Un debut editorial printre „Îngeri și sfinți”

„Îngeri și sfinți” volumul de debut al doamnei Maria Apăvăloaie s-a născut dintr-o zbatere de aripi, care prin fâlfâitul său a umplut universul cu gingășie, speranță și frumusețe. Poemele...
Viena

Liliana Moldovan

„Îngeri și sfinți” volumul de debut al doamnei Maria Apăvăloaie s-a născut dintr-o zbatere de aripi, care prin fâlfâitul său a umplut universul cu gingășie, speranță și frumusețe. Poemele incluse în acest volum au dospit în sufletul-crisalidă al autoarei și și-au luat zborul întrupându-se într-o carte cu poeme extrem de delicate.
Originară din Județul Botoșni, localitatea Călărași, Maria Apăvăloaie este de profesie contabilă și și-a încercat talentul poetic participând la diferite concursuri de creație literară, versurile domniei sale fiind apreciate de fiecare juriu în parte. Așa se face că a obținut Trofeul „Iubirea ca o poezie” la concursul organizat anul trecut de Filiala Buzău a Ligii Scriitorilor Români. Tot anul trecut, obține Premiul al doilea la Concursul „Armonii Literare” organizat de HIFA România, în colaborare cu Filiala Mureș a Ligii Scriitorilor Români și Biblioteca Județeană Mureș. Premiile câștigate au încurajt-o și i-au redat încrederea necesară pentru a-și pune pe hârtie poemele și de a le aduna în acest volum de debut apărut recent la Editura Alchimia Cuvântului, din Mogoșoaia.

Maria Apăvăloaie

Versurile doamnei Apăvăloaie formează un petic de rai pe cerul literaturii din țara noastră iar raiul pentru autoare începe și se sfârșește cu chipul părinților rămași acasă. Fiică devotată, încearcă să-și despartă părinții de greul lumii și îi lasă în palmele Divinității sperând că Dumnezeu „cu blândețea-i nesfârșită” le va picura în suflet, acestor părinți – ce-s „sfinți nesfinți pe acest pământ” – lacrimi de rouă și parfum de lăcrămioare.
Încastrat în sentimetul dorului de părinți și de vatra strămoșească, sufletul chinuit al poetei și-a scuturat boabele de rouă și le-a trensformat în poeme construite, cu precădere pe portativul dorului, al iubirilor neîmpărtășite și al dezamăgirilor ascunse prin cufărul cu amintiri. Ca de un laimotiv se agață de poemele din acest volum de „blestemul înstrăinării”. Plecată din țară, scriitoarea își strigă amarul în poezie și transformă harul scrierii într-o veritabil act terapeutic.
„E încărcat de-atâta dor pervazul
De cât uitat pe geam i-am stat, în coate,
Și mâna ce mi-a sprijinit obrazul,
Mi-a amorțit de atâta greutate.

De greutatea vorbelor nespuse
Și de arsura lacrimilor mute,
De dulcele-amintirilor apuse,
Închise-n lagărele neștiute.”(„Întoarce timpul”, p. 80)

Doar poezia deține cheia magică a eliberării sufletului ei încărcat de-atâta dor. Este vorba despre un dor ce i se așterne pe suflet ca niște valuri încărcate de ger, este un dor aprig ce o poartă pe poteca anevoiasă a vieții și îi troienește speranțele ori îi adoarme visele. Dezlegarea de suferințăși frigul din adîncul minții pot fi alungate, crede poeta, doar cu bagheta magică a poeziei. Un rol eliberatoar revine, în acest sens, contactului cu Dumnezeu care este invocat prin intermediul „Rugăciunii” și al poemelor de factură religioasă care-i sunt atât de dragi scriitoarei.
„Plutesc în derivă potopuri de gânduri,
Ivite din nu mai știu care suspin.
Le-alung pe cât pot… Se grupează pe rânduri
Îmi calcă pe suflet și vin…și tot vin.

Și vină de vor… Dar vor sta cât vreau eu,
N-am loc în chilie de false păreri
E loc doar atât cât să stea Dumnezeu
Zadarnic cât caută-n om mângâieri.”

Truda poetică a celei care a scris volumul de versuri „Lacrimi ș sfinți” nu a fost și nu va fi zadarnică niciodată, poeziile oferite cititorilor în dar, ocrotite de palmele unor coperți ingenios concepute, care au în centru fotografia părinților autoarei, sunt o încântare pentru cei care apreciază genul liric . Într-adevăr, Maria Apăvăloaie și-a pus, cu sfială, sufletul în mâna cititorilor, l-a îmbrăcat în cuvinte potrivite și l-a așezat pe arhitectura unui limbaj poetic de factură clasică „din dorința de a vindeca și alte suflete zbuciumate” dar și cu intenția de a acoperi cicatricile produse de focul dorului, cu ajutorul cuvintelor specifice limbi noastre naționale, care, o dată trecute prin filtrele gândirii poetice, devin izvor de viață și de moarte, izvor de mângâiere tainică și de nemurire.

Liliana Moldovan
UZPR

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole

  • 16 mai1972: A fost inaugurat sistemul hidroenergetic Porţile de Fier I

    16 mai1972: A fost inaugurat sistemul hidroenergetic Porţile de Fier I, cu o putere de 1050 MW, în partea romanească şi tot atât în partea iugoslavă.Lucrările sistemului au început...
  • S-a întâmplat în 16 mai…

    S-a întâmplat în 16 mai… – Sf. Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei (Calendarul Creştin-Ortodox) – Fericitul Vladimir Ghika, preot martir (Calendarul Romano-Catolic). Vladimir Ghika (n.25.XII.1873,...
  • CALENDAR ANIVERSAR : S-a întâmplat în 15 mai…

    – Sf. Ier. Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei (Calendarul Creştin-Ortodox). Mitropolitul Iacob (1719-1778) şi-a închinat întreaga viaţă slujirii Bisericii, luminării poporului prin şcoală şi tipar, apărării celor nedreptăţiţi şi povăţuirii...
  • S-a întâmplat în 14 mai…

    -„Ziua Naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste”, instituită prin Legea nr. 127/30.V.2017; în noaptea de 14/15 mai 1948 a început o amplă operaţiune de arestare, desfăşurată de...