Vremea bujorilor : două poeme de Liliana Moldovan

Priveşte-mă! În calea ta iubite, vin, cu ochi adânci, bujori de primăvară cu părul răzvrătit în poala dorinţelor înmiresmate. În preajma ta, mai vie sunt şi mai frumoasă. Cinsteşte-mă...
Viena

Liliana Moldovan

Priveşte-mă!
În calea ta iubite,
vin,
cu ochi adânci,
bujori de primăvară
cu părul răzvrătit
în poala dorinţelor înmiresmate.
În preajma ta,
mai vie sunt şi mai frumoasă.
Cinsteşte-mă cu al tău sărut
şi veşnicia să o gust,
mă lasă.

Povestesc bujorii

Povestesc bujorii despre nemurire
se îngână în valuri de petale parfumate.
Suav ori dulce, ţes amintiri îmbujorate
şi înfloresc premeditat
în nopţile cu lună prea bogată.

Un neastâmpăr intim
deschide a firii azurie taină.
Iubiri se iau de mâini,
se primenesc îmbrăţişări.
Limpezi speranţe
de pe buze-ndrăgostite curg
şi se revvarsă
în necuprinsul celor patru zări.

Liliana Moldovan

Viena
Categorii
Poezie
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole

  • Din poeziile şi jurnalele lui Khosiyat Rustam (Uzbekistan)

    31. Viață, te văd râzând de mine; Drumul către tine stă închis. Este acolo în ochii tăi, pot să văd, Și vreau să ţip tare dar Strig tăcută ca...
  • CLIPĂ DE DUMNEZEIRE

    Pune Doamne luna-n cui Și nu spune nimănui, Cum, c-o dragă copiliță Mă tocmesc pentr-o guriță. *** Ea mi-o da, dar plată cere În oftat și în durere Ca-nzecit...
  • ACEST AER

    Acest aer se zbate fluture în ochiul albastru Cum îndoiala de tremuratul firav al dragostei de ciută Acest aer de grâne coapte vorbește despre inimi ce dezlipesc pereții de...
  • Sunt ogorul…

    Niciodată viața n-a fost mai frumoasă, Ca acuma, Doamne, când ea se sfârșește, Niciodată n-am stat s-o opresc Și ea a trecut, asa, nebunește… *** Am crescut copiii, acuma...