Student în Belgia: Leuven – Mini-jurnal de călătorie

În august, împreună cu tata și sora mea de zece ani, o pisicuță zburdalnică și pasionată de citit, am vizitat Leuven-ul. Radu studentul mergea prin Leuven grăbit, agitat să...
Viena

În august, împreună cu tata și sora mea de zece ani, o pisicuță zburdalnică și pasionată de citit, am vizitat Leuven-ul. Radu studentul mergea prin Leuven grăbit, agitat să ajungă la cursuri sau să se odihnească după o zi grea. Radu turistul își ia tot timpul din lume să se uite în jur, să admire casele din cărămidă, aleile micuțe, unele dintre ele la deal și biblioteca orașului. În primele două zile, m-am uitat la oraș ca la un obiect frumos, pe care îl admiri din vitrină. Legat de frumos, am văzut un filmuleț în biblioteca  despre decoruri în miniatură, din obiecte mai mult sau mai puțin comune. Pliantul spunea că filmulețul este despre dorința omului ca totul să fie frumos, ascunzându-se de realitate prin a îmbrăca-o estetic. Într-adevăr, machetele făcute arătau chiar bine, ne-au impresionat pe toți trei. Sora mea a exclamat, pe un ton dulce, că și-ar dori să facă așa ceva acasă.

În prima zi, locațiile trecute în revistă au fost: grădina botanică, Oude markt-ul (Old Market), primăria veche și Groot Begijnhof, o zonă veche intenționat păstrată ca atare, cu case de cărămidă puțin strâmbe. În mod bizar, Leuven-ul nu are palmieri numai în grădina botanică, îi are la ieșirea din gară. Grădina botanică este un spațiu relativ micuț, dar drăguț, în care specimene de flori, copaci și iarbă îți ies în față. Nu că există atâtea feluri de iarbă m-a mirat, ci faptul că sunt expuse ca și cum iarba poate fi obiectiv turistic. Într-o seră, am găsit niște plante exotice ciudate, atârnate de tavan, arată ca niște bile cu frunze lungi. În una dintre grădinile cu flori, am exclamat în sinea mea, „vreau mai des să învăț aici”. Oude markt-ul este o piațetă lată plină de baruri lipite între ele, cu terase răsfirate aproximativ peste tot. Vizitând-o în timpul zilei, își pierde din farmecul pe care o are noaptea, când toată lumea se distrează în flamandă. Primăria este un mini Hogwarts cu arabescuri care mă fascinează prin minuțiozitatea cu care a fost făcută.

În a doua zi, pe lângă plimbatul pe străduțe, am vizitat biblioteca orașului, o clădire impozantă cu un turn din care se aude odată pe oră clopotul. Biblioteca a fost arsă de două ori, odată în primul război mondial, a doua oară în al doilea. Am mai fost în ea odată. Este prima oară când am plătit pentru ghid audio și acces în turn. Nu am reținut ce spunea ghidul, parțial pentru că detaliile se uită, dar și pentru că eram puțin nerăbdători și săream dintr-un loc în altul. În sala de lemn unde lumea stă și citește, soră-mea s-a dus la un info-desk și a întrebat dacă au cărți pentru copii. Amuzată, doamna de acolo i-a răspuns că aceasta este o librărie academică. Îmi place îndrăzneala surorii mele. După ce am urcat scările interminabile din turn, am ajuns la o panoramă a orașului de unde am făcut mai multe poze.

În una din poze, se vede o muscă trasă în țeapă ce, din câte am auzit, reprezintă știința care disecă lucrurile. Îmi place să mă uit la oameni de sus și să constat cât de mici suntem cu toții. În stânga acestei piețe mai este o piață. Ambele piețe au perioade în timpul anului în care prind viață, vânzându-se haine, zarzavaturi și uneori devenind loc de joacă pentru copii.

În a treia zi, am vizitat Brussels și, atât cât am putut în timpul nostru scurt, ne-am plimbat pe străzi, văzând celebra fântână Manneken Pis, o biserică și un parc. Pentru mine, fântâna redă vulnerabilitatea umană, în sensul că până și Iulius Cezar se ducea la toaletă. Ceva îmi place în Brussels, faptul că aș avea mai multe oportunități ca în Leuven, dar simultan îmi displace că este mai puțină arhitectură flamandă, cu cărămizi, decât în Leuven. Oportunitățile în plus din oricare capitală vin la pachet cu o forfotă continuă, ce m-ar fi bulversat dacă aș fi făcut facultatea în Brussels. Mă alint puțin, căci m-aș fi obișnuit rapid. Când ne-am întors în Leuven, ne-am dus într-un parc sălbatic, Park Abbey, de care aflasem întâmplător. Chiar m-am bucurat de aceste trei zile petrecute în familie.

Radu Nedescu

Viena
Categorii
BelgiaSens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole