PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE : Răul, privegherea și…iubirea

1. „Despre IUBIREA FRĂȚEASCĂ nu mai aveți nevoie să vă spun, pentru că voi sunteți învățați de Dumnezeu ca SĂ VĂ IUBIȚI UNUL PE ALTUL. Căci voia lui Dumnezeu...
Viena

Ilie Bucur

1. „Despre IUBIREA FRĂȚEASCĂ nu mai aveți nevoie să vă spun, pentru că voi sunteți învățați de Dumnezeu ca SĂ VĂ IUBIȚI UNUL PE ALTUL. Căci voia lui Dumnezeu este aceasta: SFINȚIREA VOASTRĂ; SĂ VĂ FERIȚI DE LUCRURILE RELE. Nimeni să nu întreacă măsura și să nu nedreptățească pe fratele său, căci Dumnezeu este răzbunător pentru toate relele. DUMNEZEU NE-A CHEMAT LA SFINȚIRE ȘI NU LA NECURĂȚIE. De aceea, cel ce disprețuiește pe aproapele, disprețuiește pe Dumnezeu, care v-a dat pe Duhul cel Sfânt”.

+ + +

2. „Să priveghem și să fim treji, îmbrăcându-ne cu platoșa credinței și a dragostei și punând coiful nădejdii de mântuire. Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să viețuim. Să cinstiți pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai marii voștri în Domnul și vă povățuiesc. Dojeniți pe cei fără de rânduială, îmbărbătați pe cei slabi la suflet, sprijiniți pe cei neputincioși, fiți îndelung-răbdători față de toți”.

+ + +

3. „Luați seama să NU răsplătească cineva răul cu rău, ci totdeauna să urmați cele bune unul față de altul și față de toți. BUCURAȚI-VĂ PURUREA. RUGAȚI-VĂ NEÎNCETAT. DAȚI MULȚUMIRE PENTRU TOATE, căci aceasta este voia lui Dumnezeu. Duhul să nu-l stingeți. Proorociile să nu le disprețuiți. ȚINEȚI CE ESTE BINE; FERIȚI-VĂ DE ORICE ÎNFĂȚIȘARE A RĂULUI. ÎNSUȘI DUMNEZEUL PĂCII SĂ VĂ SFINȚEASCĂ PE VOI. DACĂ CINEVA NU VREA SĂ LUCREZE, ACELA NICI SĂ NU MĂNÂNCE”.

EPISTOLA către TESALONICENI,
este una din cele două epistole adresate tesalonicenilor și una din cele paisprezece epistole ale Sfântului Apostol Pavel aflate în Noul Testament. Ea este prima epistolă în ordine cronologică și are, ca și cea de-a doua către tesaloniceni, un pronunțat caracter eshatologic, întrucât acordă mare însemnătate lămuririi Parusiei (Venirea a doua a Mântuitorului) și învierii trupurilor la sfârșitul veacurilor. Apostolul Pavel îi laudă pe tesaloniceni pentru credința, iubirea și nădejdea lor. El face o mărturie a lucrării sale și a celor doi ucenici ai săi în Tesalonic, amintind și atitudinea ostilă a celor necredincioși. El evocă apoi veștile aduse de Timotei despre tăria în credință a tesalonicenilor, păstrată în pofida tuturor necazurilor. În partea a doua a epistolei apostolul Pavel transmite învățături despre venirea a doua a Mântuitorului Hristos, îl avertizează să ferească de desfrânare, de nedreptate, de orice formă de rău. Apoi îndeamnă să muncească liniștiți, să-i respecte pe preoții lor, să îmbărbăteze pe cei temători, să sprijine pe cei slabi, să vadă că nimeni să nu întoarcă altuia răul pentru rău. Apostolul Pavel le mai spune să se bucure tot timpul, să se roage neîncetat, să mulțumească lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, să pună la încercare toate lucrurile și să păstreze ce este bun. Despre această epistolă citează: Ignațiu de Antiohia, Păstorul lui Herma. Fragmentul Muratori o înscrie printre cărțile canonice. Este considerată autentică de Clement Alexandrinul, de Ciprian al Cartaginei și vechile traduceri ale Scripturii, siriană și latină. A fost scrisă în anul 51 din Corint. Orașul Tesalonic, era capitala provinciei romane proconsulare Macedonia, port la Marea Egee și număra aproape 100.000 de locuitori, în majoritare greci și romani, dar printre care se aflau și aproximativ 20.000 de evrei. În Faptele Apostolilor se relatează ce s-a întâmplat acolo.
P.S. Samuel Smilles (1812-1904), scriitor moralist englez: „CURAJUL cel mai de trebuinţă în această lume nu e totdeauna de natură eroică. În viaţa de toate zilele, trebuie curaj, ca şi pentru marile acţiuni ce aparţin domeniului istoriei. Este, de plidă, „CURAJUL DE A FI CINSTIT”, de a te împotrivi „ISPITEI”, de a spune „ADEVĂRUL”, curajul de a fi ceea ce suntem cu adevărat şi de a nu pretinde să trecem drept ceea ce nu suntem; curajul de a trăi cinstit prin propriile noastre mijloace şi de a nu duce o viaţă ruşinoasă prin mijloacele altora.

Părintele Ilie

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole