O POARTĂ CĂTRE INFINITE FRUMUSEŢI – Interviu cu Rodica Olteanu artist plastic şi scenograf

Rodica Olteanu, absolventă a Institutului de Arte Plastice “I. Andreescu” din Cluj Napoca, este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din Bucureşti iar pe parcursul a peste 35 de ani...
Viena

Rodica Olteanu, absolventă a Institutului de Arte Plastice “I. Andreescu” din Cluj Napoca, este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din Bucureşti iar pe parcursul a peste 35 de ani de activitate a participat la o serie de expoziţii colective şi personale.  Ultima sa expoziţie personală a avut loc la sfârşitul lunii iunie 2016, la Casa de Cultură “Pompeiu Hărăşteanu” din Luduş. Expoziţia cuprinde 40 de lucrări şi a fost deschisă cu sprijinul Primăriei Oraşului Luduş, artista fiind originară din acest oraş, dar, de peste 30 de ani, este stabilită în Bucureşti.

În urmă cu câţiva ani a deschis patru expoziţii personale în Spania, expoziţii care au avut un real succes, criticii de artă spanioli şi publicul fiind fascinaţi de lucrările artistei,  aprecierile lor fiind transmise prin mass-media (publicaţii periodice, radio şi diferite televiziuni). Ca artist emigrant în Spania, pictoriţa a acordat o importanţă deosebită schimbării imaginii României în lume reuşind să atragă interesul publicului prin arta sa originală, prin intermediul unor expoziţii care au avut loc în  capitala Logrono a regiunii La Rioja.

Printre criticii de artă din România care au apreciat, de-a lungul anilor, creaţia artistei a fost şi regretatul critic de artă Marin Mihalache, profesor universitar la Institutul de Arte Plastice Bucureşti care a remarcat rafinamentul cromatic şi concepţia artistică a d-nei Rodica Olteanu : “Partea cea mai impresionantă din creaţia sa o constituie portretistica de invetigaţie psihologică, genul cel mai pretenţios al plasticii pe care artista îl slujeşte cu o certă îndemânare, urmărind cu profundă înţelegere expresivitatea şi spiritualitatea unor chipuri modelate de solicitările existenţei”.

Un alt critic de artă din Bucureşti, Ilie Roşianu, care a vernisat multe expoziţii ale artistei, a fost, de asemenea, impresionat de talentul specific şi rafinamentul din tablourilor Rodicăi Olteanu. La ultima expoziţie de la Luduş, artista a creat o galerie de artă ce-i poartă numele cu “Portrete de personalităţi ale oraşului din secolul XX”, galeria este formată din 9 tablouri donate de autoare oraşului său natal cuprinzând portretele unor personalităţi luduşene, donaţie ce depăşeşte valoarea de 10.000 euro.

 

Liliana Moldovan (L.M.) : Aş dori să începem acest interviu cu câteva referiri la un moment important al activităţii dumneavoastră şi anume perioada în care aţi locuit în Spania. Ce impact a avut această perioadă de 3 ani asupra creaţiilor dumneavoastră?

Rodica Olteanu (R.O.) : – Plecarea mea în Spania a fost de mult timp gândită ca o aventură necesară pentru profesie, cât şi pentru nevoia mea de cunoaştere. Spania a fost multă vreme un vis, o dorinţă pe care după multe ezitări am reuşit să o împlinesc. Acomodarea cu altă civilizaţie (mai avansată) a fost destul de rapidă, deşi la început am întâmpinat dificultăţi, din cauza limbii pe care am învăţat-o din mers cu multă plăcere. Prima mea prietenă spaniolă a fost profesoara de castellană Josefina, care m-a ajutat foarte mult chiar de la început. După aproape 7 luni de la sosirea mea am reuşit să deschid prima expoziţie de pictură şi grafică, deşi galeriile erau programate, şi asta datorită prietenilor spanioli. A fost ca o „lovitură de teatru” la care media locală a reacţionat prompt, iar cumpărătorii au fost prezenţi în numar destul de mare. După alte 3 luni a urmat a doua expoziţie, în altă galerie, unde nu au lipsit televiziunile locale, radioul naţional şi local şi toată presa. Mă aflam în oraşul Logrono, capitala regiunii la Rioja. Centru universitar situat la 300 km nord de Madrid. Succesul a fost neaşteptat, iar urmările s-au concretizat prin vânzarea a peste jumătate din tablourile din expoziţie.

După un an, am avut ocazia inaugurării celei de-a treia expoziţii cu rezultate benefice. Centrul Cultural „la Rioja” din Logrono ne-a oferit posibilitatea de a organiza cea de a patra expoziţie în oraşul Santo Domingo, tipărindu-mi un catalog şi toate cheltuielile sponsorizate de ei. Perioada mea de creaţie în Spania a fost cea mai prolifică şi inovatoare atât în pictură cât şi în publicistică. Influenţa luminii mediteraneene a fost un stimul puternic de schimbare a paletei cromatice iar contactul cu arta contemporană spaniolă a fost o adevărată lecţie estetică. Mulţumesc Providenţei pentru această experienţă de viaţă unică şi memorabilă.

 

L.M. : – Răsfoind catalogul de artă „Memoria culorii” ce cuprinde o parte din realizările dumneavoastră din  perioada 1980-2010 am observat că arta pe care o practicaţi are o tematică complexă, se situează între tradiţional şi modern şi include portrete şi compoziţii. Care dintre aceste 2 genuri vă atrage mai mult ?

R.O. : – Tematica pe care am practicat-o de-a lungul anilor în pictură şi grafică a fost o oscilaţie între tradiţional şi modern cu predilecţie pentru portretul psiho-metafizic care s-a extins şi asupra compoziţiilor sau peisajelor interpretate în acest gen.

 

L.M. : – În galeria portretelor pe care le-aţi realizat există vreun tablou de care v-aţi ataşat în mod special?

R.O. : – Desigur, autorul are preferinţe şi ataşamente în creaţia sa. Portretul de care nu mă pot despărţi este cel care-l înfăţişează pe Iisus numit „Aura durerii” (irepetabil) inspirat de Giulgiu de la Torino din Italia. Un altul ar fi cel al mamei mele în diferite perioade ale vieţii sale, ultimul fiind realizat în urmă cu 4 ani.

 

L.M. : – Ce anume vă inspiră în compoziţiile ezoterice sau în portretele pe care le alegeţi? Pictaţi din memorie sau pur şi simplu vă lăsaţi purtată de aripile imaginaţiei atunci când daţi viaţă unui tablou?

R.O. : – Modalităţile tehnice sunt diferite în pictură iar inspiraţia este factorul principal care determină modul de realizare al tabloului, fie după model sau natură, fie din memorie. Dar în ambele cazuri, imaginaţia este cea care mă poartă pe aripile ei către o lume infinită de frumuseţi, ce pornesc din suflet.

 

L.M. : – Cum a recepţionat publicul românesc faţă de arta dumneavoastră în general, prin comparaţie cu cel din Spania?

R.O. : – În fiecare ţară, sau în locuri diferite, recepţionarea actului artistic este specifică, în funcţie de nivelul de cunoaştere şi cultură, de educaţie şi interes. Spaniolii au recepţionat cu multă deschidere şi interes expoziţiile oferite de un emigrant român, concretizate printr-o reclamă variată cu benefice urmări financiare. În ţară la noi sunt mulţi iubitori de artă, dar cu mai puţină dorinţă de a achiziţiona şi asta din două motive. Ori situaţia financiară nu le permite având alte priorităţi, ori cei cu posibilităţi financiare nu sunt interesaţi sau nu au suficientă educaţie estetică, câştigul imediat fiind o prioritate.

 

L.M. : – Ce a însemnat pentru dumneavoastră deschiderea expoziţiei cu dublu caracter – Galerie şi expoziţie personală – de la Luduş? Cum a fost primită de publicul din localitate?

R.O. : – Expoziţia deschisă în oraşul meu natal în iunie 2016, după 7 ani de la ultima, a fost un proiect ce îl gândeam de mult. Era un răspuns la gestul făcut de primăria oraşului de a mă numi printre cetăţenii ei de onoare în 2009. Galeria de artă cu „portrete de personalităţi” a fost modul meu de a răsplăti cu generozitate acest titlu onorific. Galeria este o punte care aduce trecutul în memoria contemporanilor, personalităţi ce au făcut ceva pentru oraşul lor în secolul XX, din care o mare parte nu mai sunt printre noi. Pentru mulţi vizitatori acest lucru a fost o mare surpriză.

 

L.M. : – În afară de pictură şi grafică, practicaţi şi alte forme de artă?

R.O. : – Un artist plastic este un artist complex în domeniul artei. De-a lungul anilor am practicat şi alte forme de exprimare în artă. Pe lângă pictură, am încercat sculptura, textilele şi mulţi ani am lucrat pentru Fondul Plastic ca designer vestimentar, fapt care, pe parcurs, mi-a permis să devin scenograf de film, lucrând ani buni în cinematografia română şi temporar în televiziune.

 

L.M. : – Cât timp dedicaţi picturii în momentul de faţă şi ce proiecte artistice doriţi să realizaţi în viitor?

R.O. : – După părerea mea, picturii şi artei în general, trebuie să-i dedici cel mai mult timp din viaţa ta. În cazul meu, a fost mult mai puţin decât îmi doream, fiind nevoită să activez şi în alte domenii bugetare, ca cea din învăţământ sau făcând turism cultural în Europa. În momentul de faţă îmi organizez timpul după posibilităţi iar proiectele de viitor sunt virtuale. Sigur că îmi doresc experienţe mai multe, ca cea din Spania, Grecia sau Moldova, care ar putea să se extindă în toată Europa! Însă, acest lucru nu depinde doar de voinţa mea. Sper că în această viaţă să-mi împlinesc menirea pentru „talanţii” cu care am fost dăruită de Creator. Toţi ştim că speranţa moare ultima!

Liliana Moldovan

www.asiiromani.com (Germania)

 

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole