,,SE PRĂZNUIEȘTE PAȘTELE CEL SFÂNT”

ÎN RUGĂ DE IERTARE Motto: În biserica gătită ca-nt-o zi de sărbătoare, Din cădelnița-argintată, fumul smirnei dintr-un jar, Cerne sfintele icoane și c-o dulce sărutare Se-așează pe obraji zugrăviți...
Viena

ÎN RUGĂ DE IERTARE

Motto: În biserica gătită ca-nt-o zi de sărbătoare,
Din cădelnița-argintată, fumul smirnei dintr-un jar,
Cerne sfintele icoane și c-o dulce sărutare
Se-așează pe obraji zugrăviți de-un iconar.
***
Mai peste tot la mine, pe coama unui deal ,
Să fie mai aproape de raiul din ceresc,
S-au rânduit în vreme pe-ntinsul meu Ardeal
Biserici purtătoare de har dumnezeiesc.
***
Cărarea înierbată, din vale îmi aduce
Suflarea păcătoasă a unui cuib de sat,
Ce-n rugă temătoare sărută sfânta cruce
Și vechile icoane cu chip străluminat.
***
Apoi, bătrânul preot, cu vorba lui cea blândă
Înalță rugi la Domnul, să fie de iertare
La multele păcate, ce stau să se intindă
Ca umbra cea lungită, la vreme de-nserare.
***
Ei încă, păcătoșii, jura-vor ascultare
Poruncilor știute din vremuri de demult,
Numai le deie Domnul, de vrea, a Lui iertare
Și-or fi creștini cum fost-au, atunci, la început.
***
C-așa e rânduiala la noi, din străvechime,
Să ne spălăm păcate în rugă de iertare,
Să fim sub umbra crucii, cu gândul la Treime
Și-atunci cu siguranță, primi-vom îndurare.
*** *
Că doar așa pe toate, în fumul de tămâie
Și-n ruga tăinuită din țandără de gând,
Spre cerurile ‘nalte, încet smert se suie
A sufletului slavă, din locul ăsta sfânt.
***
Și-a noastre fapte bune vor ține-n vrednicie
Biserica și neamul mereu n-același loc,
Vor umple de iubire clipita de vecie
Ce viața ne-o va ține, sub umbră de noroc.

Mircea Dorin Istrate

SUB PATRAFIR DE STELE

În timp tot rânduit-am biserici în Ardeal,
Să privegheze lumea din vârful unui deal,
Și de acolo Doamne, în preaspășită rugă
Iertări cerut-am încă, necazuri nu ne-ajungă.
***
Mereu cu gând la Tine, în timpuri grele-a stat
Sub umbra Ta norodul să-mi fie câștigat,
Că Tu ne-ai fost nădejdea, c-om trece astă lume
Feriți de rău și poate, trăi-vom vremi mai bune.
***
La vechile-ți altare mereu s-au închinat,
Strămoși, moșii noștri și eu cu al meu leat,
Și-așa vor face încă urmașii mei de-acuma,
C-așa de prunci ne-nvață învrednicita, muma.
***
La sfânta liturghie, cucernicii părinți
Cu drag mereu ne-ndeamnă să îi urmăm pe sfinți,
Ca ei să fim de vrednici în viața ce-o trăim
De vrem ca-n cele raiuri, acol’ să veșnicim.

Păcătuim în viață, că cel păcat ne-mbie
Ca să-i gustăm plăcerea din lumea lui dulcie,
Uitând că doar iertarea și veșnica iubire
Ne sunt de-ajuns ca viața, ne treacă-n fericire.
*** *
De-aveți în al vost suflet biserica din deal
Și încă jertfitorii cinstitului Ardeal,
Nimic în astă lume n-o să vă fie greu
C-aveți de partea vostră pe Domnul , tot mereu.
***
Din huma cea cu moșii luați mereu putere,
S-aveți, când greu vă este, îndestulată vrere,
Să-mi țineți veșnicită biserica din deal,
Cu voi pe lângă dânsa, în bunul meu Ardeal.
***
Din lacrima durerii vă faceți bucurie,
Iar urgisita vreme istorie vă fie,
Să știe și nepoții pe-aicea cum a fost,
Când țara și cu Domnul avutu-mi-au un rost.
***
Sub patrafir de stele, biserica din deal
Veghează pace-mi fie aicea în Ardeal,
Că la sfârșitul lumii, aici va fi să-mi fie
Grădina Maicii noastre, cucernica Maria.

Mircea Dorin Istrate

GÂNDUL LUI HRISTOS PE CRUCE

Stă Iisus pe Sfânta Cruce pironit în patru cuie
Şi-n durerea lui carnală rugă către Domnul suie:
-Iertător să fii cu ceia ce aicea m-au adus
Depărtându-se de Mine, laşi cum alţi-n lume nu-s.
***
N-au avut în ei credinţă ca să vreie să îmi moară
Pentru Tine, pentru lume, pentru tot ce-i înconjoară,
Pentru neam, pentru dreptate, încă pentru cea iubire
Ce s-ompartă tuturora, ca pe-o sfântă dăruire.
***
De-asta crucea Mea e greuă, că în ea sunt adunate
Ale voastre cruci făcute din o mie de păcate,
Eu le-adun , le iau cu mine şi le duc dinspre lumesc
Ca iertate toate fie de Părintele Ceresc.
***
Astăzi mor, ca să mă leapăd de ce-n Mine-i pământesc
Şi să-nviu pentru vecie Nemurit Dumnezeiesc,
Să v-arăt, că dacă sfatul ce într-una vi l-am dat
Mi-l urmaţi îndeaproape, veţi avea de câştigat,
***
Lumea-ntreagă, veşnicia, raiul cu-ale sale toate,
Necuprinsa-mpărăţie şi-ncă multe nevisate,
Toate ale voastre fi-vor pentr-o boabă de credinţă
Ce-i mai tare decât moartea şi v-aduce biruinţă.
***
Toţi nemerniciţii lumii, păcătoşii, fiecare
Care-mi staţi la talpa crucii într-o rugă de iertare,
Mântuiţi veţi fi de-apururi dacă-n voi aveţi voinţă
Să vă lepădaţi păcatul şi-n cel loc puneţi credinţă.
***
Cu nimicul ăsta mare veţi schimba întreaga lume,
Va pieri pe veci păcatul şi de-mi faceţi fapte bune
Rai va fi pământul ăsta, iară voi, cei trecători,
Veţi pleca spre judecată nimănui să-i fiţi datori.
*** *
Asta zise-n gând Issusul, pironit de noi pe cruce
Şi-n durerea-i fără margini, crede-n clipa ce s-o-apuce
Când aici, cum a mai fost-a, fi-va Raiul de-nceput,
Unde toţi, cândva, odată, am trăit şi-am încăput.

Mircea Dorin Istrate

ÎN BOCETUL DURERII

În bocetul durerii, Măicuţă Născătoare
Mi te topeşti ca sarea de lacrimi picurată,
Tot întrebându-ţi soarta, de ce pe Tine oare
Căzut-a nenorocul să fii azi lăcrimată?
***
Că n-ai făcut la nimeni nici rău cu vre-o sudalmă,
Că te-ai jertfit născându-l pe Domnul Iertător,
Şi-acum, de ce sortitul îţi dă o greauă palmă
Că El, Hristosul nostru, la nimeni nu-i dator.
***
Bătutu-L-au în cuie pe-o cruce de osândă
Trădat de trădătorii la neaml creştinesc,
Şi inima-ţi de mamă, smerită, caldă, blândă,
S-a înmuiat durerii rugându-l pe Ceresc
***
Să ţi-l întoarcă-n viaţă din moartea nemiloasă
Pe El, Nepăcătosul, ce a luat cu sine
Păcatul omenirii, ca prin a morţii coasă
S-ajungă sus, în ceruri, primind dumnezeire.
***
Tu mai rămâi Măicuţă să osteneşti prin lume,
Să-mparţi cuvinte-leacuri la ceia necăjiţi,
Să picuri cu iubire a Tale fapte bune
Iar când lăsa-vei lumea, slăvită fii de sfinţi.
***
La Tine-nchinăciune şi rugă de iertare
Cerşim noi îndulciţii adesea la păcat,
Că trecătoarea viaţă, ne dă din câte are
S-alegem ce-i mai bine, din tot ce ni s-a dat.

Mircea Dorin Istrate

HRISTOS A ÎNVIAT

Motto: Ați plâns destul, de-acum vă bucurați,
Că înc-odat de cer, ați fost iertați.

Când Domnul l-a trimis pe Fiul Sfânt
Să fie Solul Său pe-acest pământ,
Voi, înfrățiți cu Iuda L-ați trădat,
Și pironit pe cruce L-ați lăsat.
***
De ce? Că a venit să vă arate,
C-acolo sus, în ceruri, după moarte,
Veți fi vecie lungă de vecii
Și-n bucurii de raiuri veți trăi
De-aici făcut-ați FAPTE LĂUDATE
Și fost-ați BUNI și IERTĂTORI în toate?
***
Minuni El v-arătat ca să vă-mbune
Să zilniciți mereu în fapte bune,
Ca prin IUBIREA CELUI DE APROAPE
Să fiți cu El în ceruri, după moarte.
***
Poveți v-a dat, așa ca nimeni altul,
Să nu trăiți în viață cu PĂCATUL,
Să spuneți ADEVĂRUL mai mereu,
Să-mi AJUTAȚI pe-acela ce-i la greu,
Să vă IUBIȚI dușmanu-ntotdeauna,
Al vostru gând să lepede MINCIUNA,
Și în CURAT în CINSTE și-n DREPTATE
Să vă trăiți viața, CĂ SE POATE!
***
Nu v-a plăcut cât toate vi le-a zis,
Nu l-ați crezut că El e cel trimis,
N-ați vrut trufia s-o lăsați din voi
Și lăcomia să vă lase goi.
A voștii ochi, să creadă nu au vrut
Minuni pe care El mi Le-a făcut.
***
Ați născocit că-i solul mincinos
Și ce v-a spus, întors-ați voi pe dos,
Și fără remușcări la cele toate
L-ați judecat și L-ați trimis la moarte
Să fie pironit pe-o cruce-n cuie
Și de acol’ la ceruri să îmi suie.
***
El, l-a rugat pe Tatăl din Ceresc
Să ierte neamul nostru omenesc,
Că El chezaș s-o pune pentru toate
Păcatele ce-n lume-s adunate,
Ca voi cu toți, de-acuma înainte,
Iertați să-mi fiți, întinători de minte.
***
Apoi s-a scoborât în Iad să-nfrunte
Genunea cea cu suflete mărunte,
Iar de acol’, pe moarte a călcat
Și-apoi la cer pe veci, s-a ridicat
Să-mi știe toți că El, A ÎNVIAT!
***
E zi de Paște, deci, vă bucurați
C-al nostru IERTĂTOR, pe cei iertați
I-așteaptă să se-ndrepte-n fapte bune,
Ca la sfârșit, când or lăsa cea lume,
Să-mi stea cu El la masă în ceresc,
Cât încă fi-va neamul omenesc.

ÎNSFINŢITUL LEMN AL CRUCII.

Motto: Pe coastele cu pruni, din deal în deal
Să aibă veşnicia sfântul semn,
Biserici rânduit-am în Ardeal
Iar la răspântii, cruci din sfântu-ţi lenm.
***
In cuiburi de credinţă am semănat Ardealul
Punându-i veşnicia în crucile de lemn,
Cu ele miruit-am şi văile şi dealul
Să fac cărării Tale, cel luminat însemn.
***
Din învechite veacuri la ele păcătoşii
S-au închinat cu gândul că fi-vei îmbunat,
Şi tot cerşind iertare la Tine cuvioşii
În lacrima durerii mereu mi s-au rugat.
***
Tu datu-le-ai putere să treacă de necazuri
Să guste bucuria scăpării din nevoi,
Surâsul să apară pe suptele obrazuri
Şi geana de lumină în ochii trişti şi goi.
***
Umplut-ai cu iubire a inimii străfunduri
Când ne-ai legat pământul de raiul Tău din cer,
Şi mâna ai întins-o pierdutului’n adâncuri
Ce se zbătea-n chemarea de iaduri ce te pier.
***
În candelă, Tu, pus-ai un licăr de iubire
Să-mi biruiască ura, să-ţi fie sfântul semn,
Şi aurit-ai Doamne icoane-n strălucire
Tu, veşnic răstignitul în carnea lor de lemn.
***

Acum, când urc cărarea spre cea bisericuţă
Ce străjuieşte veacul din vârful meu de deal,
Simt că acolo-i locul şi sfânta biruinţă
Ce mi-a ţinut credinţa, frumosului Ardeal.

Mircea Dorin Istrate

ZI DE MARE SĂRBĂTOARE

E zi de sărbătoare și clopotul ne cheamă
Din suflete o rugă să dăm spre ceruri vamă,
Să fim cu toți de față la liturghia sfântă
Că inima de-atâte nenorociri ni-e frântă.
***
În Domnul ce-a nădejde s-o punem ne-ncetat
Și când greșim, iertare Să-i cerem la păcat,
Să ne-mbunăm voința și gîndul pus în faptă,
Cărarea vieții fie curată, lungă, dreaptă.
***
Că El, ca nimeni altul a stat pe SFÂNTA CRUCE,
De noi bătut în cuie, și osândit s-apuce
Cel asfințit de soare acolo, chinuit,
Cu doi tâlhari alături să-mi fie umilit.
***
De-acolo, El, pe Tatăl, în lacrimi l-a rugat
Ca neamul nost’ nemernic, în veci fie iertat,
Ca să putem spre ceruri cel suflet să-l urcăm
Și-acol’ la sfinte raiuri cerescului să-l dăm.
***

Apoi, în miez de noapte, în iad a coborât
Să calce moartea hâdă, să-i pună mâna-n gât
Și de acol’, la ziuă, să iasă re-nviat,
Ca mai apoi la ceruri să plece, înălțat.

Așa că-n astă ziuă, când moartea a călcat
Putem acum a spune: HRISTOS A ÎNVIAT!
Și-n gând, din al nost’ suflet o rugă să-nălțăm
Că ne-a iertat atuncea și-a vrut să ne-mpăcăm.
*** *
De Ziua Învierii, CREȘTINI VĂ BUCURAȚI!
Și-un gând curat la Domnul în rugă mi-l urcați
Și în adânc de suflet cercați să fiți mai buni,
C-a voastre fapte toate să merite cununi.

Mircea Dorin Istrate

Viena
Categorii
Actualitate
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole