POEZII DE ZIUA ARMATEI ROMÂNIEI de Comandor(r) Ștefan Popa

Măsura educației și valoarea unui popor, a unui neam este dată de cinstirea și prețuirea oamenilor mari pe care i-a hărăzit Dumnezeu. Nu există altă măsură pentru înălțarea culturală,...
Viena

Comandor(r) Ștefan Popa

Măsura educației și valoarea unui popor, a unui neam este dată de cinstirea și prețuirea oamenilor mari pe care i-a hărăzit Dumnezeu. Nu există altă măsură pentru înălțarea culturală, patriotică și spirituală a unui neam decât aceasta. Prin această măreață cinstire și prețuire a marilor valori, a bravilor noștri ostași, ne ardem proprii idoli morali și intelectuali, credințele și idealurile deșarte și fără de sens.
Iată de ce considerăm că este necesar ca fiecare cetăţean al României şi în mod deosebit personalul Armatei României, fără deosebire de rang, de confesiune religioasă sau origine etnică, să-şi aducă contribuţia la îndeplinirea măreței opere de pietate, recunoştinţă și aleasă prețuire pentru cei care s-au jertfit pentru Patrie, care constituie pentru noi toţi şi în special pentru tânăra generaţie adevărate pilde de vitejie, de jertfă pentru libertate, de iubire de neam, de frumoasă educaţie morală şi patriotică.
Odihniţi în pace, eroi ai Patriei! Mormintele voastre sfinţite, cunoscute ori necunoscute, le acoperă dragostea, evlavia, recunoştinţa, prețuirea şi admiraţia noastră. Flacăra patriotismului românesc să reînvie în noi și să ne fiţi, în veci sprijin sufletesc, izvor veşnic de lumină şi credinţă şi pildă de demnitate, de eroism şi nobleţe pentru generaţiile viitoare.
În veci să fiţi slăviţi, eroi ai neamului românesc!
La mulți ani ostaș, oriunde te-ai afla!

Soldatul
(În memoria soldatului erou necunoscut)

Întoarce-te la noi, al nostru brav soldat,
Cu flori de mac, cu flori de cais sau cu flori de cireș,
Chiar dacă ar fi să treci prin iadul deznădejdii
Nu vrem decorații, nici dor, nici lacrimi.

Noi te-așteptăm în pragul casei noastre,
Înălțând rugi fierbinți la bunul Dumnezeu
Dușmanul să slăbească, glonțul să te ferească
Să te aducă acasă, erou al vieții noastre.

Copila va crește mare și te va aștepta în vale
Să fii atent la semne, să n-adormi în tranșee
Să asculți de căpitan și să v-aveți ca frații
Eu am un dor în suflet, inima mi-i în flăcări.

Nu mai știu de-s om sau umbră pe pământ,
Lacrimile-n râuri curg, stinge focul din adânc
Știu că scumpul meu soldat apără al nostru sat,
Cu inimă de bărbat și cu pușcă de vânat.

Prin tranșee zi și noapte, așteptând semnalul sfânt
Să înceapă ofensiva și să-i bată pe dușmani,
Chiar de-ar fi să se jertfească pe-al patriei altar,
Noi l-om plânge, l-om chema, la sfânta ne-om închina.

N-am nevoie de scrisori, distincții sau decorații
Toate trec cum trece timpul, rănile se oblojesc
Așa a fost să fie de la bunul Dumnezeu,
Cruce sfântă El mi-a dat, sufletul mi-a curățat.

Iubirea de patrie

De demult, despre tine, dragă oștire
Avem povești nemuritoare, avem legende,
Cu mari eroi trecuți-n nemurire,
Având lăcașuri sfinte printre stele.

Parada militară e-n desfășurare
Ostașii, eroii zilelor noastre
Se deplasează în pas de defilare,
Cu sentimentul iubirii de patrie.

În ritmul muzicii, cu mândrie patriotică
Rând pe rând, trec unitățile militare
Infanterie, marină, aviație, poliție,
Salutând militărește onorata asistență.

Copii și adulți, tineri și bătrâni
Privesc cu încredere, admirație și uimire,
Cu sentimentul iubirii absolute
Drapelul de luptă al oștirii.

Ostașul, acest erou al țării mele
Știe că nicio suferință nu-i de-ajuns
Pentru măreția dragostei de patrie
Nimic nu este de neînvins.

Ostașul lasă casă, lasă masă, lasă totul
Pornește la luptă pentru binele patriei
Uită de toate și înfruntă spaimele morții,
Asemenea zilei care nu cunoaște amurgul.

Patriotul luptă pentru libertate,
Stropind cu lacrimi iubirea de patrie
El îmbracă încrezător cămașa morții
Precum mireasa, rochia pentru solemnitate.

Văd în tine ostașule o iubire absolută
Virtute născută din suferință și umilință
Și nici o bucurie nu poate fi mai mare,
Decât întoarcerea acasă, la izvoare.

Soldat al închinării

O, suflete al meu,
De ce fugi de Dumnezeu?
Cascadă de gânduri negre
Apasă lăuntrul meu
Vinovăția și necurăția
Întăresc dușmănia.
La luptă eu voi pleca,
De Hrisos voi asculta.

Uitându-mă la sufletul meu
Văd pustia lăuntrului meu
Am căzut în deznădejde
Conștientizând păcatele,
În lupta cu ispitele
Am pierdut echilibrul în luptă
Și mersul ușor pe sârmă,
Hristos mă prinde de mână.

Deopotrivă, raiul și iadul
Sălășluiesc înlăuntrul nostru,
La mijloc, echilibrul nostru
Lupta cu firea decăzută,
Pentru a obține învierea lăuntrică,
Descoperind în adâncul inimii,
Strălucirea comorii rugăciunii,
Prinosul unui soldat al închinării.

Comandor(r) Ștefan Popa

Viena
Categorii
Actualitate
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole