Scurte reflecții pe marginea unei cărți : „În vremea contaminării” de Paolo Giordano

Colaborator al binecunoscutului cotidian milanez, „Corriere della Sera”, Paolo Giordano a ales să-și alunge temerile, să diminueze nesiguranța legată de efectele pandemiei, scriind o nouă carte publicată în Italia...
Viena

Liliana Moldovan

Din a doua lună a acestui an, aproape întreaga populație a globului trăiește sub amenințarea unui inamic nevăzut, parșiv și periculos, noul coronavirus SARS-CoV2 care provoacă boala Covid 19.  Dacă la început efectele acestui virus, care a declanșat o incredibilă pandemie, nu au fost luate în serios, guvernele statelor afectate de noua formă de gripă au luat hotărâri fără precedent începând cu măsurile stricte de igienă personală, necesitatea de distanțare socială,  izolarea, carantina și stările de urgență cu constrângeri de neimaginat. Chiar dacă acestea au fost determinate de necesitatea de reducere a efectelor pandemiei în rândul publicului, unele persoane au resimțit și resimt  măsurile restrictive ca pe un fel de penitență având un impact negativ asupra unui număr mare cetățeni. Au existat însă și indivizi cu o mare disponibilitate creatoare care s-au raportat în mod pozitiv la noua situație și au reușit să profite de avantajele izolării.

De beneficiile stării de ugență și de recomandările de „a sta acasă” s-au folosit  în primul rând artiștii și scriitorii. Cu toții știm că oamenii creativi nu se plictisesc niciodată și reușesc să profite de oportunitățile fiecărui context, oricât de dificil și imprevizibil ar fi acesta. Așa a procedat și scriitorul italian Paolo Giordano, doctor în fizică și  autorul  romanelor „Singurătatea numerelor prime”(tradus și în limba română), „Corpul uman”(„Il corpo umano”), Negru și argintiu („Il nero e l’argento”).

Colaborator al binecunoscutului cotidian milanez, „Corriere della Sera”, Paolo Giordano a ales să-și alunge temerile, să diminueze nesiguranța legată de efectele pandemiei, scriind o nouă carte publicată în Italia în perioada când țara noastră se confrunta cu primele efecte ale infectării cu virusul cel nou. Este vorba despre un scurt volum , „În vremea contaminării”,  apărut în traducere românească la Editura Polirom în primăvara acestui an.

După cum recunoaște, încă din primele pagini ale cărții sale de însemnări și eseuri, Paolo Giordano s-a apucat de  această carte pentru a umple golul creat de nevoia de izolare „Am hotărât să umplu golul acesta scriind. Ca să-mi strunesc  presimțirile, ca să găsesc o cale mai bună prin care să cuget la toate acestea. Uneori, scrisul izbutește să fie precum săculeții de nisip care țin la sol baloanele cu aer cald. Dar mai am un motiv : nu vreau să ratez ceea ce epidemia scoate la iveală din noi înșine.” (p.8)

Cartea include, așadar,  prin intermediul  a 27 de articole, accesibile ca stil, însemnările omului de știință, ale matematicianului, filosofului dar și ale omului Paolo Giordano. El aduce în discuție o serie de probleme firești legate de nevoia noastră de certitudine, de dorința de informare corectă,  de necesitatea evitării haosului și vorbește despre eficiența metodelor concrete menite  să împiedice răspândirea virusului. Sunt întrebări omenești la care scriitorul italian încearcă să răspundă folosindu-se de cunoștințele sale de matematică și fizică, încercând să construiască, prin intermediul unor pertinente explicații științifice, o imagine mai puțin fioroasă legată de răspândirea pandemiei. El atrage atenția că nu este prima oară când omenirea se confruntă cu o pandemie dar recunoaște, că, datorită globalizării și a mijloacelor rapide de deplasare dintr-o țară în alta, de pe un continent pe altul, este pentru întâia dată când un virus se răspândește atât de rapid și are forme atât de rafinate de manifestare.

Cei care citesc cartea ajung la certitudinea  că pandemia a schimbat definitiv lumea iar fiecare individ s-a schimbat odată cu ea. Dincolo de frica de îmbolnăvire, de dorința de protejare a celor dragi, de teama de a nu-ți pierde locul de muncă, de a nu-ți îndepărta prietenii și de a nu te regăsi pe tine, pandemia ne-a pus față în față cu noi înșine. O resimțim ca pe un dușman care a venit să ne judece, ca pe un  trimis al sorții care ne obligă să scoatem ce avem mai bun sau mai rău în noi. Nu ne-am confruntat niciodată cu o astfel de problemă, nu la nivel mondial, suntem nevoiți să ne privim în oglindă dar avem obrazul strivit fiindcă impactul cu propria imagine doare, fiindcă nu avem de unde știi dacă schimbarea va fi în bine sau în rău. Ne temem că eforturile noastre au fost în zadar, că omenirea nu a vibrat suficient de uman, că sacrificiile personalului medical și al tuturor celor care s-au aflat, se află și se vor afla „în linia întâi” au fost inutile.

Mă tem și sunt de acord cu concluziile autorului italian care  crede că empatia, iubirea de semeni, dorința de a ajuta, disciplina, iubirea și faptele eroice generate de epidemie își vor reduce  intensitatea sau se vor stinge ca o lumânare asemenea speranțelor care ne-au îmbrățișat prea curând și ne-au părăsit prea devreme. Sau poate niciodată, sau mult prea târziu, vom observa așa cum scrie Paolo Giordano că „suntem specia cea mai cotropitoare a unui ecosistem fragil și superb”(p. 75).

Liliana Moldovan

Articolul este un inclus în Antologia ECOUL SINGURĂTĂȚII, Editura Ecou Transilvan, 2020

https://edituraecou.ro/carti/antologie-ecoul-singuratatii-detail

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole