Poezia curge din tot ce mă înconjoară

Interviu cu dr. Dorian Marcoci REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE M-am născut la data de 25.06.1955 în oraşul Câmpia Turzii, judeţul Cluj. Sunt membru al cenaclului  „Noduri si semne“, al grupului „Mihai...
Viena
Dorian Marcoci

Interviu cu dr. Dorian Marcoci

REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE

M-am născut la data de 25.06.1955 în oraşul Câmpia Turzii, judeţul Cluj. Sunt membru al cenaclului  „Noduri si semne“, al grupului „Mihai Eminescu -Luceafărul Românilor”, al cenaclului literar „Lucian Blaga“-Sebeş, al Cenaclului Poetic „Schenk”.Am colaborat cu revistele „Agora literară“, „Boema“, „Vatra Veche“, „Creneluri Sighişorene“, „Astra Năsăud“, ziarul „Cuvântul Liber“, și cu revista „Claviaturi“ care mă publică constant.

            Am debutat în anul 2009 cu volumul de versuri „Anotimpuri“(Ed.Ardealul), apoi am mai publicat volumele de versuri „Din colţ de suflet“ (Ed. Nico, 2011), „Dor“ (Ed. Nico, 2013), „Risipa de petale“ (Ed.Nico, 2014), „Sculptorul tăcerii“ (Ed.Nico, 2015) şi „Albind tăceri“ (Ed. Vatra Veche, 2015), „Adunând în palme norii” (Ed. Napoca Nova, 2017) și „Împodobind o amintire“” (Ed. Napoca Nova, 2017).

Am obţinut o menţiune la Concursul Internaţional de Poezie şi Proză „STAR PRESS“ 2014 (secţiunea poezie), premiul al doilea la Festivalul Concurs de Poezie „Credo“, Lăpuşna, 2015 şi premiul pentru cel mai frumos poem de dragoste acordat de Editura Napoca Nova în anul 2016.

            Sunt membru al Ligii Scriitorilor, filiala Cluj, din anul 2013, apoi am trecut la Filiala Mureş.

Liliana Moldovan (L.M.) : – Se vorbeşte adesea despre rolul vindecător al cuvintelor, despre puterea lor de a schimba destine, despre capacitatea lor de a aduce întristare sau optimism. Ce a însemnat pentru dumneavoastră întâlnirea cu lumea cuvintelor poetice?

Dorian Marcoci (D.M.) : – În profesia mea sunt foarte importante comunicarea, empatia, răbdarea. Cuvântul înseamnă medicament.Chiar şi cuvintele nerostite, transmise din priviri, pot construi un dialog cu pacientul când îl înţelegem şi îl sprijinim iar încrederea lui este deplină. Mai târziu mi-am dat seama că şi versurile mele pot să aducă linişte, alinare, speranţă, încredere. Cât priveşte întâlnirea cu lumea cuvintelor poetice s-a produs în copilărie încurajat fiind de mama mea spre lectura temeinică şi spre vers, asta după ce profesorul de limba română a trezit în mine instinctul poetic. Şi un prim rezultat a venit la examenul de admitere în clasa a 9 a, când la proba scrisă la limba română am prezentat o poezie proprie, care se încadra în tema propusă, obţinând nota 10 şi admiraţia profesorilor.

L.M. : – Putem vorbi despre o legătură între profesia de medic şi pasiunea dumneavoastră pentru arta comunicării prin intermediul metaforelor poetice?

D.M. : – Am să vă răspund cu o poezie.

„Un necuprins”

„De multe ori am văzut moartea

În ochi cu-n licăr ultim de la viaţă,

Şi m-am zbătut ca să n-o ia

Şi-am plâns în suflet de n-a fost speranţă.

Am strâns durerea de copii, de mame,

De buni cu suflet cald şi resemnat,

Şi-am înviat când am simţit în palme

Că pulsul vieţii, vieţii l-am redat.

Copleşitoare-n simţuri învierea,

Copleşitoare moartea în tăceri,

Un necuprins mi-a dat şi fericirea,

Un necuprins m-a stins de-atâtea ori”.

Da. Legătura este sufletească şi este foarte puternică şi delicată în acelaşi timp. Versurile de mai sus sper să confirme îndeajuns.

Dorian Marcoci, Mihaela Rascu și Mircea Dorin Istrate

L.M. : – Există printre volumele pe care le-aţi publicat vreo carte pe care o apreciaţi în mod deosebit?

D.M. : – Toate volumele pe care le-am publicat îmi sunt dragi. Fiecare are parfumul lui, istoria lui. Sunt copiii mei şi mi-e greu să aleg. Volumele „Albind tăceri” şi „Împodobind o amintire”, cred.

L.M. : – Aveţi, printre autorii români, vreun poet preferat ?

D.M. : – Am avut mulţi poeţi preferaţi. La început Alecsandri, Coşbuc, Otilia Cazimir. Crescând l-am descoperit pe Eminescu, de ale cărui poezii nu m-am mai despărţit, având tot timpul la căpătâi un volum vechi şi cuprinzător al versurilor sale din care citeam până noaptea târziu, volum prefaţat de Mihail Sadoveanu. Îmi plăcea poezia sprinţară a lui Topârceanu, apoi Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Radu Gyr…

L.M. : – Într-un articol despre cartea dumneavoastră „Sculptorul tăcerii” scriam că „poezia are gustul vieţii”. Cum vă inspiră viaţa atunci când compuneţi poezie? Ce gen de poezie preferaţi? Poezia de dragoste, versurile inspirate din natură, poeziile care evocă locurile din copilărie sau poemele închinate oamenilor dragi din viaţa dumneavoastră?

D.M. : – La mine poezia curge izvorând din tot ce mă înconjoară. Are gustul vieţii pentru că se inspiră din viaţă, a mea şi a celor din preajma mea. Este ecou de viaţă sculptat în cuvinte. Aşa se aprinde candela amintirilor, se trezeşte zâmbetul iubirilor pătimaşe, se aprinde lumina primăverii într-o floare de zarzăr, se caţără bucuria unei dimineţi pe trunchiurile brazilor, se stinge înserarea unei iubiri neîmplinite, se reaprinde speranţa cu fiecare răsărit de soare, se sfieşte sufletul în taina credinţei în Dumnezeu… Ce gen de poezie prefer? Pe acela care îmi aduce sufletul mai aproape de cititor.

L.M. : – Dacă ar fi să compuneţi o poezie despre vara care stă să plece, cum ar suna aceste versuri ?

Dorian Marcoci și Liliana Moldovan

„Toamna”

”Pe care stradă pot să o-ntâlnesc?

Să-i simt mirosul de rugină

Şi-n zâmbetu-i să regăsesc

Căldura mierii în lumină.

Pe care? Frunze peste tot,

Răvaşele tăcerii pârguite,

Se sting în colb pe care pot,

Ghici doar urmele-i grăbite.

Să-ntreb. Pe cine să întreb?

E-o lume-aşa de ocupată.

 În tei pot oare să mă-ncred

Cum o făceam în altă dată?

Sau poate în platani umbroşi

Adăpostind bănci primitoare,

Stau gânditori, cum să-i descoşi

Când au idile în păstrare.

Doar marea. Este-atât de-aproape

Şi vede largul până-n zare

Cu pescăruşi fără să scape

Orice făptură mişcătoare.

E-acolo. Şade voluptoasă,

Cu părul roşu revărsat,

Nisipul formele-i păstrează

Iar valu-o cheamă cu păcat.

S-o aibă-n braţe…Spre faleză

Îşi lasă gândul să respire…

Pe care stradă? Nu contează

Când îmi vorbeşte de iubire”.

L.M. : – Ce face doctorul Dorian Marcoci, atunci când nu scrie ? Cu ce se îndeletniceşte şi ce pasiuni are ?

D.M. : – Citeşte, urmăreşte emisiuni documentare şi sportive la televizor, ascultă muzică, participă săptămânal la activităţile ce se desfăşoară la „Casa Iancului”, sau la alte manifestări culturale când se poate, mai ales la cele organizate de filiala Mureş a Ligii Scriitorilor, face plimbări în natură şi visează, visează cu ochii deschişi…

Liliana Moldovan
Viena
Categorii
Exclusiv
1 Comentariu
  • Amariei Emilia
    23 august 2019 at 10:48 am
    Răspunde

    Felicitări, Dorian Marcoci, pentru cuvintele vindecătoare!

  • Răspunde

    *

    *

    Alte Articole