ZIUA ARMATEI ROMÂNIEI PENTRU NEAM ȘI ȚARA LOR

Pe 25 octombrie sărbătorim Ziua Armatei României, o zi fixată în calendarul inimilor tuturor militarilor, dar nu numai, și în sufletele tuturor celor care trăiesc și simt românește....
Viena

Comandor (r) Ștefan Popa

Pe 25 octombrie sărbătorim Ziua Armatei României, o zi fixată în calendarul inimilor tuturor militarilor, dar nu numai, și în sufletele tuturor celor care trăiesc și simt românește, pentru că pe data de 25 octombrie 1944, Armata Română a eliberat ultima localitate românească de sub ocupație străină: orașul Carei. În cel de-Al Doilea Război Mondial, efortul de război a implicat dislocarea pe front a aproximativ 540.000 de militari, dintre care peste 90.000 şi-au pierdut viaţa, aproape 60.000 au fost daţi dispăruţi, iar peste 330.000 au fost răniţi în luptă. Armata României a continuat să lupte, alături de trupele aliate, pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, contribuind astfel, prin noi jertfe şi sacrificii, la marea victorie obţinută la 9 Mai 1945, ce a marcat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa. De 75 de ani, vocea eroilor care s-au jertfit pentru neam și țara lor, răsună adânc în inimile și sufletele românilor.

Ai văzut şi admirat vreodată o paradă militară sau un ceremonial militar? Ar trebui s-o facem cu toţii. Cu ochii liberi nu putem observa decât uniformele frumos împodobite cu medalii şi decoraţii militare. Tehnica militară, în special aviaţia, cu toată splendoarea ei. Ne produce senzaţia de siguranţă, de încredere şi putere, dar şi de uimire, fascinaţie, dragoste şi bucurie. Dar, ceea ce este dincolo de toate acestea, frământările, gândurile, suferinţele, căutările şi starea sufletului de ostaş, acest erou necunoscut, nu putem şti. Dar nici-o suferinţă nu e de ajuns pentru dragostea de ţară, dragostea de neam, dragoste de pământul strămoșesc, despre care se vorbeşte din ce în ce mai puţin. Mulţi ar dori să ştie ce se ascunde în mintea şi sufletul soldatului, ce gândeşte el atunci când se hotărăşte să ucidă, să se lase ucis sau să intre în panteonul eroilor pentru că aşa cum spune Allende: „erou nu este cel care ucide, ci acela care nu ucide şi nu se lasă ucis”.
Sufletul soldatului este asemenea unei scântei dintr-o flacără de o imensă măreţie, de o uriaşă înălţime, ajungând până la cer care se desprinde, trăieşte o anumită experienţă şi se întoarce din nou la flacără. Ostaşul, acest cunoscător fin al valorilor adevărate, al momentelor firave dintre viaţă şi infern, nu moare niciodată, el se mulţumeşte să dispară din istorie şi să se întoarcă „acasă”. Soldatul nu este impresionat şi uimit de nimic, el pune în practică din cunoştinţele acumulate. Un strălucit strateg militar întrebat fiind: cum poate omul deveni erou, el a răspuns; „Pot să spun cum să ajungi soldat nemuritor …, cum să ai mari comandanţi”. Pentru că întâmplarea și chemarea la arme nu ajută decât spiritele pregătite. Iar, trăsăturile esenţiale ale ostaşului foarte bine pregătit pentru a se confrunta cu spaimele morţii sunt curajul, spiritul de sacrificiu şi îndrăzneala, aşa cum avea să ne prevină şi marele Plutarh: „Nimic nu este de necucerit pentru cei curajoşi, nimic nu este greu pentru cei îndrăzneţi!”.


Instituţia soldatului este una de castă, de camaraderie, de fraternitate, chiar de vocaţie, dar şi de cunoaştere. Orice persoană poate deveni o celebritate. Cu ostaşul se întâmplă altceva. Pentru că dacă nu ai chemare, nu ai vocaţie, nu ai dragoste pentru neam şi ţară este foarte greu să te formezi ca soldat și patriot. Cine îşi asumă crucea de militar, îşi asumă responsabilitatea patriotului, a celui care ia parte la războiul războaielor, unde sufletul eroului primeşte libertatea zilei: „care nu cunoaşte amurgul, a zilei care nu cunoaşte umbra”. Cel care îşi asumă chemarea armelor îmbracă cămaşa morţii ca şi mireasa rochia pentru solemnitatea nunţii.
„Patriotul luptă pentru libertate prin iubirea de ţară, luptă pentru democraţie prin menţinerea suveranităţii, luptă pentru naţiune prin a sluji ţara!” Patriotul pune întotdeauna pe primul loc binele ţării şi al poporului!
Considerăm că este necesar ca fiecare cetăţean al României şi în mod deosebit militarii Armatei României, activi, în rezervă, în retragere, veterani de război, fără deosebire de rang, de confesiune sau origine etnică, să-şi aducă contribuţia la îndeplinirea înaltei opere de pietate şi recunoştinţă pentru cei care s-au jertfit pentru neam și țara lor, constituind, fără tăgadă, pentru noi toţi şi în special pentru tânăra generaţie adevărate pilde de vitejie, de jertfă, de demnitate, de onoare, pentru libertate şi de iubire de Patrie, de neam, de o exemplară lecție de educaţie civică, morală şi patriotică.
Odihniţi în pace, eroi ai Patriei! Mormintele voastre sfinţite, cunoscute ori necunoscute, le acoperă evlavia, recunoştinţa, admiraţia și prețuire noastră nețărmuită. Dragostea noastră să reînvie, ca să fiţi în veci cu noi ca sprijin sufletesc, izvor veşnic de lumină şi credinţă şi pildă de eroism şi nobleţe pentru generaţiile viitoare.
La mulţi ani, militar al Armatei României, oriunde te-ai afla!

Comandor (r) Popa Ştefan

Viena
Categorii
Exclusiv
Niciun comentariu

Răspunde

*

*

Alte Articole