Scurtă prezentare: “Blestemele nației române: o tomografie sociologică ”, de dr. Nicolae Grosu, în colaborare cu Ionel Dănciuc și Vasile Gogonea, Cluj-Napoca: Editura Ecou Transilvan, 2016

Apariţia unui volum de introspecţie sociologică aplicată comportamentelor psihosociale contemporane specifice naţiunii noastre  poate fi considerată un eveniment editorial de excepţie dacă ne gândim că autorul cărţii, dr. Nicolae...
Viena

Apariţia unui volum de introspecţie sociologică aplicată comportamentelor psihosociale contemporane specifice naţiunii noastre  poate fi considerată un eveniment editorial de excepţie dacă ne gândim că autorul cărţii, dr. Nicolae Grosu, profesor de socilogie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, împreună cu colaboratorii săi : Ionel Dănciuc şi Vasile Gogonea, nu se află la prima încercare de acest gen. În plus, cartea face parte din categoria tratatelor de sociologie  penetrante care au marcat în mod hotărâtor domeniul ştiinţelor psihosociale contemporane,  determinând o schimbare teoretică similară cu cea produsă de Constantin Rădulescu Motru, prin anii treizeci al secolului trecut, atunci când îşi concepea şi lansa celebrul său studiu despre psihologia poporului român. Grăitoare,  în acest sens, sunt şi  volumele : “România sub invazia mârlăniei” şi “Dezbinarea românească”, avându-i ca autori tot pe Nicolae Grosu, Ionel Dănciu şi Vasile Gogonea.

Indiscutabil, volumul “Blestemele naţiei române” se constituie ca o completare a tratatelor sociologice anterioare şi oferă o nouă abordare teoretică, a 22-a, actualizată, asupra profilului psihosociologic al poporului român, adânc şi definitiv mutilat de mentalităţile, cutumele şi  principiile ideologiei comuniste. Parcurgând cartea descoperi, aşadar, că profilul psihologic al românilor de azi este încă tributar reflexelor comuniste şi  se înscrie pe harta unui mod de gândire şi de comportament care nu face cinste nici unui neam, indiferent de moştenirea istorică şi social politică pe care a primit-o de la înaintaşi.  Comunismul a sădit la nivelul mentalităților naționale românești o serie de convingeri și prejudecăți ale căror efecte se simt si astăzi și se regăsesc în slăbiciunea psihică a acestui popor dezbinat, lipsit de demnitate națională, a unui neam care și-a trădat valorile, legile și normele de viață tradițională în favoarea unor avantaje economice, lăsînd în urmă “națiune nemotivată”, care nu a știut ce să facă cu libertatea câștigată la revolutia din 1989. Dimpotrivă, a înlocuit, liberalismul democratic cu haosul generalizat și libertinajul prost înțeles, care a a acceptat  “jaful centralizat” în locul democrației centralizate și care se conduce și astăzi după adânc înrădăcinatele mentalități comuniste potrivit cărora: 1. statul este responsabil pentru bunăstarea fiecărui cetățean în parte, care crede că are mai degrabă drepturi decât obligații, 2. este firesc ca cei aflați la putere să își ia partea, dacă se află în funcții care le permite acest lucru, 3. șpaga, considerată ca o normalitate și nu ca infracțiune. La toate acestea se adaugă și capacitatea de a accepta și suporta orice în schimbul unor avantaje minore sau pe fondul unor deșarte promisiuni electorale.  Pe fundamentul unor constatări care nu ne fac cinste deloc, concluziile autorilor nu puteau merge decât într-o singură direcție stabilindu-se că : “cel mai antiromânesc comportament îl manifestă românii înșiși”, în condițiile în care societatea de azi se caracterizează prin dezbinare iar relațiile sociale, inclusiv la nivelul elitelor se reduc la raporturile primitive de “jecmăneală, repulsie, batjocoră” și aș adăuga eu, lipsă de respect și cârcoteală ieftină și prost argumentată[1].

După cum scrie dr. Nicolae Grosu, în paginile de debut ale cărţii, tratatul de socilogie apărut în acest an la Editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca se constituie pe fondul unei experienţe consistente rezultată din valoarea studiilor de specialitate, a cursurilor universitare şi a studiilor doctorale, care au dat naştere unei trainice experienţe ştiinţifice, completată după cum mărturiseşte dr. Nicolae Grosu, cu concluziile unor experienţe de viaţă formate “în vremuri şi medii de înapoiere, sărăcie, mizerie şi foame, cu nenumărate trăiri de limită.”[2] Prin întreaga mea experienţă, recunoaşte în continuare autorul  “parcă am fost predestinat să cunosc în extreme un număr semnificativ de medii instituţionale, tipuri de personalitate, stiluri de conducere, situaţii şi evenimente şi, deci, să am posibilitatea ca, timp de decenii, să meditez, în toate sensurile şi în fel şi chip, asupra societăţii româneşti”[3]

Rezultatele finale ale cercetărilor sociologice etalate  de dr. Nicolae Grosu şi colaboratorii săi, pe parcursul celor 235 de pagini ale volumului recenzat,  pornesc de la analiza contextului istoric şi socio-cultural în care s-a format poporul român, care, aşa cum  constata, cu peste 80 de ani în urmă, Constantin Rădulescu Motru, face parte din categoria naţiunilor minore, a popoarelor care nu au ajuns la maturitate, a unui neam temător, servil, cu o filozofie de viaţă înclinată spre resemnare şi cu un sistem axiologic, instabil, în cadrul căruia valorile morale sunt oarecum diluate de interese meschine, de mecanismele obţinerii unui confort material şi profesional obţinut fără prea mare efort şi fără o prestaţie intelectuală prea bine conturată.

Culmea este, că, în linii mari, după cum constată autorii volumului recenzat, nu am depăşit  încă acest  stadiu al unui popor imatur, care se zbate în plasa unei societăţi cu o morală îndoielnică, moştenită, în principal, din vremea comunistă, din a cărei capcană nu reuşim să ne desprindem nici măcar acum, când de 10 ani încoace, exemplul statelor europene îşi face simţită prezenţa. Trist este că, în urma diagnosticărilor psiho-sociologice  realizate de Nicolae  Grosu, Ionel Dănciuc şi Vasile Gogonea, nu a fost descoperită, în perioada care a trecut de la evenimentele din 1989, nici măcar o singură fibră sănătoasă a profilului psihologic şi moral al poporului nostru. Desigur, autorii taie în carne vie, şi ignorând circumstanţele atenuante stabilesc că : « după anul 1989, societatea românească s-a dovedit atât de bolnavă moral încât şansa ei s-ar fi prefigurat numai şi numai dacă în corpul social ar fi rezistat sau ar fi apărut vreo fibră sănătoasă sau măcar mai puţin bolnavă, de la care să se înceapă însănătoşirea. Deşi, aproape un sfert de veac nu s-a sesizat existenţa vreunei asemenea fibre, la un anumit moment însă, prin prestaţia conformă cu standardele civilizate ale procurorilor anticorupţie şi ale unor complete de judecată, o primă fibră sănătoasă a început să-şi facă simţită prezenţa”[4].

Totuşi, constituirea şi punerea în funcţiune a unui “corp de elită, al magistraţilor” neatinşi de caracatiţa politicului, oferă un dram de speranţă atât autorilor acestei cărți, cât ți cititorilor ei,  și de ce nu, tuturor cetăţenilor care au încredere în capacitatea de regenerare socială, morală şi intelectuală a poporului nostru care şi-a păstrat nealterată o fibră sănătoasă ascunsă undeva în adâncul sufletului românesc.  “Astfel, după aproape 2.000 de ani, societatea românească ar  începe să iasă de sub tirania blestemelor dezbinării, nepăsării, nestatorniciei, invidiei, clevetirii, făţărniciei, minciunii, intrigii, jecmănelii, corupţiei, hoţiei, moliciunii, resemnării, laşităţii, leneviei, delăsării, rasolelii, mizeriei, flecărelii, băşcăliei şi bădărăniei.”

Prefer și eu să cred că ieşirea din letargie este posibilă, că eliminarea prejudecăţilor născute din credinţa unui destin implacabil înscris undeva în fibra naţională a poporului nostru şi eforturile de redescoperire a demnităţii naţionale, ar putea constitui o soluţie pentru ieşirea din stadiul de popor imatur, vulnerabil şi depresiv. Iată de ce, recomand această carte – care, potrivit istoricului Fl. Constantiniu, “ar merita premiul Nobel pentru sociologie » – specialiștilor din domeniul științelor psiho-sociale, studenților, profesorilor și tuturor cetățenilor care vor să știe, care este sursa mentalităților și comportamentelor sociale specifice națiunii din care face, parte, oamenilor obișnuiți care doresc să înțeleagă de ce imaginea țării noastre în lume este pronfund deteriorată și vor să afle cum se explică faptul că facem parte dintr-o nație care nu este solidară cu ea însăși și se sabotează permanent, acceptând prea ușor deciziile unei clase politice îndoielnice, lipsită de moralitate și fără coloană vertebrală.
Liliana Moldovan

———————————————————————————————

Cartea poate fi comandată direct de la editură : http://www.edituraecou.ro/carti/blestemele-natiei-romane-o-tomografie-sociala-detail

Telefon: 0364 730.441
Mobil: 0745 828.755

[1] A se vedea pag. 23

[2] Pag. 10

[3] Pag. 11

[4] Pag. 223

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole