Poezii pentru sâmbăta seara de Mircea Dorin Istrate

ANOTIMPURI ÎN ROTIRE Motto: ’’În primăveri, primăvăram coline Şi mă umbream în veri pe-un vârf de deal, M-am întomnat cu toamnele din mine Iernându-mă cu iernile-n Ardeal.’’ *** În...
Viena

Mircea Dorin Istrate

ANOTIMPURI ÎN ROTIRE

Motto:
’’În primăveri, primăvăram coline
Şi mă umbream în veri pe-un vârf de deal,
M-am întomnat cu toamnele din mine
Iernându-mă cu iernile-n Ardeal.’’
***
În primăveri am fost semănătorul
Ce dat-an viaţa vamă bucăturii,
În fânul verii pus-am cimbrişorul
Să-nmiresmeze iarna podul şurii.
***
Pe Continit cu turma de mioare
Tot păşunam vecia din-ceput
Şi-am tot arat pământul la Răzoare
Să-mi însoresc străbunii prinşi în lut.
***
Sub vechea salcă, unde-n tremurare
S-au lenevit curgând în lunga vară,
Iar murele s-au îndulcit la soare
Din crucea zile cât îmi tot luară
***
Băiet fiind, cu alţii de-a mea samă
Prin Bercul înfrunzit făceam cărări
Şi-nfiorat tot datu-i-am ca vamă
A sufletului dor, prins în visări.
***
Acuma-s întomnat în vremi de toamnă
Şi simt a iernii rece îniernat,
Pe-al vieţii ram brumat sunt ca o poamă
Rămasă-n vânt şi-n ploi, însingurat.

ICOANA

Din candelă feştila împarte cea lumină
În tremurate raze pe chipul din icoană,
Şi-n pâlpâiri se stinge, tot aşteptând să vină
Un înger, ce-ntări-va sfinţenia din ramă.
***
Jur-împrejur a smirnă miroase locu-n care
Puteri nebănuite se ţes din însfinţit,
Ca ruga cea smerită şi calda sărutare
Lăuntrice speranţe să nască înzecit.
***
În faţa ei, de-o samă, în şiruri păcătoşii
În lacrima durerii mereu s-au închinat,
Iar blânda cea icoană, mi i-a cuprins cu ochii
Şi sub privirea-i caldă mereu i-a-mbărbătat.

***
Acum, în umbra serii, cădelniţa-n hodină
Un fir de fum îmi toarce spre-altarul scorojit
Şi-n liniştea adâncă, smerit mi se închină
Un preot dat uitării, din veacul învechit.
***
-Fereşte Doamne lumea de rele ce-or să vină
Şi dă-i la păcătosul speranţa de-ndreptare,
Mi-l scoate pe nevolnic, ce iar căzut-a-n tină
Şi dă-i, că-i omeneşte, putere de-nălţare.
***
Iar mie dă-mi osândă de-acuma îndoită
De-am să greşesc cu gândul în faptă şi-n cuvânt,
Că vreau, de merg la Tine, când viaţa mi sfîrşită
Să fiu iertat în toate, ca-ndurătorul sfânt.
***
Apoi, o cruce-şi face spăşit şi-n mulţumire,
Sărută cea icoană cu sufletu-mpăcat
Şi-n gând cuprinde lumea să-i facă ocrotire
În noaptea ce se cerne, pe răbdătorul sat.

ÎN GRÂUL DIN COLIVĂ

În grâul din coliva făcută s-amintească
De şirul fără capăt a celor duşi la cer,
Stau nume ce odată în viaţa lor lumească
Au fost ca noi, şi-acuma-s doar stele care pier.
***
Cu miile-s în blidul sfinţelnicului loc
Veghiaţi de-o lumânare ce parcă-i priveghează,
Le fie somnul dulce sub umbră de noroc
În raiul fără margini sub însfinţită pază.
***
Pomelnicul ne leagă de ei, nemuritorii,
Ce tot urcat-au neamul pornit din veşnicit,
Să fie-n astă vatră de-apururi muritorii
Cu soarta mergătoare din zori, spre asfinţit.
***
Când îngânăm un nume şi vreme de-o clipită
Cel chip l-avem aevea aşa cum l-am ştiut,
Cu el în gând vorbi-vom în clipa pironită
Şi-i mângâiem cel suflet ce vine din trecut.
***
Ne stâmpără aleanul de-i ştim îmbucuraţi
Şi-n bună rânduială în lumile de sus,
Pe moşii noşti jertfelnici, bărbaţi între bărbaţi,
Ori dragi părinţi ce-n lumea aceasta ne-au adus.

FILOZOFUL

Barbă lungă, plete sure, mers târşit, împiedicat,
Gârbovitul duce-n spate ani ce nici că îi mai ştie,
Căutând cu ochii minţii gândul cela desfundat
Ce îmi ţine în strânsoare, taine-n cuib de veşnicie.
***
De o viaţă-mi tot adună, îmi măsoare şi-mi socoate
Mai adaugă, mai scade, mestecându-le mereu
Şi-n plăcută neodihnă prinsă-n zile lungi şi-n noapte
Cată taine ce-s ştiute doar de Bunul Dumnezeu.
***
Cum ar vrea măcar o clipă să îmi fie azi în stare
A găsi ce nici visează mintea altora închisă,
Un ceva ce truda-ţi face mai uşoară în lucrare
Iar cea lume să-ţi dea faimă nesperată, necuprinsă.
***
Şi-ar mai vrea, aşa socoate, uite-aşa din întâmplare
Facă-mi aur din nimica, bogăţie şi putere,
Piatra cea filozofală ce pe lume preţ nu are,
Tinereţea înfruptată şi-a iubirilor plăceri.
***
Domnu-l vede, dar îl lasă în zadar să se căznească
Ca să vadă toţi că-n lume din nimic nimic se naşte,
De nu pui valoare-n cele şi nu laşi să se-nmulţească
Aurul ascuns în minte ,dar primit când mi se naşte.

Mircea Dorin Istrate

Viena
Categorii
Poezie
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole

  • Din poeziile şi jurnalele lui Khosiyat Rustam (Uzbekistan)

    31. Viață, te văd râzând de mine; Drumul către tine stă închis. Este acolo în ochii tăi, pot să văd, Și vreau să ţip tare dar Strig tăcută ca...
  • CLIPĂ DE DUMNEZEIRE

    Pune Doamne luna-n cui Și nu spune nimănui, Cum, c-o dragă copiliță Mă tocmesc pentr-o guriță. *** Ea mi-o da, dar plată cere În oftat și în durere Ca-nzecit...
  • ACEST AER

    Acest aer se zbate fluture în ochiul albastru Cum îndoiala de tremuratul firav al dragostei de ciută Acest aer de grâne coapte vorbește despre inimi ce dezlipesc pereții de...
  • Sunt ogorul…

    Niciodată viața n-a fost mai frumoasă, Ca acuma, Doamne, când ea se sfârșește, Niciodată n-am stat s-o opresc Și ea a trecut, asa, nebunește… *** Am crescut copiii, acuma...