PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE : Iubirea, vrăjmașii și… recunoștința

1. „Se spune în popor, în vorbirea de toate zilele: Recunoştinţa -floare rară!” – deşi n-ar trebui să fie tocmai rară. Ar trebui să fie, dimpotrivă, foarte deasă. Să...
Viena

Ilie Bucur

1. „Se spune în popor, în vorbirea de toate zilele: Recunoştinţa -floare rară!” – deşi n-ar trebui să fie tocmai rară. Ar trebui să fie, dimpotrivă, foarte deasă. Să se găsească peste tot, pentru că recunoştinţa ar trebui să fie cel mai firesc sentiment în inimile tuturor, ale celor care, înr-un fel sau altul, primesc de la Dumnezeu sau de la oameni, de la oricine, un dar, o vindecare, o atenţie. Se vede că totuşi nu se află pe toate drumurile, de vreme ce poporul a ajuns la constatarea că e floare rară! Dezolantă constatare despre fratele om. Dar nerecunoştinţa se întoarce întotdeauna împotriva nerecunoscătorului”.

+ + +

2. „Mîntuitorul Hristos ne spune să ne iubim unii pe alţii, să-i iubim pe vrăjmaşii noştri, să-i iubim pe cei care ne fac rău, pe cei care ne urăsc. Într-adevăr, dacă stăm să ne gândim bine, cea mai mare biruinţă pe care poate să o obţină cineva în relaţiile cu oamenii, e ca dintr-un duşman şă-şi facă un prieten. Încercaţi! Nu e uşor, dar e cu adevărat o mare victorie. Nu este un alt mijloc decât a-l trata cu iubire, cu iertare, cu înţelegere, cu speranţa că se va îndrepta, acordându-i un avans de încredere. Căci dragostea pe care o investim în alţii, şi mai ales în cei care voiesc să ne facă răul, nu este altceva decât o investiţie de speranţă, că vom transforma sufletul făcătorului de rău într-un suflet făcător de bine”.

+ + +

3. „IUBIREA se naşte din credinţă şi din speranţă. Numai când se naşte din ele este autentică şi face minuni. E în stare să se sacrifice, să înfrunte orice risc pentru a face binele altuia, pentru a alina o suferinţă”.
Antonie Plămădeală (1926-2005),
a fost înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), membru de onoare al Academiei Române şi membru de onoare al Academiei de ştiinţe din Chişinău. Pe numele de mirean Leonida Plămădeală, a primit numele de Antonie odată cu tunderea în monahism la mănăstirea Prislop, în anul 1948. Se naşte în localitatea Stolniceşti jud, Lăpuşna din Basarabia. Studii la Seminarile Teologice de la Chişinău şi Bucureşti, Facultatea de Teologie din Bucureşti şi Institutul Teologic Universitar din Cluj Napoca. Face cursurile de doctorat la Institutul Teologic din Bucureşti între 1956-1959. Face studii de specializare în Teologie şi Filosofie la „Heythrop College” de lângă Oxford. În anul 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul de „Ploieşteanul”. În 1979, după ce a fost responsabil cu relaţiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului. În 1982 a fost ale Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, funcţii care le deţine până la moarte. A fost desemnat de Sfântul Sinod al BOR în multe delegaţii care să reprezinte interesele naţionale Bisericeşti în diferite ţări ale lumii: Spania, Anglia, Franţa, Belgia, Germania, Suedia, Finlanda, Italia, Elveţia, SUA, Australia ş.a. Opera lui este una foarte bogată şi variată: Teologică: Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă, Cuvinte duhovniceşti, Tâlcuiri noi la texte vechi, Rugul aprins, Basarabia. Publicistică: Gânduri de frumuseţi albe în 5 volume, Biserica în mers. Beletristică: Trei ceasuri în iad ş.a. Sute de articole cu caracter istoric, literar, social, religios; Lucrări publicate peste hotare; Reviste teologice ş.a.

Autor de citate:
**-„Fără Dumnezeu am fi apariţii ciudate şi dispariţii stupide”.
**-„De ce în închisori se află mai mulţi bărbaţi decât femei? Pentru că în Biserică sunt mai multe femei decât bărbaţi”.
* *-„A fi om al vremii tale înseamnă şi a îndrepta relele vremii tale, NU a te adapta la ele sau a le promova”.

P.S. ȘTEFAN IORDACHE (1941-2008), actor român de teatru, radio, voce, film și televiziune. A jucat în teatrul românesc timp de 49 de ani interpretând roluri din Titus Andronic, Hamlet, Richard al III-lea, Barrymore: „În spectacolele noastre Dumnezeu îşi ţinea Duhul Sfânt peste mine, simţind în acele momente o putere, o căldură care mă întrecea. Tot ceea ce am făcut în viaţă am făcut cu ajutorul lui Dumnezeu. Meseria mea m-a făcut să mă întâlnesc cu Dumnezeu. Când jucam pe scenă în faţa a sute de oameni simţeam cum sângele meu se schimbă prin puterea Duhului Sfânt. În biserică mă eliberam de tot ce este rău, şi deveneam o altă persoană.”

Părintele Ilie

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole