Urmele veacurilor spre Anul Nou

Croncăne veacurile prin ziduri coşcovite, Străzile s-au aruncat într-un cavou Să-şi spele uitarea încărcată de zile pătimite Crăpate de atâta mers spre Anul Nou. *** După ce Dumnezeu a...
Viena

Al Florin Țene

Croncăne veacurile prin ziduri coşcovite,

Străzile s-au aruncat într-un cavou

Să-şi spele uitarea încărcată de zile pătimite

Crăpate de atâta mers spre Anul Nou.

***

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în timp a căpătat elan

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege întruchiparea în Noul An.

***

Pescăruşii aduc în cioc un spic de soare

Şi marea urcă până în tablou.

Eu îmi caut aleasa rătăcind pe cărare

iubirea ce intră în Anul Nou.

***

In această zi Dumnezeu a împărțit bucăţi din El,

Poeme să le-nţelegem într-un ceas uman,

Ajutorul pătrunderii în măduva timpului rebel,

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de Noul An.

***

Femeia în alb a trecut nevăzută

Şi marea o urmăreşte la rondou,

Mă doare amintirea în clipa absolută

Navigând pe cer spre Anul Nou.

***

O mie de ani într-o singură zi

Proclamă un ceas contemporan,

In duminica de suflet te-aştept să vii

Poemul să-l citeşti în Noul An.

***

Croncăne veacurile în burg fără temei

Pe marginea mării odihnită sub chilă,

Gândul se face crin pe pulpe de femei

În corabia legănată de veacuri şi umilă.

***

În faţa orizontului albastru în ritm de bolerou

Când intrăm cu toții în Anul Nou.

Prilej universal de a ne cunoaşte,

De a întoarce cuvântul înapoi

***

Cum mielul intră în oaie de frică spontan

Și tăcerea se răscolește în sufletul din noi

Aşa cum va fi bucuria în Noul An.

***

Catargul are frați ciopliți în chilă

el zăcând aruncat pe un platou

își aduce aminte c-a fost arbore tăiat fără milă

Acum în prag de Anul Nou.

Al.Florin Ţene

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole