Al Florin Țene
Croncăne veacurile prin ziduri coşcovite,
Străzile s-au aruncat într-un cavou
Să-şi spele uitarea încărcată de zile pătimite
Crăpate de atâta mers spre Anul Nou.
***
După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui
Cuvântul în timp a căpătat elan
A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui
Spre a înţelege întruchiparea în Noul An.
***
Pescăruşii aduc în cioc un spic de soare
Şi marea urcă până în tablou.
Eu îmi caut aleasa rătăcind pe cărare
iubirea ce intră în Anul Nou.
***
In această zi Dumnezeu a împărțit bucăţi din El,
Poeme să le-nţelegem într-un ceas uman,
Ajutorul pătrunderii în măduva timpului rebel,
A leoaicei cu ochii verzi eliberată de Noul An.
***
Femeia în alb a trecut nevăzută
Şi marea o urmăreşte la rondou,
Mă doare amintirea în clipa absolută
Navigând pe cer spre Anul Nou.
***
O mie de ani într-o singură zi
Proclamă un ceas contemporan,
In duminica de suflet te-aştept să vii
Poemul să-l citeşti în Noul An.
***
Croncăne veacurile în burg fără temei
Pe marginea mării odihnită sub chilă,
Gândul se face crin pe pulpe de femei
În corabia legănată de veacuri şi umilă.
***
În faţa orizontului albastru în ritm de bolerou
Când intrăm cu toții în Anul Nou.
Prilej universal de a ne cunoaşte,
De a întoarce cuvântul înapoi
***
Cum mielul intră în oaie de frică spontan
Și tăcerea se răscolește în sufletul din noi
Aşa cum va fi bucuria în Noul An.
***
Catargul are frați ciopliți în chilă
el zăcând aruncat pe un platou
își aduce aminte c-a fost arbore tăiat fără milă
Acum în prag de Anul Nou.
Al.Florin Ţene
