Povestea mea de integrare sau Integrare pe repede înainte

În anul 2012 aveam 35 de ani şi soţul meu, 36 de ani, fetiţa noastră avea 6 ani şi 3 luni iar baiatul, 1 an şi 7 luni. O...
Viena

În anul 2012 aveam 35 de ani şi soţul meu, 36 de ani, fetiţa noastră avea 6 ani şi 3 luni iar baiatul, 1 an şi 7 luni. O familie tânără şi cu vise. Era aşa o isterie în ţară cu încadrarea în grupele de muncă, fata trebuia să înceapă şcoala, astfel încât ne-am revoltat puţin şi ne-am zis că este momentul să schimbăm ceva în mersul lucrurilor.

 Zis şi făcut. Pe 5 septembrie 2012 am ajuns în Germania ştiind să zicem doar ,,Guten Tag‘‘. Ne-a aşteptat la aeroport soţul unei foste colege de facultate, un domn pe care nu-l cunoşteam şi cu care ne-am găsit relativ repede. Într-o ora eram deja la ei acasă, în aceeaşi zi mergând la primărie şi înregistrându-ne. Colega mea închiriase deja un apartament pentru noi, dar nefiind mobilat am petrecut zece zile la ei. În timpul acesta am mai bifat câteva aspecte importante: ne-am deschis un cont bancar, am făcut contract pentru energia electrică şi lucrul cel mai important, am luat legătura cu gradiniţele din jurul locuinţei în care urma să locuim. Acolo ni s-a spus clar că nu au locuri şi să mergem să ne înscriem fata la şcoală. Secretara şcolii a vorbit cu noi în engleză şi fără a întâmpina vreo problemă, pe data de 12 septembrie, la numai şapte zile de la sosirea noastră în Germania, fata a început şcoala.

Trebuie să mărturisesc că, în ciuda determinării cu care am pornit la drum, am luat în discuţie şi întoarcerea în ţară în cazul în care copilul nostru ar fi întâmpinat greutăţi sau ar fi fost jignit. Dar copilul s-a adaptat uşor, a învăţat repede limba ca orice copil, pentru noi fiind însă mai greu.

La începerea anului şcolar, copiii de clasa a doua au prezentat un scurt program pentru nou veniţii în şcoală. Atunci am avut o mare dezamăgire, am crezut că am nimerit la o şcoală mai ,,altfel’’ deoarece programul presupunea ca fiecare copil să recite sau să cante numai un vers, ceea ce în ţară nici măcar la grupa mică nu se putea întampla. Am înţeles apoi că cei din clasele primare sunt luaţi încet, un proces firesc prin care se urmăreşte să-i motiveze să le placă şcoala, nicidecum să îi sperie, iar lucrurile se complică cu fiecare an, ajungându-se la o triere anuală a copiilor în funcţie de rezultatele şcolare. Dar asta aici nu reprezintă o tragedie sau un eşec. Nu toată lumea face facultate ca în România, aici se poate trăi frumos şi decent având o calificare obţinută la o şcoală de meserii, un aşa-numit Ausbildung, fiecare om avându-şi locul lui şi fiind respectat pentru ceea ce ştie să facă.

Cel mic era cu mine acasă în tot acest timp. Nu cunoşteam pe nimeni, îmi era greu şi aş fi vrut să mă întorc. Plângeam zilnic, vedeam numai părţile urâte ale Germaniei şi aşa am ţinut-o opt luni de zile, până când soţul meu a zis că ar fi momentul să merg la cursuri, să învăţ limba.

Din acel moment s-a schimbat totul la 180 de grade. Mergeam la şcoală, râdeam cu colegii, cunoşteam oameni noi, starea de spirit mi se îmbunătăţise considerabil. Între timp primisem răspuns de la grădiniţă cum că cel mic era acceptat şi el. Noua noastră viaţă era frumoasă: mergeam la bazin, vizitam parcurile, ne făceam noi prieteni, cununam, botezam, mergeam la biserica românească ortodoxă din oraş, ne respectam tradiţiile româneşti, începând să vedem totodată şi latura frumoasă a ţării în care am decis să ne creştem copiii.

La noi în casă se vorbeşte exclusiv în limba româna, copiilor nefiindu-le permis să vorbească mix, de exemplu trei cuvinte în limba română şi două cuvinte în limba germană. Ei petrec mult timp la şcoală deci limba germană şi-o dezvoltă exponenţial aş putea spune. Interesul nostru este însă ca ei să vorbească corect limba materna. Peste tot viaţa este în fond la fel, cu bune şi rele, fără garanţii. Aşa că în Germania, în România sau în altă parte, fiecare îşi trăieşte destinul.

                                                                                                                                   A.Z.

Viena
Categorii
DiasporaPovestea mea de integrare
1 Comentariu
  • RebabuG
    23 iunie 2019 at 1:30 pm
    Răspunde

    Acyclovir Buy Pharmacy Online Malaysia Horses Viagra Online Propecia Generic brand cialis and levitra Cialis Effetti Durata buy accutane no rx

  • Răspunde

    *

    *

    Alte Articole