat recitaluri, lecturi din creațiile literare ale scriitorilor prezenți -Surprize pe acorduri muzicale, muzică uşoară, populară, pricesne, romanțe, concert de chitară, dansuri populare etc, oferite de: Camelia Florescu, Gheorghe Cărbunescu, Adi Borcea,Maria Brădean, Mihai Sima, Marin Mitroescu, Mariana Duță şi ansamblul folcloric “Steluțe Brâncovene” condus de prof. Mioara Văduva.

Aceste secvențe frumoase s-au datorat Ligyei Diaconescu, clipe care revenind în memorie mi-au întristat sufletul știind că Doamna Limbii Române ne privește acum din Cer.

Citesc în paginile acestei cărți articolele pline de recunoștință scrise cu dulceața mierii cuvântului semnate de : Mary Smith din New York, Ligya Diaconescu. Gheorghe A. Stroia, Mircea Doreanu din Brașov. Ștefan Stăiculescu, Ben Todică din Australia, Andrada Victoria Diaconescu, fiica Ligyei care subliniază în titlul articolului:”mamei i-au curs lacrimi pentru tot ce-i românesc “, Titina Nica Țene și Al.Florin Țene, Comitetul director al Ligii Scriitorilor, Elena Buică din Toronto, Adrian Botez din Canada, Maria Brădean, Marius Cobârzan, Maria Chrtoacă, Marineala Belu-Capșa, Iuliana Ciubuc, Melania Rusu Caragioiu din Canada, Cărbunescu Gheorghe, Miriam Nadia Dabau din Paris, Nicoleta Drăgan- Bucșă, Mariana Duță și Mihai Sima, George G. Echim, Camelia Florescu, Rodica Ghinea, Florin Grigoriu, Elena Jucan, Ovidiu Jucan, Tudosia Lazăr, Constantin Mănescu-Hurezi, Constantin Mironescu, Mariana Popa potaisa, Olimpia Sava, Teona Scopos, Mihai Sima, Nadia Urian, Zenovia Zamfir, Elena Trifan, Ion Nălbitoru, Galina Martea, Teresia Bolchiș Tătaru din Germania, Elena Buldum, Rodica P. Calota, Voichța T. Macovei, Smaranda Cazan-Livescu din Atlanta, Titina Nica Țene, Ligya Diaconescu, Adriana Dumitrescu etc.

Citind articolele confraților mi-am adus aminte de ultima carte a Ligyei Diaconescu, pe care o comentez acum. Poeta Ligya Diaconescu, cunoscută și ca promotor cultural, este din nou în librării cu volumul de poeme intitulat “Vibrații “, care, așa cum spun în titlu, sunt adevărate litografii de viață peste care poeta a pus ermina imaculată a sufletului. Și sunt tot atât de religioase pe cât era și picture unui Parmiggiano.

Prima parte a volumului cuprinde poeme dedicate limbii române, acel liant care unește neamul românesc și care exprimă sentimental national și întreaga istorie a populației din spațiu carpato-danubiano-pontic:” În Transivania,Moldova

Şi Țara noastră Românească

Mai curge sânge-n amintire,

Păstrață-n sfinţi, în cupa-albastră

Și din SENIN –se mai prelinge

Duh Alb, în bolta strămoşească

Pruncuţii se botează-n veacuri

Prin limba noastră românească

Gradina Maicii noastre Sfinte.

Aleasă-a fost, aici la noi

În limba noastră cea română,

Vibrează rugaciuni, şuvoi

E-o limba dulce,ca nectarul

Pruncuţii o rostesc,senini

Miros crud ca mărgăritarul

Adie blând, când o rostim“( Limba noastră cea română)

Poeta, în acest volum, este un liric al transparențelor, care pășește pe cărări nebănuite ce duc spre iubirea de Țară, iubirea de Limba Română, de Eminescu, sau Unirea ce Mare:

“Prin România Mare

“Răsună astăzi veste

Fără-a avea hotare,

Nepoților…poveste

Se cânta libertatea

Prin flori de răsărit

Apusul se revarsă

În glas de infinit

Carpații, fără vamă

Picturi de nedescris,

O Dunăre și-o Mare

Câmpii scăldate-n vis

Acesta-i centenarul,

Prin limba românească

Rămasă-n vatra țării

Cântată-n drag, acasă”(Centenarul Unirii )

Ca un fir roșu străbate prin poeme o lirică barocă a clarității, unde metaforele au rolul unor chei ce deschid drumul spre cele mai înalte sentimente față de lutul românesc și produsul lui:

“Prin apărarea pământului sfânt și drapelul

Păstrat cu onoare și sfințenie, drept

Pentru ca oaia să-și păstreze acasă mielutul,

Pe-același săivan, în Carpați,înțelept

Și Dunărea să se verse în Marea Albastră

În care se scaldă urmașii, râzând

Odată cu surorile, părinții și frații

Nedespărțiți de vămi , dor arzând”.(Unirea-n Centenar )

Poetului nepereche îi sunt dedicate versuri vibrante, Eminescu este “cioplit” în marmura albă a sufletului, viața acestuia este văzută ca un spirit activ și tragic de erou a cărui oră istorică este prezentă în viața poetei, în contextual contemporaneității.

“Eminescu cheamă marea

Printr-un ultim, tainic dor

În dorința-i de-nsoțire

Printre aștri, printre sori

În liniștea serii blandă

Să adoarmă-n veșnicie

Cu un somn lin, de colindă

În pace și armonie

Când marea-n jurul tău dansează

Eternul vals al nemuririi

Cântându-ți tainic albatrosuul

Poete, Rege al iubirii”( Eminesciană…Dorință)

Eminescu este pentru poetă cel mai frecventat și, paradoxal, cel mai inedit. Este perceput ca un om cu inima din secolului nostru. Eminescu este viu, abstras, calm și ponderabil, un adevărat tovarăși de drum.

Poeziile următoare abordează natura cu tot ce are mai frumos și rodnic.Tablourile cuprinse în strofe cantabile capătă vigoare și esență națională românească.Fenomenele naturii sunt trăite cu intensitate, observate și studiate cu cu acribie, folosind cu echilibru arhaismele din dorința de a da culoare mediului.:

“Ascultă cum răsare grâul

Cum printre sălcii trece râul

Cum crește iarba dimineaţa

Și curge- n stropi de rouă, viaţa

Ascultă cum se plămădește

Un prunc, din lacrimi de iubire

Și din “ seminţi ” de nemurire

Când dragostea ne contopește” ( Germinație)

O substanță românească rezultă dintr-o preponderență antropologică inițială, peste care se adaugă stratificații istorice, își caută vocea autentică care să facă să răsune un fond estetic latin.Precum Blaga, poeta abordează fondul neconsumat, proprie momentelor în care o integrală proprie culturii noastre își caută idealitatea imanentă ca s-o exprime. Acest fenomen îl descoperim în poemele dedicate Pâinii care este văzută ca “Iubirea lui IISUS,DE VEACURI

Şi viaţa cea din veşnicie

Împărtăşiţi cu pâinea vieţii

Din dragoste şi din iubire “(Pâinea vieții )

Sentmentele Ligyei Diaconescu se îndreaptă către soțul dânsei care, urcat la Cer, veghează familia și fetița Andrada, lăsate pe acest pământ, pe care unii îl asemuiesc cu purgatoriu. Poeta își rememorează clipele fericite trăite în satul natal, alături de părinți și bunici. Toate topite într-un dor inefabil:

“ Mi-e dor de tatăl meu frumos

Să calarim agale

De glasul lui ce chiuia

Când de la coasta mă vedea

În bucuria-i mare”(Mi-e dor de satul meu cel viu )

Satul natal cu părinții, bunicii, rudele și sătenii lui este văzut ca un spațiu unde iubirea este liantul care unește oamenii.Poeziile dedicate acestui spațiu anistoric este o poveste interpretată ca tezaur văzut mitic.Poeziile sunt un desăvârșit exercițiu isihastic.Convorbirea cu Dumnezeu, lăsând de-o-parte mijlocitorii care aduc rânduială pământească, străveche în Carpații noștri, este o descărcare sufletească ce aduce speranță.

“Te rog să-mi dai putere și lumină

S-ajut pe cel rău, să devină bun

Și să mă rog să ștergi multe păcate

Al meu, al lumii-ntregi, vii și străbuni”(Doamne dă-mi putere!)

Poemele acestui închegat volum sunt mesianice, sunt scrise în cultul naturii cosmice, văzute prin spații, prezența sentimentului romantic al emoției naturiste prin ce are mai divers, fixitatea prozodică, tradiționalismul xilografic de o precizie precoce în execuție creează o adevărată sinfonie a versurilor scrise în spiritual noului curent proglomodern.

Volumul Ligyei Diaconescu se constituie într-un cântec de dragoste dedicat acestui pământ românesc cu tot ce este al lui.Este un act de devoțiune, al unui suflet de mari aurore pure, de emoții înrourate.

Închid cartea de parcă am atins clopotul cerului și vibrația lui îl traduc ca un cuvânt de bine venire în veșnicia Cerului, pentru ca de acolo Sus, Ligya Diaconescu să vegheze asupra nemuriri Limbii Române.

Al.Florin Țene

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole