POEME DESPLETITE: Recenzia volumului „Senkiu fo yo Frendship”de Macrina Lazăr, Pitești: Editura Paralela 45, 2016

Extrem de actuale, poemele d-nei Macrina Lazăr, cuprinse în volumul „Senkiu fo yo Frendship” incită cititorul, îl provoacă la lectură, încă din clipa în care  descoperă această carte cu ...
Viena

Extrem de actuale, poemele d-nei Macrina Lazăr, cuprinse în volumul „Senkiu fo yo Frendship” incită cititorul, îl provoacă la lectură, încă din clipa în care  descoperă această carte cu  un titlu, oarecum familiar, oarecum cunoscut, scris într-o limbă care pare a fi engleză, dar care, în definitiv, nu aparţine nici unei limbi. O dată descoperit, volumul de versuri, apărut, în acest an,  la Editura Paralela 45, în colecţia sugestiv botezată „Qpoem”, te invită să îl deschizi, să îţi arunci ochii măcar pe una dintre pagini pentru a vedea despre ce e vorba. Atunci, ţi se dezvăluie un joc surprinzător al cuvintelor care, deşi par rânduite după o logică anume, îţi joacă în faţa ochilor fiindcă te trimit prin opuse colţuri de gânduri şi sentimente. Cuvintele aleargă şi se înghiontesc, se împrăştie pe foaia de hârtie ca şi cum ar fi fost uitate acolo de o fracţiune de gând răzleț, de un vertij spontan  de sentimente, constatări şi amintiri.

„pesemne

presimțirea aceasta care se plimbă pe tâmplele ei

aspirându-i liniștea

e un vârtej de frunze

înnoadă crengile elastice

într-o tulpină de copac

pe care îl înfige în fundul grădinii

răsărindu-i rădăcina

din umbră”. (Vertij – „Senkiu fo yo Frendship”, p. 28)

 

Sunt gândurile unei autoare care percepe lumea în versuri și transformă, astfel, secvențele unei zile banale în detalii poetice, în poeme delicate. Poezia ei se construiește din armonii de vorbe care se descătușează, ca un havuz literar, de undeva din adâncurile unui suflet zbuciumat al unei femei mature care tânjește după vremea copilăriei, dar mai ales, al unei  femei ce  tânjește după împlinirea prin dragoste.

 

„sârma fora

când de la mine la tine

când de la tine la mine

apoi dispărea

ne era bine doar atunci

când locuiam cu cineva

când eram singuri erau orele de foc

te pândeam

mă rodea supărarea

când te vedeam cum urci la cer printr-un singur cuvânt

șlefuiai ceva sus pe cer

modelai nori proaspeți

și iar aveam sub ce să ne adăpostim

…și toate acestea sub un soare orbitor care-și strângea toți

copii atât de tare”. ”. (Mi-am ridicat genunchii – „Senkiu fo yo Frendship”, p. 28).

 

Într-adevăr Viorica Lazăr își adăpostește cele mai intime gânduri, cele mai adânci și anxioase sentimente, în creațiile autoarei Macrina Lazăr. Tânăra doamnă a ales să scrie sub pseudonim, poate din timiditate, poate din dorința de a-și asorta cât mai bine numele cu produsul poetic sau poate din dorința de a atinge evadarea supremă, evadarea din sine, care nu se poate produce pe deplin decât cu prețul renunțării la ceva,  la numele real de exemplu. Renunțând la numele real, atunci când scrie, autoarea își pune pe față masca confesiunii și scrie. Scrie ca și cum ar fi altcineva, scrie cu sete, cu o enormă plăcere, scrie dezinhibant, fluid ca și cum exercițiul poetic face parte dintr-un fel de terapie interioară numai de ea știută și numai pentru ea concepută.

Interesant este, că parcurgându-i poemele, ai impresia ca Macrina Lazăr scrie ca și cum s-ar uita într-o oglindă, scrie pentru sine, ca și cum, puțin i-ar păsa că este citită sau este auzită. Scrie fiindcă nu se poate altfel iar această poftă de creație se manifestă cel mai bine atunci când scrie pentru cititorii din mediul virtual. Membră a cenaclului Qpoem, Macrina compune versuri pentru componenții „celei mai solitare comunități de poeți și iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toți într-o uriașă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, așa cum centrul este peste tot.” (Călin Vlasie[1])

Ce este poezia pentru Macrina Lazăr? Un pretext pentru manifestarea unui „alter ego”, un prilej pentru a intra într-un fel de confesional liric, unde are ocazia de-ași comenta derapajele existențiale, de a-și expune sentimentele : de a le recepta și expune altfel, puțin încifrat, deghizîndu-se, ascunzându-se sub pelerina  gândurilor poetice, trezindu-se din ce în ce mai departe de sine și de lume.

 

„îmi văd chipul tot mai necunoscut

pe zi ce trece într-o oglindă de patru pe patru neagră

lumina îmi dă la o parte pagină cu pagină

pliurile

mă divid

pe jumătate mă iubesc iar o altă

jumătate se ascunde cu ură de mine,

de cruci

orizontale…”( Retro vizor – „Senkiu fo yo Frendship”p. 50)

 

Liliana Moldovan

—————————————————————

[1] A se vedea coperta a IV-a a vol. „Senkiu fo yo Frendship”, Pitești : Editura Paralela 45, 2016

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole