Poezii de Titina Nica Țene

Ninsoarea Ninge cu fulgi, mari, zglobii iar fulgii se joacă de-aprinselea-n aer, ghirlande de zăpadă cu scăpărări liliachii, aleargă de-a prinselea-n aer… Şi albul pur, se aşterne peste tot,...
Viena

Ninsoarea
Ninge cu fulgi, mari, zglobii
iar fulgii se joacă de-aprinselea-n aer,
ghirlande de zăpadă cu scăpărări liliachii,
aleargă de-a prinselea-n aer…

Şi albul pur, se aşterne peste tot,
acoperind, din plin, pământul,
acuma, să fiu tristă nu mai pot,
cu puritatea lor au alungat urâtul…

Fulgii alene zboară, unii cad
şi asta, de cu seară până-n zori,
împodobind crenguţele de brad,
aşa cum facem noi de sărbători!

Pe-aproape e Crăciunul

Parcă- i primăvară, Doamne,
Iar pe-aproape e Crăciunul,
Caut anii tinereţii
şi nu mai găsesc niciunul.

Umedă îmi e privirea,
Mângâi creanga de copac
mi-o imaginez în floare
înghit lacrima şi tac.

Şi e, totuşi, iarnă, Doamne,
într-un decembrie rebel
ce nu vrea să intre-n schema
iernii acesteia, de fel.

Câte ierni şi câte toamne
Au trecut, nici nu mai ştiu,
Doar atâta simt eu, Doamne,
că mi s-a făcut târziu.

Titina Nica Țene

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole