România subterană: Peștera Gruietului

Una din cele mai frumoase pesteri din Romania este inca putin cunoscuta de turisti – insa lucrurile pe viitor se pot schimba. Primaria comunei Rosia (jud. Bihor) studiaza in...
Viena

Una din cele mai frumoase pesteri din Romania este inca putin cunoscuta de turisti – insa lucrurile pe viitor se pot schimba. Primaria comunei Rosia (jud. Bihor) studiaza in prezent un proiect al Clubului de Speologie „Z”, privind amenjarea turistica complexa (electrificare, drum de acces, pasarele etec.) a acestei interesante retele subterane. Pestera Gruietului din Muntii Padurea Craiului, cu o dezvoltare de 620 m, este resurgenta marii pesteri Hartopul Bonchii (dezvoltare: 6.668 m). Pestera Gruietului este axata pe un rau subteran lung de 225,6 m, deasupra caruia, in sectorul final, se dezvolta un etaj superior ascendent. Pestera contine si cele mai variate concretiuni, fiind din acest punct de vedere una din cele mai frumoase din Muntii Padurea Craiului.

Istoria acestei pesteri incepe inainte de al Doilea Razboi Mondial. In etajul superior a fost identificata o semnatura din anul 1936! Pestera Gruietului a fost semnalată de P. A Chappuis si R. Jeannel in 1951 sub toponimul gresit de Peştera din Valea Fleazelor, apoi de T. Orghidan şi colab. in 1965 sub cel de Peştera din Valea Şteazelor sau Peştera Poniţei. I. Viehmann, Gh. Racovita si T. Rusu au topografiat nivelul activ tot in anul1965, harta lor nu a fost publicata insa niciodata. In 1986 E. Silvestru si V. Lascu intocmesc o harta ceva mai precisa pentru 414 m. In anul 2019 o echipa a Clubului de Speologie „Z” (Liviu Valenas, Alexandrina Trif si Péter Merinu) face o explorare aproape completa si intocmesc o topografie precisa pentru 620,0 m dezvoltare totala si +50,2 m denivelare.

Pestera se dezvolta in calcare jurasice, puternic diaclazate si faliate. Exceptand primii 10 m, galeria principala, parcursa de un rau subteran, este cvasi-orizontala, pana la sifonul terminal. Inainte de sifon se dezvolta insa un etaj superior, deosebit total ca morfologie de restul pesterii. El este continuu ascendent, urcand in total o diferenta de nivel de 43,6 m. Este si sectorul cel mai bine concretionat al pesterii. Cavitatea, ca resurgenta a Pesterii din Hartopul Bonchii, s-a format initial in regim epifreatic, inclusiv etajul superior. Acesta a constituit primul dren al Pesterii din Hartopul Bonchii, ulterior toata pestera a fost remodelata vados. In etajul superior se mai pastreza, seci acum, cele 5 vechi cascade mai importante. Cursul subteran care curge prin pestera nu seaca niciodata, are un debit de cativa litri pe secunda, insa la viituri poate depasi 100 l /s.

De la un portal in panta, lat de 15,6 m si inalt de 6,6 m, dupa o scurta portiune asendenta, unde paraul formeaza mici cascade, se penetreaza in Sala de Intrare, larg luminata, cu dimensiunile de 30 x 18 x11,4 m. Sala daposteste si o colonie de lilieci. Dupa o scurta gatuire a galeriei se patrunde in Sala Mare (58 x 17 x17 m), care pe stanga prezinta o scurgere stalagmita impresionanta. Galeria incepe treptat sa devina mai mica ca sectiuni, pe partea dreapta (in sensul de inaintare spre sifon) se gasesc 4 laterale mai importante, din care una concretionata, lunga de 68,5 m. In continuare parcursul devine jos, cu tavanul coborat pana la 0,6 m inaltime. De la o mica salita cu o formatiune circulara, asemanatoare unui dovleac, dupa 23,6 m se ajunge la sifonul terminal, jos. Tentativele de plonjare a lui au esuat succesiv din cauza apei extrem de maloase. De la „dovleac”, pe stanga, incepe insa un tobogan aascendent lung de 23 m, in mare panta, care conduce la un foarte frumos lac suspendat cu apa cristalina. Dupa el galeria devine joasa si dupa o verticala de 4 se debuseaza intr-o sala de 18 x 7,5 x 11,4 m. Urcarea unei uriase scurgeri stalagmitice inalta de 7 m a dus la descoperirea in anul 2014 unei galerii joase, concretionate, lunga in total de 42 m, care nu a fost explorata pana la capat. Este singurul semn de intrebare care mai ramane in aceasta pestera. Din ultima sala, dupa doua verticale de 2 si respectiv 1.5 m se debuseaza in Sala Terminala (34 x 15 x 14 m). In stanga o galeria mai stramta, ascendenta, se bifurca in doua ramuri, terminate prin hornuri inchise, cel de 8,5 m inalatime atine cota maxima a pesterii, +50,2 m. Pestera contine toata gama de concretiuni clasice, iar pe tavanul si peretii etajului superior se dezvota cristalizari de calcit. Reteaua subterana adaposteste o colonie de lilieci, care in 2014 au sejurnat in Sala Mare, iar 2019 in Sala de Intrare.

LIVIU VALENAS

Intrarea în Peștera Gruietului, foto: Liviu Valenas.

Harta Peșterii Gruietul, întocmită în 2019 de Liviu Valenas, Alexandrina Trif și Peter Merinu.
Explozie de concretiuni stalagmitice în Sala Mare din etajul superior, foto Liviu Valenas.
Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole