PICTURILE ŞI FOTOGRAFIILE SE NASC INIŢIAL ÎN MINTEA MEA : Interviu cu Tammy Ruggles

Tammy Ruggles, din Kentucky (SUA), pictează cu degetul, este fotografă şi scriitoare liber-profesionistă care suferă de cecitate severă,. Unele dintre picturile, fotografiile şi scrierile sale sau fost publicate în...
Viena

Tammy Ruggles

Tammy Ruggles, din Kentucky (SUA), pictează cu degetul, este fotografă şi scriitoare liber-profesionistă care suferă de cecitate severă,. Unele dintre picturile, fotografiile şi scrierile sale sau fost publicate în reviste literare, reviste de artă şi publicaţii de largă circulaţie, precum: “Writer’s Digest”, “Art Times Journal”, “Disney’s Family Fun Magazine”, “Chicken Soup for the Soul”, “A Cup of Comfort”, “Zymbol”, “American Profile”, “AllRecipes”, “Midnight Echo”, “LivFun Magazine”, “Vibrant Life”, “The Cortland Review”, “TruEntertainment Magazine”, “The Newer York”, “Bricolage Magazine”, “Spirituality & Health Magazine”, “Revolution Art”, “Smokelong Quarterly”, “Skipping Stones”, “Black Bottom Review”, “Whitefish Review”, “Briar Cliff Review” şi multe altele. Faptul că suferă de cecitate severă nu a împiedicat-o să devină pictoriţă profesionistă, scriitoare, artistă digitală şi fotografă, toate acestea reprezintând adevărate provocări pentru Tammy, care a găsit căi originale de a comunica artistic şi de a se adapta la situaţia unei persoane cu dizabilităţi.

Liliana Moldovan (L.M.) : – Vă împărţiţi timpul între scris, pictură şi artă fotografică. Care dintre acestea activităţi vă defineşte cel mai bine?
Tammy Ruggles (T.R.): – Cred că scrisul mă defineşte cel mai mult, întrucât este forma de artă cea mai puţin dependentă de vizual dintre toate cele pe care le practic. Prin intermediul scrisului, pot exprima precis ceea ce vreau cu ajutorul cuvintelor. În cazul picturii şi fotografiei, este vorba de mai multă intuiţie vizuală (de ghicire) din partea mea şi de mai multă de interpretare din partea privitorului.

L.M. : – Pentru majoritatea oamenilor este greu de crezut că o persoană cu deficienţe de vedere poate picta. Spuneţi-ne, vă rog, cum pictaţi.
T.R.: – Ei bine, în primul rând, nu sunt complet oarbă. Sufăr de cecitate severă, ceea ce înseamnă că mi-a mai rămas ceva vedere. În cazul artei fotografice, folosesc acest avantaj, alături de amintiri, imagini mentale şi intuiţie pentru a crea imaginile în mintea mea. Nu obişnuiesc să folosesc fotografii de referinţă cum am făcut în cazul schiţelor. Pictura cu degetul este ceva complet diferit.
Metoda mea de lucru este elementară. Iau vopseaua, nişte hârtie şi îmi las vârfurile degetelor să creeze. Nu folosesc o pensulă. Dacă ar fi să încerc să utilizez pansula, nu aş fi capabilă să simt în ce direcţie merge vopseaua sau ce fel de formă creez. Am nevoie de contactul direct dintre suprafaţa plană şi degetele mele, iar folosirea pensulei, nu mi-ar fi de nici un folos în acest sens asta.

Tammy Ruggles

L.M. : – Dar lucrările fotografice? Cum vă alegeţi subiectul pentru o fotografie?
T.R.: – Aleg subiecte bazate pe ceea ce e în jurul meu. Locuiesc într-o zonă rurală, aşa că merg în plimbări sau călătorii (aventuri fotografice, aşa le numesc eu) şi fac fotografii în natură. Sunt privelişti pretutindeni în jurul meu. Uneori un tovarăş îmi arată un subiect interesant sau îmi spune să îndrept aparatul de fotografiat într-o anumită direcţie. Lateori văd o formă neclară care seamănă cu o clădire, cum ar fi un hambar sau o casă, şi atunci fotografiez. De asemenea, fac fotografii aleatorii şi îmi iau aparatul de fotografiat acasă pentru a vedea fotografiile pe monitorul computerului meu de 47 de inch, un instrument specializat pe care trebuie să îl folosesc pentru a-mi putea vedea fotografiile. Şterg mai multe fotografii decât păstrez.

L.M. : – Preferaţi peisajele sau oamenii? Fotografiile alb-negru sau color?
T.R.: – Îmi plac oamenii şi peisajele în egală măsură. Când e vorba de oameni, prefer pozele luate pe nepregătite întrucât surprind adevărata personalitate a unei persoane. Când e vorba de peisaje, îmi place să găsesc ceva contrastant. Îmi place culoarea, nu mă înţelegeţi greşit. Este vibrantă şi plină de viaţă. Dar şi alb-negrul este de asemenea vibrant şi plin de viaţă, pentru mine. Cu atât mai mult cu cât, din cauza problemei mele de vedere, văd mai bine în contrast puternic. Contrastul îmi sare în faţa ochilor, în timp ce culorile pur şi simplu par să se amestece. Îmi place să fac fotografii în contrast alb-negru, pentru că aşa le văd formele mai bine şi cred că mulţi dintre cei care îmi privesc fotografiile preferă alb-negrul. Prim urmare, este evident că nu fac fotografii doar pentru mine, creez fotografii pentru ca alţii să le vadă.

L.M. : – Aţi urmat cursuri de artă?
T.R.: – Da. Am urmat 4 ani de cursuri de artă în liceu şi încă doi sau trei ani la colegiu. Aceasta este baza mea iar arta este ceva firesc pentru mine. Pictura şi fotografia se desfăşoară la fel de mult în mintea mea cât şi pe hârtie sau în aparatul de fotografiat. Sper mereu ca publicul să simtă ceva sau să gândească ceva atunci când se uită la o picturile sau la o fotografiile mele. Când privitorii descriu sau îmi transmit sentimentele şi gândurile lor, mă ajută să vizualizez în minte ceea ce văd ei, precum şi ceea ce am surprins, dincolo de formele neclare pe care le văd.

L.M. : – Unde v-aţi publicat lucrările de artă?
T.R.: – Picturile mele cu degetul şi fotografiile mele apar în majoritatea lor în revistele literare, revistele de artă şi pe site-urile WEB de artă.

L.M. : – Când şi cum (în ce context) aţi luat decizia că e vremea să începeţi să scrieţi?

T.R.: – Deşi am încep să scriu, ca un hobby, în jurul vârstei de 12 ani, nu m-am gândit serios la asta ca la o profesie până când problema mea de vedere nu m-a forţat să mă retrag din asistenţa socială la vârsta de 40 de ani. În acel moment m-am întrebat dacă aş putea face din scris o a doua carieră. Mi-am încercat norocul şi, din fericire, am reuşit.

L.M. : – Ce genuri literare abordaţi?
T.R.: – Scriu multe lucruri şi întotdeauna mi-a plăcut să scriu într-o varietate de domenii. Nuvele, articole de non-ficţiune, poezie – chiar aproape orice. E greu să spun care gen îmi place mai mult pentru că toate sunt atât de diferite.

L.M. : – Ce v-a inspirat să scrieţi „Peace”(„Pace”), o carte de citate şi din sfera literaturii inspiraţionale?
T.R.: – Pacea este un deziderat al lumii întregi, dar se face foarte puţin în acest sens, în ansamblu. Scriind această carte am vrut doar să adun cât mai multe citate, vechi şi noi, despre acest subiect pentru a arăta că ideea de pace a fost întotdeauna prezentă în fiecare noi şi că e încă un ideal spre care să năzuim ca rasă umană şi comunitate mondială.

L.M. : – Ce ne puteţi spune despre „How to Save a Life”(„Cum să salvezi o viaţă”)?
T.R.: – Întrucât sunt o fostă asistentă socială, am tendinţa de a scrie nuvele despre aspecte privitoare la societate şi viaţa socială. Aceasta carte este, de fapt, o poveste scurtă care se referă la cum se luptă uneori tinerii din ziua de azi cu ceea ce sunt şi cum fac faţă prejudecăţilor. Uneori îmi extrag ideile pentru povestirile pe care le scriu din experienţa mea de asistentă socială.

L.M. : – Credeţi că talentul la pictură, fotografie şi scris a dat vieţii dvs. un nou sens?
T.R.: – Nu, deloc. Am fost interesată de artă şi de exprimarea creativităţii mele de când eram o fetiţă. Este doar o parte din ceea ce sunt. Îmi place să îmi petrec timpul cu familia şi prietenii, să merg la filme, muzica, gătitul, să ascult audiobook-uri, să iau masa în oraş, întâlnirile etc. Credinţa mea este de asemenea foarte importantă pentru mine. Toate aceste lucruri îmi îmbogăţesc viaţa.
Aş spune că arta îmi înfrumuseţează viaţa şi îmi oferă şi o profesie. Cred în folosirea talentului sau a abilităţilor pe care le ai. Am învăţat doar să descopăr noi modalităţi de a le practica.

L.M. : – Cum vă vedeţi viitorul ca scriitoare şi artistă vizuală?
T.R.: – Nu am scopuri sau planuri stabilite, dar în acest an vreau să fac mai multă fotografie şi mai puţin scris. Aş vrea să continui să fac ceea ce fac, adică să îmi public lucrările. Pur şi simplu le fac toate pe rând.

LILIANA MOLDOVAN
Traducere şi adaptare din limba engleză Gabriela Pop

Extras din volumul : Cărți: Eroii imposibilului (edituraecou.ro)

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole