Sărbătoare de octogenar cu visul crescător al ghioceilor alb-verzui de sub hibernalii nămeţi Ion Pachia

Paragraf Ion Pachia-Tatomirescu Sărbătoare de octogenar cu visul crescător al ghioceilor alb-verzui de sub hibernalii nămeţi Cine a intrat în posesia recentului volum de poeme semnat de Miron Ţic,...
Viena

Paragraf

Ion Pachia-Tatomirescu

Sărbătoare de octogenar cu visul crescător al ghioceilor alb-verzui de sub hibernalii nămeţi

Cine a intrat în posesia recentului volum de poeme semnat de Miron Ţic, «Visul din iarbă» (Bucureşti, Amanda Edit [ISBN 978-606-979-144-8], 2019; pagini „format A-5“ : 100), fireşte, atent şi la articolele noastre mai vechi dedicate prin anotimpuri nenumărate operei „mironţicuiene“, iute şi-a dat seama, ca şi noi, că are de-a face cu o lirică în sărbătoare de octogenar cu visul crescător al ghioceilor alb-verzui de sub hibernalii nămeţi, reamintindu-şi, poate, şi cele tipărite de noi mai demult, între anii 2007 ‒ 2015, sub titlul Şapte funigei strangulează floarea ucigaşă de crin:
«Poet, prozator, eseist, jurnalist / publicist, Miron Ţic (născut în zodia Gemenilor, la 22 mai 1939, în localitatea Boz-Brănişca, judeţul Hunedoara, din Dacia Nord-Dunăreană, cu studii bacalaureate – în anul 1962 – la Liceul „Decebal“ din Deva, cu studii postliceale la Şcoala Tehnică de Contabilitate din Alba Iulia, cu diploma de specialitate obţinută în anul 1966, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba ‒ Hunedoara) are o importantă operă care ilustrează admirabil conceptul de tradiţionalism de factură pillatiană ‒ concept permiţând semnificantului „altoirea“ prefixoidului neo-, numai dacă, raportat la secolul al XX-lea, de pildă, prin neotradiţionalism nu se înţelege altceva drept semnificat decât tradiţionalismul sfârşitului de veac respectiv, îmbogăţit prin clasicizarea modernismului de la începutul veacului respectiv…» (Ion Pachia-Tatomirescu, «Pagini de istorie literară valahă de mâine», volumul al II-lea, Timişoara, Waldpress [ISBN 978-606-614-091-1 / ISBN 978-606-614-128-4], 2015, p. 282).
DR : Maestre I. P.-T., „neîntrecut gospodar valah într-ale condeielor din zilele noastre“, Miron Ţic, atent, meticulos, îşi sărbătoreşte intrarea-i în octogenariat „la ţanc“ ‒ de citim sub ultimul cuvânt din titlu, „iarbă“ ‒ «la optzeci de ani, optzeci de poeme», poeme dispuse în cele patru cicluri lirice ‒ „mulţimi disjuncte, în general, de poem-texte“ ‒ relevate de „mai iutea structurare“ a acestui aniversar volum: (I) Ca o lumânare aprinsă într-o candelă… (texte: 20); (II) Când ochiul atinge poezia… (texte: 27); (III) Cântec de leagăn pentru dragostea mea… (texte: 15) şi (IV) Cuprinsul unui necuprins… (texte: 18). 80 de ani = 80 de texte, nimic în plus / minus…!
I. P.-T. : Un contabil ‒ chiar şi poet născut fiind ‒ nu greşeşte decât o singură dată, dar niciodată nu-i încolţit / încercat de eroare când este vorba despre ceea ce i se cuvine de la cele două ursitoare trimise din partea celor două sacre perechi ale monoteismului tetradic de panou central al Zalmoxianismului. Şi fără a se mai insista asupra „bâlbâielii“ din corolele semantice de la vocabulele „lumânare“ şi „candelă“, dar şi „fără a se mai da cu presupusul“ că-n manuscrisul dat la cules / corectură era scris „albastru pe alb“, «(I) Ca o flacără dintr-o candelă…», ar fi bine ca Distinsul Receptor să stăruie puţin asupra prefeţei «Conştientizarea harului», de drd. / „doctorandiţa“ Mihaela-Mariana Cazimirovici (pp. 7 ‒ 9), reţinându-se vreun citat-două, de se află, şi pentru „cititorul de departe“.
DR : Constată Mihaela-Mariana Cazimirovici că în «Visul din iarbă», de Miron Ţic, «fericit octogenar de-acum»:
«timpul se revarsă din interiorul poeziei, chiar dacă primăverile ajung să se adune cu zecile, numărul lor nu mai sperie, ci reprezintă bun prilej de bucurie şi asumare a frumuseţii vieţii» (p. 7); «poetul nu cosmetizează sentimentul, ci îl transmite direct […], continuitatea acestuia putând fi pulsul de savoare al versului» (p. 8);
şi, în ultimă instanţă prefaţatoare:
«…poetul Miron Ţic, ferit de dulcegării prin puterea de conştientizare a harului, cultivă o nostalgie fără dramă, fără opintire în amintiri care ar putea leza echilibrul, construind, în acest fel, liniştit şi cu substanţă, o lume a iubirii, care cuprinde totul.» (p. 9).
I. P.-T. : „În lumea iubirii de Dumnezeu, Unul / Uniilă“, octogenarul Miron Ţic surprinde ‒ în „poem-nucleul“ care-şi transferă titlul asupra întregului volum scris în localitatea Ilia, între 15 octombrie 2018 şi 22 ianuarie 2019 ‒ un erou liric, nu cum «în marea noapte care vine», macedonskian, „peste fruntea rozelor“ (cf. «Rondelul rozelor ce mor»), ci „în noaptea cea lungă“, înspăimântându-se, înfricoşându-se de moarte, de „nimicul etern“ :
«Ajuns în noaptea cea lungă, / somnul mă cuprinde ca într-un cerc / şi începe să îmi fie frică de visul din iarbă / ce naufragiază din umbra în retragere / prin singurătăţi […] / unde înnebunesc din dragoste. / […] / Când eu mă văd atât de singur, / dar, mai ales, când trăiesc iarna aceasta, / pe care am simţit-o pe drumuri întunecate, / prevestind spaima ce respiră sub ură secretă, / cuvintele cresc fără de sfârşit, / dorinţa mea este atât de tânără / încât încep să plâng de fericire, / încât disperarea se topeşte din nimicul etern…» (Visul din iarbă, p. 19).

DR : Există în volumul de versuri, Visul din iarbă, de Miron Ţic, şi o tradiţionalist-notabilă ars poetica, potrivit căreia «poezia-i propria noastră trăire / tulburătoare […]. // Poezia-i acel aer sacru din icoane, / lumină dulce […]. // Poezia-i anotimpul ce se naşte-n floare / şi un dor între aproape şi vârful de rază…» (Aer sacru din icoane, p. 64).
Eroul liric mironţicuan se distinge printr-o serie de autentice „manifestări / trăiri tradiţionaliste“: la «Poarta Parnasului» îşi arată „oasele trandafirii“, oase «obosite / de culorile lor trandafirii», mărturisind că se iveşte «dintre cele două secole, / alături de Afroditele cu vestimentaţia ninsă» (De la poarta Parnasului, p. 12); nu ne spune că poetul „risipeşte“ / „ratează“ mitemele Facerii / Genezei Poemului, ci ne mărturiseşte că poetul, «în cele şase zile lucrătoare / ale săptămânii», «şi-a scris poemul» şi apoi «priveşte crengile copacului pline de fructe», că «în ziua de luni / deschide fereastra casei» ca să vadă celebrul „tei eminescian“ «desfrunzit», nicidecum «ziua de joi […]» a «marelui poet Eminescu», că «în ziua de marţi / simte că i-a intrat iarna în suflet», sau că, sâmbătă, „cu schimbarea timpului verbal de la perfectul compus“, de la «ce a [s-a] făcut până atunci», la „oarecum-aproapele imperfect“, de vreme ce «coala albă de hârtie / strălucea pe un vas de argint» şi că duminică, «poemul împlinea vârsta de şapte zile» (Ce face poetul, p. 13 sq.).
Ca poet octogenar mărturiseşte convingător că „nu-şi mai poate vedea umbra», că „aleargă şi dăruieşte“ «metafore înfrunzite-n dulcea petală a gândului» (Poetul la optzeci de ani, p. 18), că „simte-n el“ «aprinse tăceri», că „simte-n el ţipătul cuvântului“, că „a numărat“ «stelele căzătoare în noapte» (Nu mă pot grăbi, p. 20), că „vede“ «umbra iederii cum [i] se furişează-n viaţă» (Se face din ce în ce mai târziu, p. 35), că «viaţa nu-i stană de piatră» (p. 46); mai face şi o observaţie paradoxist-uimitoare despre Alter şi despre cum priveşte „în anotimp un filosof căzut pe gânduri“:
«Filozoful căzut pe gânduri. Priveşte anotimpul / ce vibrează meditativ în desprinderea sa / temporală a unicităţii urcată în Alter.» (Filosoful căzut pe gânduri, p. 45).
Şi cum «lumina de la poarta poeziei trece mai departe» şi «urcă frumos către punţile cerului» (p. 56), se cuvine să încheiem prezenta recenzie cu o impresionantă „mărturisire de divină iubire“ a eroului liric, în lejeră „amintire“ de tonalităţi psalmic-davidiene:
«Cu tine doresc ca un orb să port lumina. / […] / Zi de zi, cu tine, iubindu-te / orbit de frumuseţea ta. / Las timpul să mă poarte în templul Tău / şi să-ţi mărturisesc că mă doare fiecare amintire. / Din destinul orb care ne poartă pe drumurile noastre / nedespărţite vreodată de chipul tău tăcut / în care / îmi îngrop gândul în frunzişul ce naşte amintiri.» (Mărturisire, p. 47).

Pachia-Tatomirescu, Ion

Viena
Categorii
SărbătoriUncategorized
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole