Pe tărâmul poveştilor nu poţi păşi decât cu suflet de copil

Interviu cu Elena Voichiţa Toma REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE M-am născut în 25 noiembrie 1957 în  localitatea  Aluniş, jud. Mureş şi locuiesc în Târgu-Mureş. Sunt absolventă a Liceului Pedagogic din Tg....
Viena
Elena Voichiţa Toma

Interviu cu Elena Voichiţa Toma

REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE

M-am născut în 25 noiembrie 1957 în  localitatea  Aluniş, jud. Mureş şi locuiesc în Târgu-Mureş. Sunt absolventă a Liceului Pedagogic din Tg. Mureş, promoţia 1977 (având ca mentor spiritual pe distinsa  prof. Cornelia Sticlaru, limba şi literatura română) şi activez ca educatoare la Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 16, din Tg. Mureş.

Activitatea literară:

1. „Povestea castanului”, editura  Cezara Codruţa Marica, 2008, carte de poveşti, povestiri, 

2. „Glasuri de cer”, editura Cezara Codruţa Marica, 2009, carte de poveşti şi povestiri,

3. „Băsmăluţa cu fluturi”, editura Cezara Codruţa Marica, 2012, carte de poveşti, basme şi povestiri,

4. „Mere roşii”, editura Cezara Codruţa Marica, 2014, carte de poveşti , basme şi povestiri,

5. „Bulgăraşi de soare”, editura Cezara Codruţa Marica, 2016, carte de poezii pentru copii,

6. „Comori de lumină”, editura Cezara   Codruţa Marica, 2017, carte de poezii pentru copii,

7.. „Jocul de-a lumina”, editura Cezara  Codruţa  Marica,2018, carte de poezii pentru copii.

Fiecare carte a fost îngrijită de prof. dr. Valentin Marica iar lansările de carte au avut loc la Sala Radio România  Tg. Mureş, fiind înregistrate audio, date pe post la emisiunea „Vitralii”  sau  la  “Biblioteca  Copiilor” din  Tg. Mureş.

Diplome :

1. Diploma „Exemplarium” pentru creativitate literară, 2009, Fundaţia  „Cezara Codruţa Marica”;

2. Diploma de Excelenţă  pentru merite deosebite în scrierea, editarea şi publicarea cărţilor pentru copii, 2013, Fundaţia  Culturală „Cezara Codruţa Marica”, Centrul de studii literare Grigore Vieru;

3. Diploma de Gratitudine, Liga Scriitorilor Români, filiala Mureş, 2018;

4. Diploma de Suflet, Liga Scriitorilor Români, filiala Mureş, 2019.

Liliana Moldovan (L.M.) : – Este lesne de observat că în ultimul timp, interesul publicului pentru literatura destinată copiilor este în creştere. Cum vă explicaţi acest fenomen şi ce rol credeţi că au poveştile în procesul de educare a copiilor din generaţia erei digitale?

Elena Voichiţa Toma (E.V.T.) : –  Într-adevăr, nevoia cărţii, a literaturii pentru copii este în  creştere. Cartea este carte! Cum poţi simţi îmbrăţişarea acesteia dacă nu o răsfoieşti?Cum poţi simţi mirosul cărţilor dacă nu intri într-o bibliotecă? Cartea te cheamă, îţi vorbeşte,  te îmbogăţeşte spiritual, te captivează, etc. Le vorbeam copiilor,  cu diferite ocazii, despre faptul că fiecare carte are o copertă  care  protejează,  îmbrăţişează  filele pe care sunt scrise poveştile, povestirile,  basmele,  poeziile, etc., asemenea braţelor mamei. Îmbrăţişarea cărţii ! Povestea se ascultă cu sufletul. Ea reprezintă un dar minunat din partea celui care a scris-o pentru cititorii săi! Copiii apreciază textele de calitate noi, se identifică cu eroii, savurează acţiunea. După cum spunea domnul Mircea Dorin Istrate, preşedintele Ligii Scriitorilor, filiala Mureş la lansarea cărţii „Jocul de-a lumina”(2018) :”E greu să scrii poezie pentru copii, pentru că tu,  om matur, trebuie să găseşti în fântâna sufletului tău apa limpede  şi curată a copilăriei, să o transformi în smerenia unui vers pe care ei, copiii să îl simtă şi să îl înţeleagă. E greu să scrii poezie pentru copii, tocmai pentru că trebuie să ai ţandăra gândului tău din minte, fărâma cea bună şi frumoasă, curată, nepevertită a copilăriei tale, să o iei de acolo, să o transformi în poezie şi să le-o dai lor să o simtă, să o îndrăgească ca fiind a lor, s-o înveţe mai apoi pentru a o ţine minte.”  Altfel, copilul nu te acceptă în lumea lui plină de visare. Trebuie să rezonezi cu sufletul său. Deci nu e uşor a scrie pentru copii dar este atât de frumos! Şi atât de necesar chiar şi în era digitală! Copiii au nevoie de texte noi, de calitate,  eroi cu care să se identifice, în funcţie de vârsta lor. Referindu-se la rolul dascălului, domnul prof. dr. Valentin Marica, în „Cuvântul înainte” al cărţii de poveşti  „Mere roşii” spunea:”Când citim, ascultăm  sau scriem poveşti, suntem în scurgerea de lumină a surâsului, dându-i lumii frumuseţe. Mai ales dacă cel care intră în împărăţia poveştilor este dascălul, veghind la felul cum creşte viaţa,  dinspre  clipă spre veşnicie”.

Elena Voichiţa Toma

L.M. : – În cadrul literaturii motivaţionale şi de dezvoltare personală se vorbeşte adesea despre nevoia adulţilor de a se raporta la „copilul din ei”. Credeţi că nevoia dumneavoastră de a scrie poveşti este o formă inedită de manifestare a copilului interior?

E.V.T. : –  Da, este adevărat! În povestirile, poveştile, poeziile mele, eu încerc să-mi retrăiesc copilăria şi oare, ce modalitate mai bună aş avea decât aceasta? Îmi caut copilăria , o redescopăr cu bucurie,  îl regăsesc pe copilul din mine. Aşa, copilul din mine poate comunica cu copiii  de lângă mine şi cu cei care-i ajută să se-nalţe! Pe acest tărâm minunat mă joc cu cuvintele, inventez personaje, trăiesc alături de ele. Cuvântul mi-a dat o şansă imensă, aşa am pătruns în sufletul cititorilor, mari şi mici, reuşind să-i înzestrez cu amintiri calde care vor deveni comori în inima lor. Caut să regăsesc starea de copil, să redescopăr inocenţa, puritatea într-o lume în care,  din păcate,  multe din aceste valori sunt considerate „depăşite” de unii dintre semenii noştri. Copiilor le place să se joace „de-a v-aţi ascunselea”, eu mi-am găsit  ascunzişul: cartea de poveşti şi poezii! În carte sunt de-al lor, adică copil. Copilăria este un tărâm magic. Nu ştii de unde-ncepe şi nu ştii când şi unde se termină, este singura etapă a vieţii în care trăim cu maximă intensitate, în care râdem şi plângem  în aceeaşi zi şi în care ne supărăm şi iertăm în câteva secunde, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea. Alunişul, satul meu natal, mi-a oferit toate aceste elemente şi m-a provocat încă de atunci. Deşi sunt „mare”, am rămas copil, în sufletul meu, copilăria fiind izvor dar şi o comoară de preţ. Şi  toate aceaste deoarece am avut o copilărie fericită. Deoarece viaţa a fost darnică  cu persoana mea (doi părinţi minunaţi, doi bunici de poveste, două prinţese şi un rege îngăduitor, bun cu cei din jurul său, doi nepoţi drăgălaşi, iubitori de povesti şi poezii), mă gândeam că ar trebui să le dăruiesc şi eu celor dragi, din cînd în când, câte o carte  în care fiecare să-şi regăsească copilăria!

L.M. : – Dintre personajele de poveste pe care le-aţi inventat care vă este cel mai drag?

E.V.T. : –  Personajele inventate de mine  şi pe care găsiţi în cărţile de poveşti dar şi de poezii : Moş Vreme, Maia  şi Lin,  prinţul Turry, Uriaşul  Zăpezilor Veşnice, Căţelul Pământului, Bububu-bufniţa cea înţeleaptă, Copacul Ciripitor,  Ochiosul, Zâna Lacului, Petrişor, Vântul Zburdalnic, Nor Cenuşiu, Cirivara, micuţa păsărică cu pene colorate,  Nucul somnoros, ariciul  ţeposul, veveriţa Vi şi puişorii săi, Moş Arici, Prinţesa fără zâmbet, etc. sunt copiii mei imaginari, născuţi odată cu cărţile mele. Ele apar în cele patru cărţi de poveşti şi povestiri care au precedat cărţile de poezie.  Îmi sunt tare dragi,  sunt plăsmuirile imaginaţiei mele! Dar,  în poveştile şi poeziile mele, apar personaje pe care le găsiţi în viaţa mea reală, familia mea pe care am purtat-o şi o port în inima mea: Moş Ioan, Mama Ică,  Moş Petru, bunicuţa Iia, Ionel, Liana,  Smaranda, Albert şi Patrick. Sunt fericită pentru faptul că au devenit eroi de poveste şi suntem împreună şi în cărţile mele. Şi, pentru că,  educatoare fiind, dar şi bunică, le spun zilnic poveşti copiilor de la grădiniţă  sau nepoţeilor mei, nu vă pot spune cât de fericită sunt când îi aud spunându-mi” -Vicky, ne mai spui, mâine „Băsmăluţa cu fluturi?”. E o poveste atât de frumoasă! Aşa mi se-ntâmplă, poveştile, personajele mele, intră sufletul copiilor şi fac casă bună împreună cu Albă ca Zăpada, Scufiţa Roşie, Degeţica…

Când ascultăm o poveste ne deschidem sufletele, asemenea petalelor unei flori, lăsăm cuvintele magice să pătrundă înăuntrul acestuia şi păstrăm cuvintele de poveste, folosindu-le la nevoie! Odată cu cuvintele, ocrotim, tot în suflet şi personajele  şi pe autorul care le-a zămislit! Ce poate fi mai frumos! Domnul prof. dr. Valentin Marica spunea: „Călătorim cu Rebecca şi Albert, cu Liana şi Smaranda, Bunica Iia şi Moşul Petru, cu Dungatul sau câinele Spic, descoperindu-le sufletul şi fapta, în stare să ne facă mai îngăduitori, mai omenoşi şi mai harnici, desigur mai buni.”

L.M. : – Există în literatura română vreun autor de cărţi pentru copii pe care îl citaţi mai des? Sau îl apreciaţi în mod deosebit?

E.V.T. : –  Da, sunt autori pe care i-am admirat dintotdeauna: George Topârceanu, Grigore Vieru  şi Otilia Cazimir pe care o consider o mare doamnă a poeziei pentru copii. Sensibilitatea, gingăşia, simplitatea, poezia –poveste care-ţi creează imagini vizuale, m‑au fermecat. Aceste caracteristici le veţi întâlni şi în poeziile mele. Îmi place să cred că   sunt şi eu o observatoare fină a realităţii înconjurătoare, a lucrurilor simple ce dau culoare existenţei noastre: de la cărăbuşul ce se urcă pe tulpina margaretei’nalte şi se aşează pe bănuţul aurit al acesteia crezând că a găsit soarele, la licuricii ce luminează poiana în care se adună în taină vietăţile pădurii, o multitudine de personaje care întregesc imaginea de poezie-poveste. Pe care dintre noi nu ne-a uimit iscusinţa păianjenului în realizarea plasei sale, un adevărat artist, sau sosirea  familiei de berze la cuibul lor. Fiecare fiinţă, lucru , fenomen, are rostul său.

L.M. : – Se ştie că ilustraţiile dau un plus de valoare şi atractivitate cărţilor cu poveşti. Cine este autorul ilustraţiilor din cărţile pe care le-aţi publicat?

E.V.T. : –  La primele cărţi  apărute în colaborare cu prietena şi colega mea Margareta David, plecată să se odihnească pe o stea, „Povestea Castanului” şi „Glasuri de cer”, eu am realizat ilustraţiile  grafice, inclusiv coperta, lucru care, recunosc, m-a încântat! De aceea,  aceste cărţi au o mare valoare sentimentală. De fapt, fiind la început de drum, nici nu cunoşteam pe cineva care ar putea să-mi ilustreze grafic poveştile aşa că am apelat la înclinaţiile mele artistice din acest domeniu şi am făcut-o şi pe asta! Atunci am învăţat primii paşi în naşterea unei cărţi şi sunt foarte fericită pentru că am avut un mentor minunat , pe domnul profesor doctor Valentin Marica, poet, om de radio, apreciat de toţi cei care îl cunosc pentru calităţile artistice dar şi umane. Apoi, după „plecarea” prietenei mele într-un colţ de rai,  drumul spre lumină  a continuat  şi s-a materializat în cele două cărţi  minunate, „Băsmăluţa cu fluturi” şi „Mere roşii,” care au apărut în 2012 şi 2014 şi am considerat că şi ilustraţiile grafice ar trebui să fie mai sugestive, realizate de profesionişti, aşa că, la „Băsmăluţa cu fluturi”şi „Mere roşii”, am apelat  la două absolvente de Arte  Plastice, Diana Torje şi Roxana Laura Vaida, care au ilustrat minunat, sugestiv, secvenţele pe care am dorit să le evidenţiez. Cărţile s-au bucurat de un real succes! Poveştile mi-au pregătit cu migală, cred eu, drumul spre poezia pentru copii. Asta nu înseamnă că am abandonat poveştile, deoarece mai sunt poveşti, povestiri care aşteaptă a fi publicate! La sugestia domnului prof dr. Valentin Marica, la ilustrarea grafică a cărţilor  de poezie, „Bulgăraşi de soare”, „Comori de lumină”, „Jocul de-a lumina” am apelat la desenele realizate de copiii din grupa mea, de la grădiniţă, foarte bucuroşi de a ilustra viitoarele cărţi, apoi, la ajutorul nepotului meu Albert, un copil talentat  de care sunt tare mândră. A fost o alegere minunată, chiar şi la realizarea coperţilor, care a făcut ca acestor cărţi ilustrate de copii, să le ofere un plus de gingăşie, drăgălăşenie şi sensibilitate.

Elena Voichiţa Toma și Valentin Marica

L.M. : – De multe ori, succesul unei cărţi depinde şi de participarea autorilor la lansări şi târguri de carte. O parte din poveştile dumneavoastră au fost prezentate la Secţia de Copii a Bibliotecii JudeţeneMureş. Cum v-aţi simţit în cadrul acestor evenimente şi care au fost reacţiile micuţilor prezenţi la aceste lansări?

E.V.T. : – Din păcate, nu am participat la târguri de carte. Dar cărţile mele de poveşti şi povestiri au beneficiat de lansări minunate, la Sala Radio România Tg‑Mureş, cu participarea colegelor, părinţilor, prietenilor,  dar mai ales a copiilor,  cu momente artistice bine gândite, sugestive, realizate cu sprijinul colegelor mele, a copiilor, care au dat viaţă unor cântece, compuse de mine pe versurile mele, au recitat,  au dansat, au interpretat roluri, au intrat  în pielea unor personaje de poveste: Bunicuţa Iia, Moş Vreme, Lin şi Maia, Ariciul înţelept, Merele roşii, Zâna Lacului, etc. Amintiri minunate într-o atmosferă pe măsură! Fiecare lansare a fost înregistrată, dată pe post la Radio România Tg. Mureş, la emisiunea „Vitralii”, moderată de domnul Valentin Marica. Apoi,la lansarea cărţior de poezii „Bulgăraşi de soare”, „Comori de lumină”, „Jocul de-a lumina”, am apelat la intimitatea Bibliotecii judeţene Mureş, Secţia Copii,  „casa cărţii pentru copii”, într-o atmosferă minunată, cu participarea cititorilor, dar şi a unor invitaţi de excepţie care au adus un plus de valoare acestor evenimente. De asemenea, la diverse evenimente, am fost invitată la Biblioteca Copiilor, unde s-au desfăşurat activităţi de acest gen, vorbindu-le copiilor despre carte, poveste şi poezie. În articolul apărut în  „Cuvântul liber”, după lansarea cărţii „Jocul de-a lumina”, domnul Dorin Istrate,  preşedintele Ligii scriitorilor Mureş, scria: „nicicând Biblioteca Judeţeană Mureş, Secţia pentru  copii, nu a fost mai animată, mai plină de viaţă , de lumină,de curat şi de frumos, ca în seara zilei de 22. 11. 2018, când, aici, a avut loc lansarea frumosului volum de versuri pentru copii „Jocul de-a lumina”, autoare fiind Voichiţa Elena Toma.”

L.M. : – În ce direcţie credeţi că se îndreaptă interesul micilor cititori, preferă poveştile cu animale, basmele cu personaje fantastice sau poveştile cu roboţei şi nave spaţiale?

E.V.T. : –  Eu consider că în primul rând un scriitor trebuie să ţină cont de nevoile copiilor, să cunoască cu adevărat universul acestora, deoarece în  tărâmul copiilor  nu poţi intra oricum, ci cu mare grijă  şi să fii de-al lor, adică să ai suflet de copil! Paul Hazard, polemizând cu unii adulţi necunoscători ai universului copiilor spunea:„Ce departe se află împărăţia copiilor! Fiinţele care locuiesc par din altă specie…A imagina nu este pentru ei doar prima plăcere e şi semnul libertăţii lor, e elanul lor  vital. Ei îşi proiectează visele pe nori şi, fără griji, fără interes, fără poveri, ei se joacă şi sunt fericiţi.” Dacă intri pe tărâmul copiilor şi ţii cont de nevoile lor, îţi poţi da seama de tot ceea ce doresc, în ce direcţie se-ndreaptă interesul acestora,

 Copiii preferă o mare varietate tematică, în funcţie de vârstă şi de trebuinţele fiecăruia. Nevoia de poveste este reală , chiar şi noi, adulţii avem nevoie de o poveste. De fapt, fiecare dintre noi avem povestea vieţii noastre, cu personaje reale şi acţiune care ţine de cursul vieţii fiecăruia. Povestea rămâne poveste, chiar dacă întâmplările narate, personajele,  roboţei, nave spaţiale sau dinozauri! Ei trăiesc şi fac casă bună cu Petrişor, Maia şi lin, Cioc –boc, Bububu, Ochiosul şi Moş Vreme, pe un Munte de Cristal , pe marginea unui lac azuriu. Fiecare personaj drag are un loc în cămăruţa sufletului unui copil! Important este ca să oferim bucurie şi fericire micului cititor. După o poveste, să-l auzi spunând cu tristeţe: “- Chiar s-a terminat? Mai vreau o poveste!!!” Şi, la fel cum Veselia şi Bucuria au intrat în casa de la marginea satului, în povestea „Căsuţa fericită”,   permiteţi-mi să vă dăruiesc şi dumneavoastră  un strop de bucurie şi veselie pentru fericirea sufletului.

Liliana Moldovan
Viena
Categorii
Exclusiv
1 Comentariu
  • Smaranda
    15 august 2019 at 5:22 pm
    Răspunde

    Minunat articol.
    Multumim

  • Răspunde

    *

    *

    Alte Articole