Pavel Albu-Tentu, reprezentantul Mănășturului la Alba-Iulia, pe 1 decembrie 1918. Român, cu nume identic, împușcat de hortyști în 1940!

Istoricii români din Cluj-Napoca trebuie să rezolve prin studierea arhivelor și prin anchete de istorie orală o dilemă și o enigmă istorică locală. A fost Pavel Alb -Tentu, reprezentantul...
Viena

Ionuț Țene

Istoricii români din Cluj-Napoca trebuie să rezolve prin studierea arhivelor și prin anchete de istorie orală o dilemă și o enigmă istorică locală. A fost Pavel Alb -Tentu, reprezentantul Mănășturului la Marea Adunare de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, împușcat de hortyști în 11 septembrie 1940? În Cimitirul din cartierul Mănăștur se află mormântul lui Pavel Albu -Tentu, chiar lângă biserica renovată a parohiei ortodoxe cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, care a fost reprezentantul Mănășturului la Marea Adunare Națională de la Alb-Iulia din 1 Decembrie 1918, în care s-a hotărât unirea Transilvaniei cu România. Exponent al unei vechi familii mănășturene, Pavel Albu-Tentu (1885 – 1939), om cu știință de carte, s-a aflat printre mănășturenii aleși care a participat, pe 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia din partea Cercului II Cluj. În 1918, cartierul Mănăștur de azi era un cartier cu aspect de sat românesc la marginea Clujului. Abia în anul 1895, satul Mănăștur s-a unit cu Clujul și a devenit cel mai mare cartier al orașului de pe Someș. Pe crucea de mormânt a lui Pavel Albu-Tentu scrie anul decesului acestuia: 1939. Mormântul se află chiar pe marginea aleii ce mărginește latura sudică a lăcașului de cult creștin-ortodox. Pavel Albu-Tentu era un om respectat în Mănăștur și prețuit de localnici, tocmai de aceea a fost ales trimisul mănășturenilor să voteze unirea Transilvaniei cu România la Alba-Iulia în 1918. Numele lui a intrat, astfel, pe lista neagră a revizioniștilor și iredentiștilor de la Budapesta. Un mănășturean cu același nume este ucis imediat după Diktatul de la Viena din 30 august 1940, odată cu intrarea trupelor armate maghiare conduse de amiralul Horty în Cluj, pe 12 septembrie 1940, la o zi după asasinarea protopopului Aurel Munteanu în mod sălbatic la Huedin. Despre asasinatele ”gărzii zdrențăroșilor” și a elementelor declasate din ”Crucile cu săgeți”, ne-au rămas mărturii de la jurnalistul clujean de atunci, Aurel Socol, de la diplomații români rămași în Cluj, dar și de la autoritățile maghiare care au anchetat crimele în noiembrie 1940. După cedarea Transilvaniei de nord către Ungaria, elemente revizioniste și iredentiste din trupe paramilitare au intreprins acțiuni de răzbunare asupra românilor din Ardealul cedat. Era evident că un nume ca Pavel Albu-Tentu era pe lista neagră a iredentiștilor, la fel ca cel al protopopului Aurel Munteanu din Huedin. Documente oficiale ale vremii îl plaseză pe Nyiro Jozsef, alături de naziști recunoscuți oficial ca și criminali de război și care au fost căutați de autorități pentru a fi trași la răspundere pentru genocidul săvârșit împotriva evreilor, românilor și romilor din Ardeal. În documentele amintite se precizează: „fenomene deosebit de grave s-au petrecut în acele zile la Cluj şi împrejurimi, unde trupele de ocupaţie horthyste au sosit la 11 septembrie 1940. Pînă atunci, crimele, bătăile, devastările declanşate împotriva românilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Întreape, comunele Floreşti şi Someşeni au fost — aşa după cum recunoştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Karoly — efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste. La conducerea grupelor s-au aflat de Kerekes Istvan, Kiraly Zoltan, Mălnassy Tivadar, Nyiro Jozsef, Kovats Arpad, dr. Szasz Ferenez, Veres Lajos, Lengyel Jozsef dr. Vekas Lajos și Pataky Kalman, aflaţi sub comanda lui Kovats Arpad, fost ofiţer de carieră. De altminteri, informaţiile consulului horthyst, dr. Bothmer Karoly, coincid cu relatările din ziarele vremii care vorbesc de devastările caselor româneşti din comunele Someşeni şi Floreşti. Perja I, din cartierul Mănăştur, a fost lovit cu cuţitul în cap şi în braţul stîng; losif Popa, înjunghiat în plămâni; V. Albu, din acelaşi cartier, a fost arestat, apoi ucis; Pavel Albu a lui Tentu, tot din Mănăştur, a fost împuşcat, iar dr. A. Hoţiu a fost crunt bătut, fracturîndu- i- se trei coaste”.

Unul din martorii oculari a evenimentelor din Cluj, dr. Aurel Socol, nota: „spiritul aţîţător şi oficial, încurajți de autorităţi, care organizaseră „gărzi volante”, auxiliare, voluntare ale poliţiei (cu brasarde tricolore pe braţul stâng, de obicei cu vechi şepci de honvezi), a început „răzbunarea” asupra cartierelor marcante româneşiti, ca Mănăşturul şi cartierul Iris. Grupuri de hortyşti parcurgeau noaptea străzile, înarmaţi cu bîte şi pietre, şi cu sălbăticie spărgeau geamurile ferestrelor caselor şi urmăreau ce apucau, adesea femei, bărbaţi, copii, sau îi snopeau în bătaie pe cei pe care-i prindeau pe stradă”. În documente apare ucis prin împușcare românul Pavel Albu a lui Tentu, care are același nume cu delegatul mănășturean la Alba-Iulia din 1918. Coincidența este prea mare, iar elucidarea asasinatului trebuie rezolvată de istorici. Pe crucea de mormânt scrie că delegatul de la Alba-Iulia, Pavel Albu-Tentu a murit în 1939, atunci cel ucis era fiul, nepotul sau o rudă apropiată cu același nume. La români, în zonele rurale, exista practica de a se da același nume copilului sau nepotului. Era clar că revizioniștii orbiți de răzbunare din gărzile ”zdrențăroșilor” și din ”Crucile cu săgeți” au dorit uciderea românului cu numele reprezentantului mănășturenilor la Alba-Iulia, care a votat unirea Ardealului cu Transilvania. Pavel Albu a lui Tentu este împușcat în fața Măcelăriei, care se afla undeva vizavi de fosta stație ”Răcoritarea” (zona Plopilor) de dinainte de 1989, pe Calea Mănăștur.

Asasinarea lui Pavel Albu a lui Tentu a avut loc cu arestarea unor gardieni publici români din oraș: ”Odată cu intrarea armatei horthyste în Cluj, un grup de 17 gardieni publici români a fost surprins pe stradă de o bandă de civili şi paramilitari, în timp ce se întorceau de la poliţie, unde fuseseră chemaţi de autorităţile ungare. Ei au fost înjunghiaţi cu cuţitele şi baionetele. Au fost apoi dezbrăcaţi de uniforme, batjocoriţi în mod sălbatic şi duşi la închisoarea tribunalului, unde, trei dintre ei au fost înjunghiaţi din nou cu cuţitele şi aruncaţi în celule, unde au murit în chinuri. La 12 septembrie 1940, în faţa măcelăriei Manciu, din Calea Moţilor, ziua în amiaza mare, au fost ucişi doi români. Totodată, gardianul V. Damian a fost împuşcat mortal, iar gardienii V. Parau şi T. Marin schingiuiţi la chestură. Au fost maltrataţi în stradă dr. Telea şi dr. Ştefan Hossu, fratele episcopului Iuliu Hossu.” Numele patrioților români din Cluj și Mănăștur au fost livrate de consulul Beck, care era reperezentantul Budapestei la Cluj în perioada interbelică. În acest context dramatic, Pavel Albu a lui Tentu cade mort prin împușcare de căre ”zdrențăroșii” din Crucile cu Săgeți în fața măcelăriei Manciu, poate doar pentru că avea numele identic al reprezentantului mănășturenilor la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia. Azi, Pavel Albu-Tentu nu are nume de stradă în cartierul Mănăștur, pe care l-a reprezentat cu cinste la Alba-Iulia pe 1 decembrie 1918.

Ionuț Țene

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole