**Poezii de DAN TEODORESCU (pentru concursul Armonii literare 2020 – Tg. Mureş)

Musteşte pământul Musteşte pământul din reavănul seriiCopitele cailor trosnesc la amiezi,mă port ca o şoaptă străpunsă de rodulcel falnic din vis, iar tu nu mă crezi. Plezneşte-n crepuscul şi-n...
Viena

Musteşte pământul

Musteşte pământul din reavănul serii
Copitele cailor trosnesc la amiezi,
mă port ca o şoaptă străpunsă de rodul
cel falnic din vis, iar tu nu mă crezi.

Plezneşte-n crepuscul şi-n neantul ce creşte
un vers de izvoare doinind rugăminţi,
acum ne petrecem braţele prin fructul
ce naşte în mine cu lacrimi fierbinţi.

Se biciue vremea din noaptea străbună
cu sânge ne creştem sublime dureri,
mă arde păcatul, când trupul mă cheamă
şi simt cum m-alungă frumosul de ieri.

Rodeşte pământul în şoapta luminii
acum când pornim cu credinţa pe frunte,
tu poţi să mă chemi cu versul din fluviu
ce vine cu noi şi leagă o punte.

Se-apleacă un munte în falnicul zilei
de ieri am venit înapoi să te chem,
cu pârgul în ochi, cu lumina sublimă
ne cerem duioşi, dorim şi ne vrem.

Ce viu mi se pare palatul albastru
când cerul se-apleacă domol peste el,
tu vii ca un astru plutind peste câmpul
durerii din mine, cu mine în ţel.

Acum se zideşte femeia pe roată
o parte de vis ne primeşte în zbor,
mă-înalţ spre zăpada ce vine din munte
mă urc, mă doresc şi-n noi mă cobor.

Hai vino iubito, ce cald mă-npresoară
cu fructul de-amiază sorbind primăveri,
musteşte pământul în reavănul serii,
musteşte pământul de azi şi de ieri.

De ieri

De ieri pământul mi s-a părut mai sfânt
îmbălsămat în sânge şi în legământ
şi în copitele cailor de azur
pământul mi s-a părut mai pur.
De ieri fântânile au început să rodească
sub mirişti şi puntea omenească
a început să înconjoare pământul
şi să aştearnă în foc cuvântul.

De ieri pădurile m-aşteaptă sub cetate
şi în scorburile credule şi uitate
şi în minţile păcătuite de destin
din harul cupelor cu vin.

De ieri scânteiele acestei credinţi
mi-au vărsat pocalul cu biruinţi
că am iubit sub poarta lumii, horă
pământul cu pământul sub auroră.

De ieri fugit-a mânzul din primăvară
ca să se ascundă de lume în seară
că avea piciorul drept tăiat cu securea
de mânzul cel bătrân de aiurea.

De ieri ogorul meu cel albastru
a fugit nebun într-un astru
şi a luat cu el chipul făpturii mele
îmbălsămat în viitorime şi stele.

De ieri pământul iubirii trecute
a început să spună de toate, vrute şi nevrute
să făcea că el a devenit mai pământ
purtat în amurg de legământ.

Este toamnă…

Este toamnă, Doamnă
Este toamnă în mintea ta şi a mea
Cu frunzele ruginii pe ramuri,
Cu apele repezi curgând peste clipa grea…

La munte este toamnă, Doamnă
Este toamna cea de peste brazi
Cu herghelia cailor alergând aiurea,
Cu iubirea pierdută chiar azi…

La marea cea mare este toamnă, Doamnă
Cu valurile în rafale curgând peste diguri,
Cu peştişorii de aur culegând amintirile
Şi dorinţa crescută în friguri…

Chiar şi la câmpie este toamnă, Doamnă
Cu vântul nebun printre lanuri de secară
Ne ţinem de mână să nu ne pierdem în neant
Şi în iubirea amară…

Chiar şi prin anii noştri am ajuns în toamnă, Doamnă
Ne dorim acum să nu ne abatem spre deşărtăciune
Când ne privesc copiii şi nepoţii din departare,
Doamnă, vă doresc numai iubire, cu plecăciune…

Toate păsările…

Toate păsările îmi cuprind mâinile
şi le poartă prin văzduh şi prin ceaţă
şi prin cuvinte nestrigate
şi prin dimineaţă.

Toate păsările mi-au străpuns ochii
şi îi aruncă în albastrul pământului
şi în setea cea fără întoarcere
şi în nemernicia cuvântului.

Toate păsările mi-au furat aripile
şi le cuprind acolo departe
spre fântâni cu apă de izvor limpede
şi mai departe, poate.

Toate păsările mi-au dorit legământul
şi l-au ascuns sub piatră şi sub sânge
şi sub pasărea taină din mine
şi sub pasărea ce plânge.

Toate păsările mi-au ucis zeii
şi mi-au săpat pământul de sub cuvinte,
toate păsările mi-au secat zborurile
şi fuga din jurăminte.

Cu fructele iubirii

Coboară din adâncuri miresme nevăzute
o luntre lin pluteşte ca o pădure-n timp
şi din duioasa vreme se naşte în cetate
o herghelie sfântă crescută-n anotimp.

O, cer de libelule mă-ndeamnă să culeg
un fruct de pe o rază de dor de libertate
aşa precum un sunet de vis de nebunie
mă-npresură-n cuvinte şi-n vorbele de şoapte.

De ce nu vii acuma, eu sunt puternic, sacru
şi mai blajin în sunet, crescând în dorul sfânt
cu fructele iubirii cobor în adormire
cu fructele iubirii mă-ndemn spre legământ.

Supus

Netrecerea spre alte oseminte
mi-a fulgerat netrebnicul cuvânt
pe flori de cedru alcultând irodul
nemerniciei spulberate-n vânt.

Pictându-mi ochii ce-mi alungă spaima
exodului trecut crepuscular
îmi pun să-mi bată clopotele seara,
iar eu adorm supus în ocular.

Vis răvăşit

Puţin câte puţin se cerne sita,
Pământ peste pământ apare în vis,
Durerea de cuvânt tronează somnul
Căderii peste veacuri în abis.

Mă uit pe ţeava tunului lui Ştefan
Şi văd oştiri peste pământul sfânt
Şi văd cum pacea e zdrobită
De prostul şi naivul legământ.

Nu pot a spune că războiul vine,
Dar pot rosti suprema rugăciune,
De va veni războiul cela crud de sânge
noi nu vom face sfânta plecăciune.

Mai pot visa un munte plin de gheaţă,
Mai pot visa un fluviu plin de sânge,
Mai pot visa suprema libertate,
Mai pot visa şi pruncul care plânge.

Dar m-am trezit cu ochii plin de lacrimi
Într-un pridvor de lungă despărţire,
Cu faţa răvăşită de durere,
Cu mintea plină însă de iubire !
……………………….*** DAN TEODORESCU – Note bio-bibliografice ***…………………..
– Născut la Iaşi pe 19.04.1950. Absolvent al Facultăţii de Construcţii din Iaşi. A fost redactor la multe publicaţii din Iaşi şi Bucureşti. Este în prezent redactor şef adjunct al Agenţiei de Presă Aşii Români şi ziarul Vocea Ta (Nürnberg – Germania) redactor senior editor al publicaţiei Mioriţa USA (Sacramento – California – SUA), şeful redacţiei Iaşi al săptămânalului „Meridianul Iaşi-Vaslui-Bacău”, redactor la revista „Nord-Est Cultural”, redactor şef-editor al publicaţiilor Sport Fan Club şi www.clubsportivcfr.ro.
– Este preşedintele Filialei Iaşi-Nord Est din cadrul Ligii Scriitorilor Români, este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR), Asociaţiei Presei Sportive din România (APSR), Asociaţiei Jurnaliştilor Români de Pretutindeni (AJRP), Asociaţiei Literare Păstorel Iaşi )ALPI) etc.  A editat 23 cărţi-cu 25 volume în ultimii 5 ani.

Viena
Categorii
ActualitatePoezieRomânia
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole