Scriu pentru rămânerea poetului în urma sa – Interviu cu poetul şi jurnalistul Vali Niţu

Licenţiat în drept şi jurnalism.  Absolvent al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic – Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, apoi definitivatul în învăţământ la Universitatea Babeş Bolyai, Cluj-Napoca. Absolvent al Universităţii...
Viena

Vali Nițu

Licenţiat în drept şi jurnalism.  Absolvent al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic – Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, apoi definitivatul în învăţământ la Universitatea Babeş Bolyai, Cluj-Napoca. Absolvent al Universităţii „Valahia” din Târgovişte, al Facultăţii de Drept şi al Facultăţii de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice, Specializarea Jurnalism, masterat în Administraţie Publică Europeană şi Şcoala Doctorală – Management cu tema „Reengineering în media românească”, obţinând titlul ştiinţific de Doctor în Ştiinţe Economice.

Vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, membru al Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români, al Societăţii Culturale Româno-Indiene, al Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu” şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Este fondatorul ziarului Impact – în anul 2000 şi unul dintre autorii lucrării ştiinţifice „Enciclopedia oraşului Târgovişte” – 2011. Editorialist al revistei „Impact cultural”, senior editor al ziarului „Vocea Ta” din Germania.

A publicat poezii în revistele de cultură: „Luceafărul”; „Vatra Veche”; „Familia”; „Nord literar”; „Oglinda literară”; „Litere”; „Singur”; „Poezia”; „Pro Arme”; „Destine literare” – Canada şi este autor al mai multor volume de versuri: „Trăgând înapoi o noapte”, Ed. CuArt, Slatina, 2008; „Polen de gând albastru”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2009; „Plouă în hohote”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2010; „Pereţii cuvântului”, Ed. Amanda Edit, Bucureşti, 2011; „Fluier de anotimp”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2011; „Despletitele dimineţi”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2011; „Ciclul eu-lui”, Ed. Singur, Târgovişte, 2012; „Salvat de un mugur”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2012; „Secunda celestă”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2012; „Ultimul impact”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2012; „Rescriu ce mi-a fost scris”, Ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2012; „Propriu-mi carusel”, Ed. Singur, Târgovişte, 2013; „Cana stropului de vin”, Ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2013; „Buzunarul timpului de la piept”, Ed. Singur, Târgovişte, 2013; „Culoarea timpului topit”, Ed. Tipo Moldova, 2013; „61 de ecouri din tăcerea scorpionului ”, Ed. Singur, Târgovişte, 2013; „Sentiment de noiembrie”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2013; „11 esenţe pentru T.”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2014; „Numele tău – floare de iris”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2015; „Infinitul contrastelor”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2016, „Nu voi uita… să nu uit”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2017.

 

Liliana Moldovan (L.M.) : – Pe lângă înţelepciune şi fericire, fiinţa umană s-a aflat mereu în căutarea împlinirii prin iubire. Dintre aceste trei idealuri, cea mai râvnită, mai cântată şi mai misterioasă rămâne totuşi dragostea. Cum defineşte poetul Vali Niţu iubirea?

Vali Niţu (V.N.) : – Nimic nu poate fi mai minunat decât sentimentul cu numele – iubire. Am deschis ochii şi am primit iubire, iubire din partea părinţilor, iubire din partea colegilor, iubire din partea copiilor. Şi acum primesc iubire din partea unei femei cu acelaşi nume – iubire. Sunt un OM norocos, asta pentru că am ştiut să preţuiesc frumuseţea vieţii, cu toate că viaţa are suişuri – coborâşuri, succese – insuccese, invidie etc. Am luat de la viaţă partea cea mai minunată, iubirea de semeni, iubirea unor femei, la fel de minunate. Numele lor este înscris, aici în buzunarul timpului de la piept (de altfel acest titlu este dat unui volum de proză scurtă).

Am simţit împlinirea lângă femeia minunată ce a ştiut să mă facă fericit, să-mi dăruiască ceva ce dăiune peste lume, peste timp, peste trecerea mea fugară, implacabilă. Dragostea mea a fost împărtăşită, uneori în totalitate, alteori parţialitatea şi-a pus amprenta, adeseori am suferit, dar iubirea, dragostea merită totul. Merită respect, preţuire, merită drumul pavat cu petalele sufletului, gândului, trupului şi minţii, mai presus de lume, de bogăţie, de tot.

 

L.M. : – Ce loc ocupă poezia de dragoste în cadrul volumelor de versuri pe care le-aţi publicat?

V.N. : – Scrisul reprezintă, pentru mine, hrana din fiecare zi. Fără scris aş fi o frunză căzută la pământ, un fir de iarbă firav. Acum scriu, scriu pentru cititorii noştri, aşa simt că sunt iubit, fiul iubit de cuvânt, de penel, de timpul – timp, de cuvântul – cuvânt, de ieri pentru azi, de azi pentru mâine, de trecerea mea prin această lume – ca lumea. Scriu poezie, scriu din dragoste, pentru dragostea pe care vreau să o împărtăşesc celor care, pentru o clipă, se opresc să citească un gând în prag de timp. Şi ca să răspund întrebării Dvs., poezia de dragoste este însăşi dragostea mea pentru tot ce mă înconjoară, de la pământul pe care-l calc, fără intenţia de a-l răni, până la buzele şi firul de păr, rebel, de pe fruntea iubitei mele. În fiecare vers mi-am deschis sufletul şi din adânc de călimară am scris cuvinte ude de lacrimi, lacrimi de tristeţe, bucurie, împlinire, neîmplinire, gândul sufletului pentru  trup. Fiecare volum de versuri, din cele multe scrise până acum, poartă semnătura sufletului plin de dragoste. Versurile sunt simple, pătrunzătoare, trec dincolo de trup, merg acolo unde mângâie chemarea sentimentelor. Ce poate fi mai minunat? Nimic, absolut nimic.

Scriu simţirea, scriu pentru iubire, aşez gând peste timp, cuvânt pentru rămânerea poetului în urma sa. Nu aş putea să scriu dacă nu ar exista o muză care să mă trimită în cercul de vreme al sentimentelor de iubire. Puterea muzei este imensă, imensitatea se transmite prin fiecare gest, în cuvânt – vers, în timpul – timp. Puterea dragostei este puterea poemului, esenţa fiecărui volum este dată de ea, de muza sufletului şi trupului meu. Am scris, de nenumărate ori, despre viaţă, despre evenimentele ei, despre momente trăite, simţite, văzute sau nevăzute, imaginate. Şi imaginaţia poate fi muza poetului, nimic nu poate fi aşternut pe hârtie fără zborul ei, modul şi modalitatea cum poate fi percepută, interpretată, aşezată la locul ei, într-o pagină de carte. Puterea cuvântului scris este dată de imensitatea cărţilor citite, de harul şi sensibilitatea scriitorului. Nu poţi să aşterni gândurile pe hârtie, în scris, dacă eşti paralel cu puterea cuvântului, cu mesajul lui, de dragoste, de gând pentru suflet şi trup.

 

L.M. : – Dintre versurile pe care le-aţi dedicat femeii şi iubirii, există vreo poezie, ori un volum , de care sunteţi ataşat în mod special?

V.N. : – Fiecare volum de versuri are povestea lui, povestea volumului, „Numele tău – floare de iris este povestea iubitei mele, a iubirii noastre.

„Numele tău – floare de iris

Legământ prin al vieţii pas
Inel pe degetul imaginat
Vis de argint
Iubire
Aşteptări în anotimp de liliac

Mâna atinge coapsele albe
Aşa cum numai a visat
Târziul se opreşte
Elegant
Irisul iubeşte culorile ce tac”.

Trăirea din fiecare zi este în cuvânt, numele ei este dat de litera cu care începe fiecare vers, din poezia care dă titlul cărţii. Ce se mai poate spune? Simplitatea este cuvântul de ordine al iubirii pure, fără interese, fără legături formale. Dimensiunea dintre cuvânt şi faptă este esenţa iubirii.

 

L.M. :Aţi cucerit vreodată o femeie doar recitându-i din propriile versuri?

V.N. : – Cu siguranţă. Versurile mele au mângâiat suflete, au cucerit femei, au fost farmecul unor poveşti adevărate, mai presus de orice. Am recitat versuri în seri dornice de trup şi suflet. Le-am câştigat pe amândouă, le-am preţuit şi le-am purtat în suflet. Nimic nu poate să treacă mai departe de mine, mai ales că le-am iubit, le-am iubit necondiţionat, le voi iubi pentru totdeauna, asta pentru că sinceritatea, puritatea sentimentelor este vie mereu. Sunt momente în viaţa mea pe care le păstrez fără a le întina cu ceva, nici chiar în gând. Am întâlnit femei minunate, evident, pentru fiecare am ceva sfânt, ceva ce trece dincolo de viaţă, ştiute doar de sufletul şi trupul meu. Ele, femeile, mi s-au dăruit, la fel, necondiţionat, aşa că voi păstra pentru totdeauna secretele noastre. Cum să nu le citeşti un poem, cum să nu le dedici o poezie. Întreb şi eu… aşa!

 

L.M. : – Citind o parte din poeziile pe care le-aţi compus am observat că sunteţi adeptul  iubirilor autentice, consumate într-un timp şi spaţiu bine definit.  Astfel înţeleasă, mai e capabilă iubirea să sfideze timpul şi să atingă veşnicia?

V.N. : – Nu mi-a plăcut duplicitatea. Nu suport insuficienţa, nu sunt adeptul cantităţilor, ci al calităţilor. Iubesc femeia inteligentă, iubesc frumuseţea minţii, mai presus de frumuseţea trupului. Iubesc autenticitatea sentimentelor, nesuportând falsitatea. De aceea am dăruit, m-am dăruit pentru că atunci când îţi doreşti ceva anume, trebuie să oferi ceva special, autentic. Simplu, pur şi simplu. Mă opresc. Îmi aşez tâmplele în palma destinului şi constat că sunt fiul iubirii, al femeii minunate ce mi-a dat viaţă, al femeii cu părul de foc ce mă iubeşte frumos, sincer, pentru totdeauna. Cred în ea, în iubirea ei, în frumosul timpului meu, al spaţiului nostru. Iubirea sfidează vârsta, trecerea timpului nu înseamnă diminuarea sentimentelor, atunci când există iubirea. Şi atunci, când există dragoste, trăieşte frumos – libertatea de a fi sortit să fii fericit, să ai iubirea în suflet. Sunt sigur că sunt iubit, că ea – iubirea m-a făcut să fiu ceea ce sunt acum, ce port în mersul meu spre mâine.

 

L.M. : – Unul dintre laureaţii premiului Nobel pentru Literatură, scriitorul sârb Ivo Antric, într-un fragment eseistic, îşi etala convingerea că unul dintre cele mai frumoase atribute ale femeii sunt lacrimile şi sensibilitatea ei. Putem considera lacrimile o oglindă exclusivă a feminităţi sau esenţa feminină derivă dintr-un nucleu existenţal mult mai profund şi mai complex?

V.N. : – Lacrimile sunt adevărate fotografii ale noastre, sinceritatea lor este debordantă, este bucurie, tristeţe, fericire! Şi eu am plans, iată că… şi bărbaţii au dreptul sfânt de a avea lacrimi, cristalele de mărgăritar ale cerului lor, la fel de frumos ca şi al femeilor! Admir femeile care plâng de fericire. Mă dor lacrimile pline de tristeţe, indiferent cui aparţin ele. Sensibilitatea se poate manifesta prin lacrimi, prin mângîierea peste obrazul simplităţii noastre. Sufletele şi trupurile, udate de lacrimi, nu ţin cont de sexul celor ce le poartă către curgere.

 

L.M. : – La finalul interviului, fiindcă ne aflăm în miez de primăvară, vă invit să oferiţi româncelor de pretutindeni un buchet de gânduri poetice şi să le spuneţi care este următorul dumneavoastră proiect editorial.

V.N. : – Următorul meu proiect editorial este volumul de poeme, „nu voi uita… să nu uit”, din cuprinsul căruia vă dăruiesc, următorul poem:

 

„coapsa primăverii

 

petrec o noapte spre zi în mers lumesc

spre o rugă spirala din vise

durându-mă încă o clipă

splendidă trecere în carul de timp

cu roţile mereu fecunde

unicate coliere – copiii noştri zâmbind

 

noi – îmbătrânim atâtea umbre

pe marginea arcului de dor

un sol uită să oprească prezentul

dezbrăcat de sensuri – gol

 

între coperţile vieţii primenite de amintiri

legende cu piramide din vise

între arcuş şi vioară melodia unei minuni

renaşte în fiecare primăvară

cu roşu mărţişor

dinspre azi spre totdeauna

 

acolo şi aici – 8 martie”.

 

L.M. : – Mulţumesc pentru interviu!

 

A consemnat : Liliana Moldovan

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole