Scriu despre zbaterile sufletului – Interviu cu Ani Vanda

     REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE Data nașterii:14 august 1965,Târnăveni. Debutul publicistic în cotidianul „Cuvântul Liber”, 2003. Debutul editorial:iunie 2003, cu volumul de versuri „La rǎdǎcina zborului”. Cărţi publicate, cu menţiuni bibliografice...
Viena

    

Ani Vanda

REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE

Data nașterii:14 august 1965,Târnăveni.

Debutul publicistic în cotidianul „Cuvântul Liber”, 2003.

Debutul editorial:iunie 2003, cu volumul de versuri „La rǎdǎcina zborului”.

Cărţi publicate, cu menţiuni bibliografice complete: „La rădăcina zborului” (2003), „Apǎ şi foc” (2006), „Vibraţii de argint” (2010), „Vrej de lumină” (2015).

Prezenţe în antologii sau volume colective: „Cenaclul literar din Târnăveni” 1956-2006 (Rǎzvan Ducan), „Caravana culturii”,vol. II, (2018), „Românul s-a născut poet”(2018).

      Dosarul meu de receptare critică include articole publicate în „Cuvântul liber”, semnate de Lazǎr Lǎdariu, Mariana Cristescu, Aurel Hancu.

      Premii literare :

  1. Premiul Gazetei Reghinului, Concursul de Poezie Religioasǎ Credo, 2005,
  2. Premiul Direcţiei Judeţene pt. Culturǎ, festivalul de poezie „Prima iubire”,2006,
  3. Marele Premiu pentru poezie al festivalului : „Credo şi al Direcţiei Judeţene pentru Culturǎ, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Mureş” ,2007,
  4. Premiul de literaturǎ „Credo” secţiunea manuscrise,Tg. Mureş, 2011,
  5. Premiul III „Credo”, Lăpușna, 2018.

Liliana Moldovan (L.M.) : – Născute din faldurile adânci ale sufletului poeziile pe care le scrieți sunt expresia unor eliberatoare arderi interioare. La ce vârstă ați deschis poarta creației și care au fost principalele puncte de sprijn ale periplului  literar pe care l-ați parcurs până acum ?

Ani Vanda (A.V.) : – ,,Eliberatoare arderi interioare”- ați surprins foarte bine acele zbateri  lăuntric, acele lupte ascunse ale gândurilor de a da rod cuvântului, transformând aripa frântă în  zbor  sau eliberând cătușele clipei. Poarta creației am deschis-o în perioada liceului, anii 80-83, când am început să țin un jurnal, să exprim într-un fel tăcut ceea ce nu puteam exprima cu glas tare din cauza timidității, a neîncrederii sau a lipsei de curaj. Așa mi-am exprimat primii fiori neînțeleși ai iubirii, sau durerea de a nu fi înțeleasă pe deplin, sau răspunsuri la răutățile celor din jur.Nu mai știu exact în ce an, prin 1982- 83, am participat la un cenaclu în Târgu Mureș, dar din păcate nu-mi amintesc prea multe date exacte. După terminarea liceului am început munca, titulară în Valea Largă, apoi în 1985 am pornit pe drumul vieții în doi, apoi  în trei și patru și timp de 20 de ani am abandonat scrisul. Prin 2002 am fost invitată la o lansare de carte, a Vioricăi Feierdan și am redeschis această poartă magică, înscriindu-mă în cenaclul „Elena din Ardeal” , iar în 2003, încurajată de membrii cenaclului am debutat cu prima carte: „La rădăcina zborului”.

L.M. : – Sub aspect tematic, cum arată poeziile pe care le scrieți? Ce subiecte preferați?

A.V. : – Despre ce scriu? În general despre zbaterile sufletului, despre lupta ce s-a dat mereu în mine între ceea ce sunt și ceea ce aș vrea să fiu, ceea ce pot și  ceea ce  aș vrea să pot, dorința de a zbura spre depărtărlie din mine, spre tărâmurile unde totul e posibil  și dorința de a reveni  la cuibul  meu, la realitatea de zi cu zi.

Pași rătăcitori prin labirint

Și aripi care cresc în gând. (ARS POETICA-2003)

Am încătușat izvorul,

am înghițit zborul,

am pietrificat dorul.(COMORI  UITATE-2003)

Cresc ziduri nevăzute între noi

Și ne închid ferestrele spre cer.

Pe zi ce trece suntem tot mai goi

Și curcubeie din suflete ne pier.(DISTANȚE-2018)

L.M. : – Prin ce se diferențiază exercițiile lirice specifice autoarelor de poezie, de discursurile poetice masculine?

A.V. : – Cred că diferența dintre exercițiile lirice feminine și cele masculine are la bază muzicalitatea și este dată de tonul vocii interioare. Vocea este mai suavă, mai melodioasă în lirica feminină și mai rigidă în cea masculină. Așa cum intrând într-o odaie necunoscută, poți să-ți dai seama dacă aparține unui bărbat sau unei femei, la fel și poezia  cred că poate fi ghicită. Ar fi un exercițiu interesant, chiar mi-ați stârnit curiozitatea. Ar putea fi o temă de cenaclu pe care le-o propun colegilor mei.

L.M. : – La care dintre volumele de versuri pe care le-ați publicat ați stăruit cel mai mult?

A.V. : – N-aș putea spune că am muncit mai mult la o carte decât la alta. Ca timp, am editat cărți la interval de 3, 4, 5, ani. Cam acesta e ritmul.Cam de atât am avut nevoie pentru a aduna în jur de 70 de poezii. Mi-ar plăcea să scriu mai mult, dar timpul e destul de limitat, sau poate izvorul  lăuntric a mai secat.

L.M. : – Având în vedere faptul că vă desfășurați activitatea în domeniul învățământului primar și lucrați cu elevii din clasele mici, este firesc să vă întreb dacă ați încercat să compuneți poezii pentru copii?

A.V. : – Da. Am compus poezii pentru copii, dar nu suficiente pentru o carte. Munca cu copiii este pe cât de frumoasă, pe atât de solicitantă, iar timpul nu este niciodată suficient pentru câte ar fi de făcut. Am scos până acum două cărți de amintiri la sfârșitul clasei a patra („Cuibul cu amintiri” și „Leagănul amintirilor”), cu generațiile mele și urmează  a treia („Din amintirile fluturașilor”,  2020) unde am publicat poezii  dedicate lor.

L.M. : – Ce rol joacă muzica în viața dumneavoastră?

A.V. : – Muzica și poezia sunt cele două tărâmuri în care mă simt cu adevărat liberă, complet descătușată de neputințe, de interdicții, de îngrădiri de orice fel. Atunci când cânt și când scriu mă simt fericită, împlinită, liberă cu adevărat. Muzica și poezia sunt oazele în care evadez când  vreau să mă întâlnesc cu mine.

L.M : – Mai aveți și alte pasiuni?

A.V. : – Îmi place mult să mă plimb în natură, să fac fotografii și să călătoresc, dar nu știu dacă le-aș putea numi pasiuni. Îmi place teatrul și filmul și aș putea spune că mă pasionează arta actoricească, având în vedere că  visul meu din tinerețe  era să devin actriță. N-a fost să fie. Au fost câteva încercări  în teatrul de amatori, dar viața mea zilnică e o adevărată scenă în care eu sunt și scenograf și regizor și actor și sufleor, deci  într-un fel mi-am atins visul.

Liliana Moldovan

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole