VIEȚUIREA ÎNTRU POEZIE : RECENZIA VOLUMULUI „PRIN TIMP ȘI ANOTIMP LA MARE” DE VALERIA FENCEA

Pline de gingășie, poeziile doamnei Valeria Fencea, din volumul „Prin timp și anotimp la mare” sunt ca un balsam pentru sufletul oricărui cititor. Scrise într-un limbaj poetic fin, accesibil...
Viena

Liliana Moldovan

Pline de gingășie, poeziile doamnei Valeria Fencea, din volumul „Prin timp și anotimp la mare” sunt ca un balsam pentru sufletul oricărui cititor. Scrise într-un limbaj poetic fin, accesibil și atrăgător prin simplitatea lui, poemele din această carte – apărută în 2021 la Editura Eurobit din Timișoara – dezvăluie faldurile unui suflet extrem de sensibil dar și talentul poetic al unei autoare atipice pe care viața a amprentat-o cu exeperiențe extrem de dificile. Suferind de tetrapareză spastică, dobândită încă de la naștere, scriitoarea este dependentă de ajutorul celor din jur și se deplasează într-un scaun cu rotile.

Deși instituționalizată încă din 1991, la Centrul de Îngrijire și Asistență din Ciutelec, Județul Bihor, Valeria Fencea a înțeles, de timpuriu, că singura ei șansă de a ieși în lume sunt lecturile și învățătura. Așa se face că, după terminarea unor școli destinate persoanelor cu dizabilități, s-a înscris și a absolvit Facultatea de Psihologie forma învățămănt la distanță din cadrul Universității „Spiru Haret” din Oradea.

Între timp și-a descoperit și cizelat talentul poetic, care i-a devenit scut împotriva suferinței, făcându-și totodată din poezie cărare spre lumea largă, evadând cu ajutorul metaforelor din chingile unui trup condamnat la nemișcare.

Valeria Fencea

„Joaca mea cu versurile a început demult ca un mod de eliberare, descătușare a sufletului – scrie autoarea în prefața volumului recenzat – de exprimare și descriere simplă, poate prea puțin metaforică, a simțămintelor, a trăirilor, a încântării vizavi de tot ce natura îmi redă zi de zi […].”

Fiecare pagină din acest volum respiră un aer aparte și are un suflet unic deoarece poezia pe care o dezvăluie nu este altceva decât un strop de autenticitate, o mostră plină de sensibilitate din ceea ce simte, gândește și visează autoarea. Cu fiecare vers pe care îl scrie, Valeria Fencea se îmbracă în hainele de sărbătoare ale metaforelor, pentru a explora anotimpurile, dându-și întîlnire cu natura și cu frumusețile ei, de pe palierul imaginației. Din această perspectivă, ea devine o fidelă admiratoare a razelor de soare care îi mângâie fereastra, a florilor din glastră, care îi zâmbesc cu bucurie, a păsărilor ce se așează pe pervazul imaginației poetice.

Toate poemele incluse în volum sunt, în definitiv, declarații de dragoste pentru natura înconjurătoare și pentru frumusețile lumii. Valeria Fencea are multă dragoste de oferit și o dăruiește răsăritului de soare, valurilor agitate ale mării, stropilor de rouă, florilor cernute ale verii, câmpului mustind de verdeață, ploii vesele sau triste, succesiunii anotimpurilor și, în cele din urmă, își oferă iubirea, și își exprimă -în versuri – recunoștința față de Dumnezeu, unicul răspunzător pentru toată această frumusețe dătătoare de bucurie.

„Viața mea pare frumoasă

Când nu sunt ascunsă în casă

La braț cu bătrânul timp

Petrec orice anotimp.” („Despre mine”, p. 15)

Vă invit să o însoțiți pe Valeria Fencea în călătoria sa literară prin anotimpurile sufletului și vă sugerez să citiți fiecare poezie din acest volum cu bucuria unui copil care descoperă magia lumii, cu dexteritatea unui om matur, care a învățat să se folosească de avantajele imaginației, cu înțelepciunea unui senior, care a descoperit magia lucrurilor simple și a învățat să-și adâncească lacrimile în strălucirea razelor de soare.

Liliana Moldovan/UZPR

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole