Student în Belgia: Așternutul pe hârtie

Student în Belgia: Așternutul pe hârtie Maniera în care te raportezi la scris reflectă, oarecum, cum te raportezi la viață. Există o legătură interesantă între claritatea în exprimare și...
Viena

Student în Belgia: Așternutul pe hârtie

Maniera în care te raportezi la scris reflectă, oarecum, cum te raportezi la viață. Există o legătură interesantă între claritatea în exprimare și cea în gândire. În clipa asta, când mă așez să scriu acest articol, constat că mă întreb ce îl face pe cineva un prozator/poet. Cititul, precizia cuvântului, inspirația, experiența de viață, spontaneitatea, astea tind să le iau ca ingrediente.


Forma finală pe care o publici nu e niciodată ceva spontan, ci este o variantă prelucrată cu grijă. Însă, fără un strop de spontaneitate, pierzi câteva idei. În afară că am învățat pentru examene, că am oferit un interviu și am ascultat muzică la calitate, nu am făcut mare brânză. Prin muzică de calitate mă refer la flac-uri de 3000-5000 kilobiți pe secundă.
Ieri am mâncat o prăjitură cu bezea, gem de căpșuni și afine. Delicioasă. Am ieșit cu familia în parc și am filosofat cu unchiul meu. În parc ne-am văzut cu un prieten de-al unchiului meu, un psihanalist, și am vorbit legat de emoții. Ce sunt ele, cum să ne raportăm la ele? Emoțiile sunt trăiri personale, modalități de a te raporta la tine și la ceilalți. Sunt tensiuni ce exprimă nevoi organice, de la hrană până la extazul mistic. Prin organic nu mă refer doar la nevoi biologice, ci și la cele spirituale. Interesant, dar neconcludent. Nu poți explora lumea afectivă într-o singură după amiază.
Recent, am primit pe Facebook o provocare de la profesorul meu de română din gimnaziu: să postez timp de zece zile câte o poză cu o carte favorită de-a mea. Prima carte pe listă este Minunata Lume Nouă, de Aldous Huxley sau Uciderea Comandorului, de Haruki Murakami sau poeziile lui Nichita Stănescu. Următoarele pe listă sunt două cărți de la doi giganți ruși, Război și pace a lui Tolstoi și Idiotul lui Dostoievski. Ambele mi-au plăcut mult, le-am citit în clasa a zecea. Restul cărților, în ordine aleatorie, sunt: Minciuni într-un sens nonmoral de Nietzsche, Zenobia de Gelu Naum, Filosofii paralele de Marta Petreu, Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade, Psihopatologia vieții cotidiene de Freud, Trei într-o barcă de Jerome K. Jerome.
Mă uit pe geam la peretele bej al casei din față, stând la masa mea de sticlă, mâncând portocală și privind cerul senin. Zăresc uneori inscripţionate pe un perete cuvintele: „privește cerul”, în același timp clișeic, dar și adevărat. Te ajută mirarea. Bolta cerească este infinită, plină de puncte mici și strălucitoare, nebuloase și găuri negre. Picioarele mele coboară uneori pe pământ, se ancorează în realitate. „Cum zice Marx, istoria nu merge cu capul, dar nici nu gândește cu picioarele. Mai bine zis, nu avem de ce să ne îngrijorăm de cap sau de picioare, ci de întregul corp” – citat din Fenomenologia Percepției a lui Merleau Ponty.
de Radu D. Nedescu

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
1 Comentariu
  • Student în Belgia: Așternutul pe hârtie – Radu Nedescu
    4 iunie 2020 at 8:56 am
    Răspunde

    […] Articol publicat și în revista așiiromâni. […]

  • Răspunde

    *

    *

    Alte Articole