Poezii răzvrătite de MIHAELA CD -Canada

Veni-va lege nouă pe Pământ! Că suntem MULŢI ne strigă-n gura mare Și că AICI sub soare nu-i LOC pe pământ Războaie ar vrea să-nceapă, strigă TARE Curând veni-va...
Viena

Mihaela CD

Veni-va lege nouă pe Pământ!

Că suntem MULŢI ne strigă-n gura mare
Și că AICI sub soare nu-i LOC pe pământ
Războaie ar vrea să-nceapă, strigă TARE
Curând veni-va LEGE nouă pe Pământ!

Voi cei MULŢI nedoriti pricepeți îndată
Că vocea noastră-i UNA si n-o pot opri
Și GRIJA zilnică ce-i tot mai timorată
Cu alte noi INVENŢII vor dori a asupri!

Și-n cimitire se-nmulțesc MORMINTE
Căci LOC sub soare NU E pentru toți
Dar sus în RAI sunt locurile SFINTE
Ce-s pentru CEI BUNI ,nu-s pentru hoți

Și-n frica lor de LEGEA cea divină
Găsi-vor niste SCUZE jalnice de-atei
Voi să rămâneți DREPŢI și fără vină
Căci CEASUL morții sună pentru ei.

Și-n timp ce alte MOJICII prepară
Să facem PACE sfântă pe pământ
Domnul cel Sfânt din CER coboară
Ca sa ADUCǍ lege nouă pe Pământ!

Vânduți în mondială piață

Peste ape-nvolburate plânge sufletu-mi pribeag
Să mai cânte nu mai poate, plânge-n van!
Și-n poiana ce odată avea aerul dulceag
Plânge glia, plâng toți prunii, an de an!

La fereastră stă și-așteaptă o măicuță ostenită
Bolnavă și singurică, înc-un an și înc-un an
Sufletul să-mi fugă plânge către glia-nțelenită
Dar molima-n spate strânge.. ca un bolovan.

De departe STRIGǍ CERUL și cu îngerii în cor:
-Nu vă temeți de osânda ce-o trimite Dumnezeu
Ce faceți cu tot poporul și cu mamele ce mor?
(Și cu greața ce-i cuprinde râd c-un râs de cimpanzeu)

-Voi ce vindeți astăzi lumea,de o mamă-ați fost născuți
Nu vă plânge-n suflet gândul c-ați putea fi chiar și voi
Căci PUTEREA… astăzi râde… sunteți arhicunoscuți,
Dar de MÂINE , nu se știe… de-ți ajunge în nevoi.

Și-ntr-o parte-ntorc privirea,IGNORÂND întreg poporul
Și tot râd c-un râs NEBUN,despre oameni,…despre viață:
-Doar o gloată de tâmpiți ce pe mări își plimbă dorul
Să PRICEAPǍ că-s vânduți, într-o mondială piață!

Până când ?

Cât să mai îndurăm o nedreptate
Și cât să mai urcăm pe contrasens?
Căci judecata lumii-i o cetate
Închisă-n turn c-un unic sens!

Cât crezi ca-i negura mondială
Și până când să ne tot injosim
Acceptând o minciună globală
Tu, Doamne, spune Până când ?

PORȚI ÎNCHISE

Pleacă la ceruri sufletele toate
Căci molima-i culege din mers
Și nimeni s-o oprească nu poate
Plângem și ne rugăm în vers

Bolnave minți întoxică poporul
Vor taxe pentru aer să plătim
Departe mamelor le plânge dorul
Și-n singurare vor ca să trăim

Degeaba-nchideți porți cu zale
Ne-nchideți trupul între ziduri seci
Dar sufletului nu-i poți sta în cale
Și zburdă pe-ale Universului poteci

Nu-s lanțuri ca să ne legați credința
Nici înfierați în beciurile reci
Sunteți doar zmei ce-și vând neputința
Și-n gândurile voastre-s monștrii,zeci

Ironică vioară

Ironica vioară cântă afon
Se-ndeamnă să mai cânte un ceas
Și zgârie a sufletului patefon
Căci a pierit iubirea ce-o avea în glas.

Din false prietenii-ndulcite,
Cu vorbe fabricate în catren
Se cern doar notele tocite
Restul plecate-s cu alt tren

Căci și succesul astăzi doare
Pe cei ce-n suflet sunt haini
Și pier vorbele înfloritoare
Ce le donau printre străini

Și-adorm veștede griji în umbră
Și ceasul bucuriilor le tace
Se-așterne praf în pacea sumbră
Ironica vioară tristă zace.
Neputincioși și lași

Războiul voințelor se aprinde
Doldora sună galbeni în buzunar
Iar bogăția vrerea o cuprinde
Și moare vitejia celui temerar

Libertatea-i pusă-n lanț de pace
Cu zale de cuvinte stă legată
Și luptă greu credința care tace
În sufletele triste,speriată

Dreptatea-i strâmbă pentru nevoiași
Și-i o croială dreaptă pentru farisei
Suntem doar bieți neputincioși și lași
Și-n jugul nedreptăților zâmbim atei.

TEMELIA VIȚELOR ÎMPĂRĂTEȘTI

Din alte lumi o să răsară bucuria
Din vremi ce nu-s trecute prin nevoi
Veni-vor soarele și trăinicia
Să vă sclipească peste nori și ploi

Răbdare frați români,răbdare!
Căci ceasul vieții nu-i trecut
Acolo fi-va dulce sărbătoare
Acolo-n Raiul țării de demult

Veni-vor vremuri fericite încă
Și vor sclipi în razele domnești
Frumoasa ie românească-i,stâncă
La temelia vițelor împărătești.

Răscoala sufletelor

Trăim aievea un coșmar nedrept
Pe care minți bolnave ni l-au hărăzit
Nu-i drept pe lume s-ai o rană-n piept
Doar pentru că-n modele tu ai năzuit

Născuți suntem în timp nepotrivit
Secera nepăsării-i dezgropată
Ce-aveți cu noi? Voi n-aveți niciun drept
Să faceți gropi cu moartea pe lopată,

Se-ndeamnă cerul la răscoală
Și nedreptatea n-o poate răbda
Trezind și morți și cei căzuți în boală
Să ceară libertate pentru viața ta

Și mii de voci se-aud într-o vestire
Vin,vin , se-apropie strigând
Pentru cei vii amorțiți în neștire
Vin să ne-nvie pe pământ!

FULGI ÎNARIPAȚI DE DOR

Păzind o flacără ce arde
Văd pași de înger în eter
Mă-ndrept ușor și văd petarde
Mici licurici pășind spre cer

Se duc râzând spre veșnicie
Suflete prinse-n dans de-argint
Acolo-i vals și-i pură dărnicie
Și grăbesc pasul într-un sprint

Mă-ntreb de-s vie ori de-s trează
Visez,ori nu? Oare-i adevărat?
Și-mi strig conștiința brează
Și sufletu-mi atat de-mpovărat

Și-n flacăra ce-ncet se stinge
Luminile adorm ușor…
Și-mi pare frig și-n suflet ninge
Cu fulgi înaripați de dor!

Aripa sufletului nu o puteți reteza
Chiar de-om pleca spre nemurire
Spre Rai să ne urmați nu-ți cuteza
Acolo unde-i blândă pace și iubire.

Judecata din urmă

Judecata din urmă o să vie
Pe cerul nedreptăților lucind
Și-acolo jale cruntă o să fie
Mișeii-n întuneric buimăcind

Cu zbice împletite-n răutate
Ați ticluit distrugerea masivă
Ați picurat cu rău incet în rate
Peste populația stând pasivă

Din toate legile cele făcute
Vă faceți scuturi pentru voi
Râuri devin lacrimi durute
Ce-n șiroaie curg către voi

Dar nu vă pasă triste umbre
Căci n-auziți decât ce-i vrut
In nopțile ce-s reci și sumbre
Voi din arginți vă faceți scut

Și curge nepăsarea-n valuri
Se-adună peste voi comori
Poporul spulberat pe maluri
Respiră prin tulburați pori

Pleacă rând pe rând sărmanii
Spre cerul păcii ca să-nvie
În van cred să scape hoțomanii
Judecata din urmă o să vie!

Mihaela CD
Membru al Ligii Scriitorilor Români
Membru al Uniunii Scriitorilor din Canada
Președinte al World Poets Association filiala Canada

Viena
Categorii
Poezie
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole

  • Mircea Dorin Istrate – Poezii pentru sâmbăta seara

    Toamno, pentr-un strugure, Cu aripi de fluture Brumărit-ai frunza-n vii, Sus pe dealuri, Pe câmpii, Amintindu-ne că vii Și c-aduci ca-nfiorare Vântul, ceața, bruma care Scânteia-va-n cea cărare Dimineața...
  • La Boheme

    La Montmartre lângă Sacre Couer Acolo am să mor Într-un tablou pierdut la beție de Utrillo Copia este în cimitirul de suflete moarte de la Cafe de Paix Desigur,...
  • Iar…

    Stau la geam cu capu-n mână iar pisoiul toarce timpul ca pe un fuior de lână. Iar se schimbă anotimpul! Plouă-ncet cu picuri mici peste câmpuri, peste floare, vântul...
  • Mircea Dorin Istrate : POEZII PENTRU SÂMBĂTA SEARA

    ,,În Raiul cel frumos al copilăriei și al tinereții mele” CÂTE ÎNCĂ ANOTIMPURI Motto: ,,Câte încă anotimpuri vor mai trece peste lume N-o ști nimeni să ne spună viață...