PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE : Limba, cartea și diaconul CORESI

1. „CU MILA LUI DUMNEZEU, EU DIACONUL CORESI deacă vădzui ca mai toate limbile au cuventul lui Dumnezeu în limba lor, numai noi rumânii n-avămu, şi Hristos zice: Cine...
Viena

Ilie Bucur

1. „CU MILA LUI DUMNEZEU, EU DIACONUL CORESI deacă vădzui ca mai toate limbile au cuventul lui Dumnezeu în limba lor, numai noi rumânii n-avămu, şi Hristos zice: Cine citeşte să înţeleagă (cf. Matei 10, 9) şi Pavel Apostol incă scrie la Corinteni (14, 19), Ca întru bisearică mai vârtos cinci cuvinte cu înţelesul mieu să grăesc ca şi aialalţi să învăţ, decât întuneric de cuvinte ne înţelese într alte limbi – drept aceia, fraţii mei, preoţilor, scrisu v-am aceste sfente Psaltiri cu otveat (răspuns, traducere), de-am scos Psaltirea sărbească pe limba românească”. (Psaltirea slavo-română, imprimată la Braşov în anul Domnului 1577).

+ + +

2. „În anul 1561, 30 ianuarie, Diaconul CORESI tipăreşte Tetraevangheliarul, scris cu 156 de ani înainte, de călugărul Nicodim, însă Coresi s-a bazat pe vechile traduceri româneşti ale Sfintei Scripturi, cu adaptările făcute de preoţii de la Biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului, unde funcţiona şi prima şcoală din România, din anul 1495. În epilogul cărţii se menţionează că aceasta a fost tipărită „SĂ FIE POPILOR RUMÂNEŞTI SĂ ÎNŢELEAGĂ SĂ ÎNVEŢE RUMÂNII CINE-S CREŞTINI. TOŢI SFENŢII PĂRINŢI OARE VLĂDICI, OARE EPISCOPI, OARE POPI SĂ NU-I JUDECE, ÎNAINTE DE A CITI CARTEA”.

+ + +

3. „DIACONUL CORESI explică de ce a dorit să tipărească cărţile în limba română: „După aceea, nişte creştini buni socotiră şi scoaseră din limba sârbească pre limba rumânească, cu ştirea măriei lu crai şi cu ştirea episcopului Savei, Ţărei Ungureşti. Si scoasem Sfânta Evanghelie şi zece cuvinte şi Tatăl notru şi credinţa Apostolilor, să înţeleagă toţi oamenii cine-s rumânii creştini”. Le dă şi un răspuns şi face aluzie reformaţilor care doreau să schimbe înţelesul cărţilor bisericeşti ortodoxe: „a saborului şi apostolească besearecă de pururea să o aibă întreagă şi sănătoasă să o păzească, nici să adaugă, nici să ia nimica”.

Diaconul CORESI (cca. 1510-cca.1581),
A fost slujitor al Bisericii Ortodoxe în misiunea de diacon, traducător şi meşter tipograf român originar din Târgovişte. Este editorul primelor cărţi tipărite în limba română . A editat în total 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare şi răspândite în toate ţinuturile româneşti, facilitând unitateta lingvistică a poporului român dar şi apariţia limbii române literare. Şi-a început activitatea tipografică la Târgovişte. S-a stabilit ulterior la Braşov, unde, i s-a oferit posibilitatea de a tipări nu doar în limba slavonă, ci şi în limba română, fapt imposibil la vremea respectivă în Ţara Românească, din cauza Miropoliei Ungrovlahiei. Tipăriturile lui, apărute în mare parte la Braşov între 1556-1583 sub influenţa curentelor de reformă religioasă luterană şi calvină răspândite atunci în Transilvania, sunt adevărate monumente de limbă veche românească, importante şi prin predoslovile scrise de el, în care se ridică pentru prima oară, cu hotărâre şi claritate, PROBLEMA INTRODUCERII LIMBII ROMÂNEŞTI ÎN CULTUL RELIGIOS. Tipăriturile lui Coresi utilizau graiul din Ţara Românească şi sud-estul Transilvaniei şi au avut o mare importanţă pentru evoluţia şi unificarea limbii române. Ele au stat la baza formării limbii române literare. Diaconul Coresi a deprins tehnica tiparului de la Dimitrije Ljubavici, care lucra pentru Mitropolia Ungro Vlahiei. A tipărit primele cărţi în limba română „Tetraevanghelul” (15619- o traducere din Noul Testament a celor patru evanghelii, „Întrebare creştinească” ( lucrare cunoscută şi sub numele de Catehism, apărută în 1560), „Liturghierul” (1570), „Psaltirea” (1570). Cărţile erau întrebuinţate atât la Biserică cât şi la şcoală. Munca de tipar consta din xilogravură şi necesita eforturi deosebite. Fiecare pagină trebuia sculptattă în lemn. Pentru aceasta Coresi folosea 10-20 de ucenici, pe care îi amintește în prefaţa cărţilor editate de el. O replică modernă a tiparniţei lui Coresi este expusă astăzi la Muzeul „Prima şcoală românească” din Braşov. Tipăriturile lui sunt în limba slavonă în număr de 8 cărţi în limba slavonă şi 11 cărţi în limba română, toate cărţi de slujbă bisericească; Mai sunt şi alte tipărituri în diferite scopuri socio-religioase, toate de o importanţă vitală pentru cultura şi poporul românesc. Ceea ce Martin Luther a reprezentat pentru lumea europeană apuseană, Diaconul Coresi reprezintă pentru spaţiul românesc. Prin stabilirea limbii literare din traducerile sale, Coresi a oferit – fără să ştie, o referinţă în formarea limbii române.

P.S. George Coşbuc (1866-1918) – poet şi traducător. „SCUMPĂ ŢARĂ ROMÂNEASCĂ”, / Cuib în care ne-am născut, / Câmp pe care s-a văzut / Vitejia strămoşească, / Scumpă ţară românească, / te salut. // Şi-a mea frunte ţi se-nchină / Ca”naintea unui sfânt, / Căci, deşi copil eu sunt, / Inima de dor mi-e plină. // Să te văd mereu regină / Pe pământ. // SĂ AI VIAŢĂ DE VECIE / Să sporească-al tău popor; // Sub stindardul tricolor / Să nu vezi decât frăţie, / Şi-atunci, dac-o să fie, POT SĂ MOR„.
Părintele Ilie

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole