VIRGINIA VINI POPESCU – CARTEA, CA O MĂRTURIE DE VIAŢĂ

Volumul de față, conceput ca o privire retrospectivă a scrierilor sale, este pentru scriitoarea Virginia Vini Popescu cea de a patra carte. Așadar, mergem pe acelaşi drum, ca să...
Viena

Volumul de față, conceput ca o privire retrospectivă a scrierilor sale, este pentru scriitoarea Virginia Vini Popescu cea de a patra carte. Așadar, mergem pe acelaşi drum, ca să desprindem câteva linii directoare ale creației sale atât în poezie, cât și în proză. În primul rând, este de remarcat o notă specific autoarei Virginia Vini Popescu şi anume lejeritatea cu care se plimbă prin lumea necuprinsului Univers, cel înfăptuit de Marele Creator: prin cel galactic, la fel ca și prin universul lumii  noastre înconjurătoare, dar și prin cel al tainelor de nedezlegat, aflate în universul lăuntric al făpturii omenești. Explicaţia o găsesc atât  în formația sa de doctor în științele fizicii, cât și în munca pe acest tărâm, activitate încununată de succes, ca dovadă acordarea unor înalte distincții de către statul român și atribuirea titlului de “savanta noastră” de către prietenii apropiaţi.

Se remarcă, mai ales, în creaţia lirică, un du-te-vino între aceste lumi, poeta plimbându-şi cititorul PRINTRE PORȚI DE UNIVERS, uneori chiar în spațiul restrâns  al unei singure fraze. În următorul exemplu, plecând de la universul interior, unde se află “lumină” și emoție, spre universul înconjurător, încărcat de frumusețea trăirilor momentului lansării volumului „Între porți de Univers”, Vini Popescu lărgește universul, socotind că: „Ziua relansării-n larg/ Va fi marea sărbătoare,/ Soarele va fi-n catarg/ Şi catargul va fi Soare”. Revenind cu picioarele pe pământ, autoarea adaugă: “Era ceea ce-mi imaginasem despre acest moment şi s-a adeverit”. Poeta se simte la ea acasă în această lume infinită, pe care o numește: “Universul meu frumos/ Plin de viaţă şi mister.// Am sorbit din vin spumos/ Clipe de pământ şi stele,/ Am trăit un vis frumos,/ Adulându-le-n tăcere.” (Clipe de pământ şi stele).

Unele legi ale acestui “Univers frumos” în care Vini trăiește cu bucurie, ca și multe din legile fizicii și ale chimiei, pure domenii ale științei, sunt transpuse în poezie, așa cum nu mi-a fost dat să întâlnesc la mulți poeți, şi în felul original, cum a făcut-o fiziciana-poetă, Virginia Vini Popescu. O altă notă, care definește scrisul său, izvorăște din faptul că, după lectură, rămâi multă vreme cu ecoul celor citite, fiindcă îți stăruie cu insistență firescul și nobilul drum spre frumos. Poeziile sale sunt vibrante, muzicale, poartă marca originalității, au multă culoare, străfulgerări poetice, reverberând mult timp în inimile cititorilor. Autoarea e stăpânită de o sete interioară care te absoarbe.  Numai dragostea de mamă, singură ea, este pentru poetă un ”Univers de dor”. Ceea ce căutăm o viață întreagă, petrecută într-o lume a falselor valori și simțiri, le putem regăsi în creația sa cristalizate în cuvânt. Le regăsim în curățenia, frumusețea, vibrația și aspirația spre înalt, esențe topite în cuvânt. Spiritualitatea desprinsă din scrierile sale ne amintește că nimic nu e mai impresionant în viață și în artă. Luați de vârtejurile vieții, presați de probleme stringente, care ne țin ca în chingi, puţini dintre noi reuşim să transcedem realitatea imediată şi să ne refugiem în lumea caldă a trăirilor încărcate de noblețe. Am subliniat în multe împrejurări, și subliniez  și acum, că, pășind în intimitatea scriitoarei, trebuie să călcăm în vârful picioarelor, deoarece chivotul său sufletesc este un lăcăş în care păstrează curăţenia, căldura  şi tămâia cu care sfinţeşte aerul pe care îl respiră.

Patria şi eroismul sunt concepte, în viziunea scriitoarei Virginia Vini Popescu, cu o adâncă spiritualitate. Istoria neamului nostru, dragostea de plaiurile și frumusețile pământului străbun, respectul față de marile personalități ale românilor, față de ostașii și eroii căzuți în luptă, față de omul simplu din popor, făuritorul pâinii celei de toate zilele, față de copii și de părinți… au ceva din sfințenia împărtășaniei, ori, așa cum zice scriitorul Gheorghe A. Stroia, acestea au căpătat “conotații sacre”. Nici o altă temă din creația sa nu cuprinde versuri sau însemnări atât de înaripate și arzătoare. Sentimentul recunoștinței, care se desprinde din multe pagini, e atât de cald și sincer, încât devine copleșitor. 

Despre pasiunea pentru aceste scrieri cu subiecte inspirate din istoria noastră, autoarea notează: “Ca fiică de veteran, care a trăit într-o atmosferă de simţire patriotică autentică, am o mare înclinaţie spre poezia patriotică. Cunoscând istoria unor evenimente, versurile mi se leagă şi le trăiesc profund. Simt această poezie mai mult decât altele, îmi vine de la sine, o scriu repede, cu drag, pe nerăsuflate… Acest lucru nu a trecut neobservat de cei care mi-au citit cărţile”.

Fragmentele din însemnările Reginei Maria a României își au un loc bine-meritat în acest volum. Ele ne amintesc de acele daruri de frumuseți morale care curg de veacuri pe pământul nostru. Prin extraordinarele sale calități morale și deosebita inteligență cu care a fost înzestrată, Regina Maria a ajuns în vârful muntelui pe care viața i l-a ridicat în cale, și astfel, ea a avut o altă perspectivă spațială și temporală. Ea a putut să vadă totul într-o altă lumină, într-o altă dimensiune. Prin aceste valori, autoarea ne întinde o punte pe care să pășim spre un anume fel de viață-model. Din relatările despre “Frumoasa noastră Regină” și impetuoasa ei dragoste de țară, desprindem printre rânduri, că și prin venele autoarei curge un sânge asemănător, un sânge curat de româncă, moștenit dintr-un lung șir de nobili strămoși. Această caldă simțire a făcut ca prin poezia sa să simţi un suflu al renașterii românismului, atât de înflăcărat odinioară, dar care, în ultimul sfert de veac, parcă a adormit în cine știe ce unghere. Sinceritatea autoarei este cuceritoare, n-o poți pune la îndoială.

Remarcăm în acest volum că autoarea aduce un aspect nou al scrierilor sale. Ea prezintă cu aceeași căldură plină de fervoare note, însemnări și comentarii despre scrierile confraţilor scriitori. Când ai pregătirea unui om de știință, sau fără nici un fel de pregătire, poți să dai viață unor versuri strălucite, născute din înzestrarea a ceea ce numim talent, acel har venit de undeva, din ținuturi nepământene. Dar când vorbeşti despre alți scriitori, unii de primă mărime, Mihai Eminescu, Ion Creangă, sau scriitori contemporani despre care ineditul ideilor   ocupă primul loc, admirația pentru asemenea performanțe atinse de Virginia Vini Popescu crește în dimensiune. Mintea ei scormonitoare își dă mâna cu dragostea, admirația și respectul pentru actul de creație și creatorii acestor frumuseți. În tot ce spune, se îngemănează tăișul gândului care separă esența de balast; nota particulară, de cea comună; ineditul, de convențional; valoarea, de nonvaloare… și alte aspect importante, împletindu-le cu căldura inimii, cu suflul cald al dragostei pentru literatură și creatorii ei. Ea pune în lumină partea frumoasă și valoroasă a fiecărei lucrări despre care își spune părerea, de parcă ne-ar invita la un festin: “Poftiți în grădina de frumuseţi a gândirii și trăirilor înaripate. Aici, eu pun în lumină doar florile, iar scaieții, ghimpii, iarba uscată le-am lăsat în umbră. Știm că există și acestea, fiindcă lumea e clădită pe un fundal al dualității: bine-rău, frumos-urât, de care trebuie să ținem seama, dar e bine ca ținta ochilor noștri să fie îndreptată spre ceea ce aspirăm”.

Trebuie să mărturisesc o bătaie a inimii mai accelerată, citindu-i părerile despre scrierile mele și despre mine ca om. Am stat pe loc de multe ori, așteptând un  răspuns la întrebări care năvăleau peste mine: oare le merit? Chiar eu sunt aceasta? Dar pe partea cealaltă, cum sunt? Au mai spus și alții asemenea păreri despre mine? Și am încheiat cu concluzia: dacă îmi pun atâtea întrebări, înseamnă că ceea ce scrie Virginia Vini Popescu are darul de a stârni întrebări la care trebuie să meditezi, asta fiind una dintre cerințele fundamentale ale creației.  

În încheiere, aș vrea să subliniez că din tot ce scrie poeta-fizician, Virginia Vini Popescu, desprindem multe valori, dar valoarea cea  mai adevărată mi se pare că o reprezintă aurul dragostei de oameni și al farmecului de a trăi în iubire, așa cum ne iubește Dumnezeu și ne îndeamnă și pe noi să-I iubim pe ceilalţi.

—————–

Elena BUICĂ

Pickering, Toronto, Canada

7 august 2019

Viena
Categorii
Sens Giratoriu
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole

  • RONDELURI (1)

    ÎMI APARE MAMA-N VISE Îmi apare Mama-n vise Tânără și tot frumoasă Îmi aduce iar narcise Și e noapte argintoasă… Tot pe drumuri interzise Cu parfum de chiparoase Îmi...
  • Epigrame 2019 (6)

    Fără explicaţie                 Precum pământul e rotund,         Chiar fără demonstraţie,         Dar şi prostia n-are fund,         Şi fără explicaţie!                                                 Geometrie casnică                                 Cum căsnicia nu-i un...
  • SLUJITOAREA DOMNULUI, MARIA

    Nedumerirea Oh, Tu, Doamne!… Oh, Tu, Doamne, Ce-ai trimis în prag de toamne pe-al Tău sol, înger atic, în Efes – oraș antic, cu trei zile înainte de-a pleca...
  • Rapsodiile Române de Enescu, într-o versiune vocală originală, concepută de Teodora Enache

    Rapsodiile lui Enescu așa cum nu le-ați mai ascultat niciodată? Orchestra înlocuită pentru prima oară de vocea umană, completată de chitară, violoncel și percuție braziliană? Cum ar suna cele...